Modificarea chipului

by

Modernizarea chipului omenesc nu duce decât la denaturarea învăţăturii creştine.

Iconografia catolică – plenitudinea minciunii

De Veniamin Ilie

Deosebirea dintre icoanele catolice şi Sfintele Icoane Ortodoxe este destul de mare şi nu se poate trece cu vederea niciodată. În primul rând, cioanele catolice expiră o idee realistă, pe când Sfintele Icoane Ortodoxe insuflă căldură sufletească şi credinţă în ceea ce priveşte prezenţa harului Sfântului Duh. Icoanele catolice nu dau nici măcar o senzaţie că într-adevăr ar fi Sfântul Duh prezent în ele, ci reprezintă nişte feţe de oameni simpli, fără nicio divinitate. Singura formă prin care catolicii deosebesc pe oamenii din ciaoane de Sfinţi, este aceea că la Sfinţi le adaugă un cerculeţ în jurul creştetului capului.

551957_904621b8

Iată ce erezie ne aduce această imagine catolică, pe care ei ar putea-o numi “icoană”. Este o reprezentare a proto-părinţilor Adam şi eva, în ziua creaţiei, înconjuraţi de plantele şi toate celelalte creaţii ale cuvântului Lui Dumnezeu. La prima vedere, aducem urări şi felicitări autorului acestui tablou. În acelaşi timp, constatăm că se contrazice cu Sfânta Scritură. Aceasta pentru că Dumnezeu l-a creat pe om după Chipul şi asemănarea Sa. În anumite picturi catolice, chiar şi Dumnezeu apare cu barba tăiată şi foarte mică… În icoana catolică de faţă, dumnezeu aparew oarecum într-o formă canonică iconografică. Însă, chipul lui Adam lasă un loc de întrebare…

Sfânta Scriptură ne relatează cuvânt cu cuvânt şi zi cu zi, cum Dumnezeu a creat pământul, cerul, cele văzute şi cele nevăzute, pe om şi pe femeie, din trupul bărbatului. Iată care a fost iniţiativa iniţială a Lui Dumnezeu: „Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, ca sa stapâneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se târasc pe pamânt si tot pamântul!” (Facere, Cap. 1. vers. 26.). Iată şi contrazicerea unde se face. Dumnezeu ia decizia de a face om, după chipul şi asemănarea Lui, iar picturile catolice îl reprezintă pe Adam oricefel, numai în asemănare cu Dumnezeu nu. Aceasta este o caracteristică denigrantă a catolicismului faţă de divinitate, pentru că tot omul este făcut după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu, iar naturaleţea trupului reprezină o icoană a dumnezeirii, învăluită în căldura sufletului dreptcredincios. Modernizarea chipului omenesc nu duce decât la denaturarea învăţăturii creştine. Deşi oamenii contemporani spun că acestea sunt lucruri care nu au o mare importanţă pentru mântuire, iată că Sfinţii Părinţi, chiar sfânta Scriptură contrazice acest lucru. În primul rând, păstrarea chipului corect, natural, întocmai creaţiei Lui Dumnezeu, reprezintă foarte mult pentru suflet (recunoştinţa faţă de Creatorul său). În al doilea rând, Proorocul Samson, tăindu-se părul, şi-a ierdut din puterea sa dată de Dumnezeu, şi a fost biruit de către potrivnicii păgâni ; însă, aşteptând Proorocul de i-a crescut părul iarăşi, după voia Lui Dumnezeu, a recăpătat puterea sa de la Domnul, şi numai atingând cu o mână templul păgânesc, acesta s-a prăbuşit şi a ucis pe toţi păgânii care erau înăuntru. În continuare, să aducem câteva mărturii din Sfintele Canoane şi din Sfânta Scritură, pentru a dovedi că omul într-adevăr, este dator faţă de sfulet, să-şi păstreze chipul trupesc, întrucât trupul este gazda sufletului; iar, Dumnezeu nu l-a făcut pe om numai trup, sau numai suflet, ci TRUP ŞI SUFLET, şi de aceea, tot trup şi suflet trebuie să păstreze chipul Creatorului.

Să începem cu un Canon al Sinodului din Gangra, care face referire la femei, despre păstrarea părului: „Daca vreuna din muieri pentru paruta nevointa si-ar tunde parul, care l-a dat Dumnezeu spre pomenirea supunerii, ca una ce strica supunerii, anátema fie!” (Canonul 17, Sin. Gangra). Aici trebuie să ne întrebăm cu bună ştiinţă: dacă nu este un păcat tăierea părului, de ce sfinţii Părinţi interzic acest lucru şi pedepsesc cu Anatema, care este pedeapsa cea mai mare dată de Sfintele Coanoane? Deci, iată una dintre dovezile că tot chipul trebuie să şi-l păstreze autentic omul, nu numai sufletul.

