Archive for Ianuarie 2010

Iubite-voi Doamne!

29 Ianuarie 2010

Articolul următor este munca unei fete iubitoare de Dumnezeu, absolventă de teologie Ortodoxă. Pe această cale îl mulţumesc pentru colaboarare şi îi doresc multă sănătate şi putere de lucru în continuare, spre dobândirea darurilor mântuitoare ale Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Veniamin Ilie

Iubi-Te-voi, Doamne


scris de Monica

Te iubesc, Doamne cu suflet de copil, pentru ca Tu esti Iubirea, Hristoase; Te privesc in icoanele in care esti si Tu copil in bratele Maicutei si vad cu adevarat, vad ceea ce inseamna viata, vad ce sens are calatoria pe valurile vietii si ce ramane in urma fiecaruia: doar iubirea. Stiu ca daca iubim asa cum ne-ai invatat Tu, din toata inima, din tot sufletul, cu toata puterea ne vom mantui, pentru ca Tu, Doamne, ai venit in lume pentru mantuirea lumii: ”Ca intr-atat a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat[…]”(Ioan,3,16).

Te-ai intrupat Doamne si ne-ai adus legea iubirii; ne-ai aratat ceea ce conteaza cu adevarat:”Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti (Luca 10,27), ”Iubiti pe vrajmasii vostri[…], faceti bine celor ce va urasc (Matei 5,44).

Tu ai spus Doamne:”Lasati copiii sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este Imparatia Ceruruilor!”; pentru ca sufletul nostru tanjeste dupa Tine, Hristoase, asa cum copilasul tanjeste dupa mama, la care stie ca va gasi mangaiere, iubire si tot ce are nevoie.

“In ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule” si chiar daca uneori valurile vietii ne mai lovesc cu putere, ne rastoarna barca si ne simtim pierduti, uitati, Tu esti mereu langa noi si Te bucuri de fiecare data cand ne ridicam, ca un tata ce se bucura de orice reusita a copilului sau, pentru ca dupa o incercare pasim inainte mai puternici. Nu e usoara lupta, nu e lipsit de maracini drumul, dar cu credinta si pastrand nadejdea vom reusi asa cum dreptul Simeon, care si-a pastrat atata timp nadejdea pana l-a vazut pe pruncul Iisus a zis ”Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace; ca ochii mei vazura mantuirea Ta” (Luca 2,29-30).

Chiar daca mai uitam sa iubim, sa speram si ne lovim pe drum sa nu deznadajduim si asa cum ne invata un sfant al iubirii, Sfantul Serafim de Sarov sa strigam si noi: ”Auzi, Doamne, glasul robului Tau care Te cheama si arata-mi lumina Ta, mie, celui lipsit de lumina. Daruieste-mi harul Tau, caci nu am alta nadejde afara de Tine si nadajduiesc pururea numai in ajutorul si puterea Ta. Schimba, Doamne, plangerea mea intru bucurie, rupe sacul meu  si incinge-ma cu veselie

Mărturisind Credinţa Ortodoxă, călcând legea statului!

29 Ianuarie 2010

Pentru un preot şi enoriaşii săi din Rep. Moldova, Mărturisirea Ortodoxiei reprezintă orice, mai mult decât legea statului, ceea ce NU ESTE ŞI LA ROMÂNI, şi acest lucru este foarte grav. Iată, în imaginile ce urmează veţi vedea o comunitate foarte puternică de ortodocşi din Basarabia, care arunci la picioarele domitorului Ştefan cel Mare un simbol evreesc. Acest protest se datorează iniţiativei jidovilor de a expune alături de statuia lui Ştefan cel Mare un simbol jidovesc, ştiind destul de bine că Ştefan a fost un foarte puternic luptător împotriva cetelor de jidovi care încercau cu orice preţ să pună stăpânire pe ţara noastră. Decizia mărturisitorului preot basarabean a fost criticată de Biserica Moldoveană, bineânţeles şi aceasta fiind implicată până în gât cu Ecumenismul datorită ierarhiei prost formată duhovniceşte, mai degrabă politică decât Ortodoxă. De asemenea, oficialităţile statului s-au arătat împotriva gestului de mărturisire a Ortodoxiei.

Întrebarea mea este:

Încă nu s-a aflat prea mult despre reformele alimentare ce vor să le facă Americanii în Basarabia. Este vorba despre hrana cu „pastile cu gust de mâncare”. Cum vor reacţiona Basarabenii? Au reacţionat aşa la un simbol jidovesc; dar când vor afla despre hrana bolnavă ce vor să le-o dea americanii, ce vor face?

Cea mai veche Biblie, acum disponibilă online!

28 Ianuarie 2010

Uneori este adevărat că internetul reprezintă chiar o pierdere de timp; iar, în cele mai bune situaţii, pe internet vorbim cu cei dragi dacă aceştia sunt plecaţi în străinătate, sau pentru a citi presa. Unii, însă, folosesc internetul numai în scopuri creştineşti, trăgând folos duhovnicesc din fiecare clipă petrecută în faţa computer-ului. Aşa au făcut şi alţi tineri ca noi, din altă ţară, majoritatea dintre ei fiind încă anonimi, dar care au reuşit să facă un lucru pe care nimeni nu l-a mai făcut. Să vă pună la dispoziţie una dintre cele mai frumoase lucrări cunoscute în istoria creştinătăţii, şi anume „Codex Sinaiticus” adică Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, în text original, scris în limba greacă, pe foi de pergament. Sfânta Scriptură datează din secolul al IV-lea de creştinism. De aproape 1500 de ani această minunată carte s-a păstrat cu foarte mare atenţie; deşi unele texte sunt aproape imposibil de descifrat, sunt şi pagini întregi care aduc o inexplicabilă satisfacţie de a o descoperi, în cazul cititorilor de limbă greacă.

!!! Intraţi aici pentru a studia Biblia din Secolul IV, cea mai veche Biblie din întreaga lume !!!

Clericii catolici se vor căsători?!

27 Ianuarie 2010

Au început de ceva timp o serie de dezbateri a problemei celibatului în catolicism. Unul dintre cei mai puternici apărători ai acestei opinii, ca celibatul din catolicism să fie abrogat, iar preoţilor să li se permită căsătoria, este cardinalui Andre-Joseph Leonard, ales primat al catolicismului din Belgia. Cardianul Andre-Joseph Leonard este considerat de teoligii catolici ca fiind unul dintre cei mai liberali cardinali din Europa, totodată şi cel mai aproape în concepţii de poziţia teoligică a papei în diverse probleme eclesiastice şi ecumenice.

În anul 2007, cardinalui Andre-Joseph Leonard a fost acuzat de discriminare, întrucât a caracterizat homosexualitatea ca „anormal”. Doi ani mai târziu, un tribunal din Belgia a închis dosarul acuzaţiilor asupra cardinalului, decizia fiind luată pe baza a mai multe probe legale, dar şi vizavi de faptul că această catalogare făcută de cardinalul catolic nu a reprezentat o încăţcare gravă a legii în vigoare.

De apreciat foarte mult este această opinie a cardinalului catolic Andre-Joseph Leonard primat al Belgiei, referitor la căsătoria clericilor catolici, în acelaşi timp fiind şi luptător împotriva virusului psihic renăscut în cea mai de jos clasă socială, fiind şi în favoarea prosperării omenirii şi a dezvoltării societăţii prin naşterea de prunci, prin familii creştineşti şi nu prin adoptarea unor copii din centrele de minori de către homosexuali. În Belgia s-a pus foarte mare accent pe declaraţia cardinalului referitor la homosexualitate. În acest an, acelaşi cardinal aduce promovare foarte impresionantă renunţării la celibat în Biserica Catolică. Această decizie ar reduce din riscul căderii clericilor în păcatele nefireşti şi fără de pocăinţă, preferând o trăire firească şi în rândul clericilor catolici.

În România cazul a fost izolat foarte mult, iar singurele declaraţii făcute de purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti, Ieronim Iacob, a declarat pentru ziarul Evenimentul Zilei: „Un preot celibatar se poate angaja mai uşor în opere sociale, este mai liber”. În România nu este un număr foarte mare de credincioşi catolici. Cu toate acestea, poziţia referitoare la abrogarea legii celibatului, date tot de către un papă, Papa Inocenţiu, în secolul al II-lea. Spre deosebire de secolul II, când omenirea avea cu totul alte forme de modelare duhovnicească, când lumea gândea mult mai bine şi avea multe exemple bune de urmat, se admitea celibatul cu o credibilitate destul de mare; însă, în acest secol în care omenirea este învăluite în tot felul de propagande făcute de oameni anormali, care fac să ducă în eroare tineretul şi persoanele depărtate de Biserică. Nici Biserica catolică nu s-a arătat prea ingăduitoare în cazul eliminării acestor virusuri din rândul clericilor, până în zilele acestea, ceea ce denotă susţinerea ierarhiei, modelând greşit în acest fel numeroase generaţii care ar fi putut fi de folos Bisericii, şi nu homosexualităţii.

Despre preoţii din mănăstiri, evident, celibatul este literă de lege, întrucât monahismul fiind departe de dezordinea şi dezmăţul lumii, monahii pot să ducă cu uşurinţă o viaţă curată, fiind încununată cu cununa fecioriei în urma luptei cu ispitele trupeşti şi fireşti, dar care nu reprezintă nicicum o necesitate pentru existenţa vieţii omeneşti. Monahii fiind mai retraşi de la vederea celor necurate, de la spurcarea simţului văzului, care defapt este ORGANUL DE LUMINARE AL SUFLETULUI, pot să-şi trăiască viaţa în curăţie; însă, cei ce pretind că sunt monahi, dar stau mult timp într-un mediu în care sunt multe persoane, în special fete tinere care produc ispitiri foarte mari, aceia iau o întorsătură psihică foarte rea. Cât despre monahii care stau în curăţie, în locul monahilor (în mănăstire), nu au acces la căderile în păcatele care întinează viaţa monahală, şi astfel pot să parcurgă cu bucurie frumoasa viaţă monahală, în comuniune cu Dumnezeu şi cu Sfinţii Săi prin rugăciunea minţii.

NOTĂ: Dacă papalitatea va abroga legea celibatului în rândul preoţilor, nu am mai vedea doi preoţi într-o parohie… ci cum este fireşte, un preot şi doamna preoteasă, cum este şi logic şi firesc, şi NORMAL, iar pruncii rodiţi din sânul unei familii frumoase să slăvească pe Dumnezeu şi poate chiar să cunoască Biserica Ortodoxă şi să o urmeze pe dânsa.

Veniamin Ilie

La altar cu musulmanii…

27 Ianuarie 2010

LA ALTAR CU MUSULMANII…

***

articol semnat de Veniamin Ilie

***

„Comunitatea Bisericilor nu-şi pot permite să limiteze diferenţele culturale şi geografice”

A declarat , secretarul general al Consiliului bisericilor protestante din Europa.

(Michael Buenker, în stânga fotografiei)

Afirmaţia făcută mai sus îi aparţine liderului european al bisericilor protestante, făcându-se referire la cele două religii: protestantism şi islamism.

Michael Buenker a participat săptămâna trecută la o adunare generală a federaţiei bisericilor evanghelice din Orientul Mijlociu. În urma acestei vizite în Liban, liderul protestant a rămas foarte impresionat de colaborarea şi înţelegerea dintre grupurile protestante şi musulmanii din Orientul Mijlociu. Acesta a afirma: „Dialogul între delegaţii Adunării şi musulmanii locali a fost foarte util pentru ambele părţi, şi ar trebui să fie continuat în mod regulat. Comunitatea Bisericilor nu-şi pot permite să limiteze diferenţele culturale şi geografice”. Din declaraţia sa reiese că diferenţa dintre creştinism şi islamism nu trebuie să se dovedească prin diferenţele culturale şi geografice. Ei bine, aici el, ca orice alt membru ecumenist, prin alte cuvinte se referă cam la acelaşi subiect: „toate credinţele au adevărul în ele”, după cum sunt adesea GREŞITE TOTAL iniţiativele şi deciziile „Consiliului Mondial al „bisericilor”. Este evident că niciodată în istorie Biserica nu a făcut diferenţe de cultură sau de poziţionare geografică, întrucât Mântuitorul a poruncit Apostolilor şi Ucenicilor Săi acestea: „mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura”…botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh„. În declaraţia sa se vede intenţia de a specifica caracterul ecumenist al ideii sale. Cât despre cultură, este clar că nu face referire la materiile predate în şcoli, sau la paginile de istorie sângeroasă pe care le-au adunat otomanii, de o credinţă cu ei, ci deduce faptul că „fiecare păstrează propria învăţătură de credinţă”. Despre un dialog NEreligioas între Biserică şi reprezentanţi ai islamului nu cred că ar fi o problemă aşa de mare cum este dialogul dintre protestanţi şi ortodocşi, întrucât islamismul nu şi-a dovedit un prozelitism psihologic şi mincinos, ci şi-a păstrat propriile principii în materie de credinţă. În ceea ce-i priveşte pe protestanţi, mai bine şi mai paşnic ar fi ca ei să-şi revizuiască propria eclesiologie şi dogmatică, şi apoi să se bazeze pe interese ecumenice, şi nu ecumeniste! Este destul de banală situaţia în care un domn ca cel din imaginea alăturată să reprezinte un cuvânt bun la „Consiliul Mondial al bisericilor”, atâta vreme cât nu are nici aspect fizic de teolog, nici gândire logică. Este clar că Mântuitorul i-a trimis pe Apostoli să propovăduiască Evanghelia şi să-i determine pe păgâni sau eretici SĂ RENUNŢE TOTAL LA EREZIILE LOR şi să vină la Dreapta Credinţă. De aceea, nu se vede logica expresiei lui Michael Buenker: Comunitatea Bisericilor nu-şi pot permite să limiteze diferenţele culturale şi geografice”. Aici se vede clar că, asemenea tuturor liderilor ecumenişti şi susţinători ai ecumenismului, Michael Buenker nu are o viziune din punct de vedere creştin, ci politic, după cum şi afirmă: „Cooperarea şi solidaritatea bisericilor protestante – aceasta este ceea ce ne dă speranţă”. Bisericile protestante pot spune că sunt chiar uimitor de lipsite de orice fel de concepţie corectă teologică, dogmatică sau lgică. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă Română, în urmă cu câţiva ani, a validat tainele protestanţilor, care din nevericire au şi femei „preoţi”. Acest lucru ne dă de gândit că asemenea liderului protestant, Michael Buenker, şi o parte dintre ierarhii noştri sunt destul de departe cu morala ortodoxă, datorită ideologiei formulate în cadrul Consiliului Mondial al bisericilor. şi iarăşi zice: „

NOTĂ:

Iată, încă o dată vedem cum ecumenismul nu vorbeşte greşit numai prin ierarhii ortodocşi, ci prin TOŢI membrii Mişcării Ecumenice, indiferent de religia sau juristdicţia în care se află. Acest fapt îngrijorător trebuie să ne facă să nă adresăm serioase semne de întrebare în privinţa păstorilor pe care-i urmăm.

Episcopul Iustinian: Anti-Ecumenism

26 Ianuarie 2010

Sfintele Moaşte: cadouri pentru eretici

26 Ianuarie 2010

Iubiţi cititori,

După lungile pagini de istorie care au fost scrise cu sângele Sfinţilor Mucenici, fără să mai ţină cont de ereziile papistăşeşti din care NICIODATĂ NU S-AU ÎNDREPTAT, şi fără să privească măcar spre Sfintele Canoane, PF. Patriarh Daniel face încă o greşeală uilitor de mare. În video publicat mai jos, veţi vedea erezia săvârşită în Catedrala Patriarhală din Bucureşti. Cred că nu au loc comentariile noastre legate de această temă. Chiar şi eu am rămas uimit cum Sfintele Moaşte au ajuns cadouri pentru cei ce batjocoresc Biserica Lui Hristos prin ereziile lor. Atâta vreme cât catolicii fac nişte erezii foarte mari împotriva Sfintei Treimi, îndrăzneala patriarhului Daniel de a dărui Sfintele Moaşte către catolici, este un fapt fără comentarii…

Sursa: www.apologeticum.wordpress.com

Bucurie în Serbia: Enthronement of Patriarch Irinej of Serbia

25 Ianuarie 2010

Sâmbătă, 10/ 23 Ianuarie 2010, Biserica Ortodoxă Sârbă şi-a ales noul Patriarh. Cel de-al 45-lea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe este Episcopul Irineu al Nisului. Conform tradiţiei, Biserica Ortodoxă Sârbă îşi alege patriarhul prin vot secret, voturile fiind depuse în Sfânta Evanghelie, iar după votarea tuturor, se verifică cine a primit cele mai multe vturi. Bineânţeles, motivaţia este că aşa se află luminarea Sfântului Duh şi mijlocirea sa pentru alegerea noului patriarh. În privinţa Patriarhului Pavel, stilul său smerit a atras multă smerenie, însă, acceptul ecumenist a stârnit mari polemici. Patriarhul sârb Pavel a murit în ziua de 15/28 Noimebrie 2009.

FOTO preluat de pe site-ul: ChurchGOC.blogspot.com

Patriarhia Serbiei se pare că nu s-a bazat şi pe alte principii, înafară de „alegem patriarh”. Astfel, în secolul XXI, este evident că un ierarh ce a ajuns la vârsta de 80 ani, nu mai are practic nicio putere de a facilita dezvoltarea Bisericii.

Patriarhul Serbiei, Irineu.

 

Serbia are o populaţie de origine ortodoxă în număr aproximativ 7,5 