Totodată, să luăm şi un verset din Sfânta Scriptură, care să aducă adeverire faptului că bărbaţii trebuie să-şi păstreze chipul pe care Dumnezeu a binevoit a li-l dărui: ”Sa nu va tundeti rotund parul capului vostru, nici sa va stricati fata barbii voastre” (Leviticul, Cap. XIX, verset 27). Acum iată adeverirea că bărbaţii nu trebuie a-şi modifica în vreun fel chipul, ci au datoria de a-l păstra întocmai voinţei Lui Dumnezeu. În acelaşi timp, preoţii nu au niciun fel de pogorământ la tăierea bărbii şi a părului, după învăţătura Sfintelor Canoane: Cei ce au căzut în vinovăţii canoniceşti, şi pentru aceasta sunt supuşi celei desăvârşite şi pururelnice caterisiri, şi în locul mirenilor împinşi, dacă de bună voie către întoarcere privind, se leapădă de păcatul, pentru care au căzut din Dar, şi s-au făcut pe sineşi desăvârşit străini de acelaşi, în chipul Clerului tunde-se. Iar de nu o vor alege aceasta de voia lor, grijească-şi pletele ca şi mirenii, ca unii ce au cinstit mai mult petrecerea cea în lume decât cereasca Viaţă.(Soborul al VI-lea Ecumenic, Caonul 21).

„Cei ce întru Hristos prin botez s-au îmbracat, au marturisit a urma petrecerea lui cea în Trup. deci pe cei ce parul Capului spre vatamarea celor ce îi vad cu aflari de împletire îl împodobesc si îl gatesc, si amagitura din aceasta propun sufletelor celor neîntarite, cu certare potrivita parinteste îi vindecam, povatuindu-i pe ei si întelepceste a vietui înatându-i, catre a ceasta, lasând amagirea, si desertaciunea cea din materie, catre fericita si nepierzatoarea viata, mintea neîncetat sa-si mute, si cu frica sa aiba curata petrecere, si sa se apropie de Dumnezeu cu curatia cea în viata dupa dorinta. Si pe omul cel din launtru, mai mult decât pe cel dinafara, sa-l împodobeasca cu fapte bune, si cu neprihanite naravuir, încât o ramasita de amagirea celui potrivnic sa poarte în sinesi. Iar daca cineva afara de Canonul acesta ar face, sa se aforiseasca.(Soborul VI Ecumenic, Canonul 96).

Este foarte importantă păstrarea chipului pe care Dumnezeu l-a dăruit fiecărui om în parte. În mare parte, bărbaţilor le-a dăruit ca podoabă vzibilă a bărbăţiei lor, barba, prin care să se deosebească de femeie. Femeii, Dumnezeu i-a dăruit doar păr, ceea ce înseamnă supunerea sa faţă de bărbat. Aceste simboluri pe care Dumnezeu le-a lăsat ca podoabe trupului omenesc, ereticii spun că sunt simple accesorii, părţi care nu ajută la mântuire. Ei bine, învăţătura Sfinţilor Părinţi, dar mai ales învăţătura sfintei Scripturi contrazic acest lucru, întrucât Dumnezeu nu a zidit nimic omului care să nu-i fie spre mântuire. Şi dacă despre aceste lucruri au vorbit Sfinţii Părinţi şi nu au permis nici ei modificarea chipurilor oamenilor, ci au dat anatemă pentru această faptă, nu avem noi nicio putere să contestăm ceea ce au lăsat aceştia, fiind luminaţi de Sfântul şi de viaţă făcătorul Duh.

Trupul este casa sufletului; dacă această vremelnică locuinţă se arată înaintea Lui Dumnezeu altfel decât Acesta a zidit-o, pentru mântuirea omului, pricinuieşte pierderea mântuirii şi atragerea mâniei Lui Dumnezeu. De aceea, mai de folos ne este nouă a urma învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, care bineânţeles au ştiut ce spun când ne-au lăsat Predania şi învăţătura Bisericii Soborniceşti şi Apostoleşti. Ereticii, care s-au desprins de la Biserică, fie catolici apuseni, sau fie alte erezii şi schimse, de la cel mai mic până la cel mai mare, nu se supun sfintelor Canoane pentru că ei oricum nu au mântuire. Mântuirea este a tuturor şi oricine poate să o primească; însă, numai acela care se leapădă de relele păcate şi patimi, care-şi curăţă sufletul de păcat prin pocăinţi, Botez, Mirungere şi Spovedanie, şi care desăvârşind păzirea poruncilor, se învredniceşte de primirea Sfântului Trup şi scumpului Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, căriua i se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.


%d blogeri au apreciat asta: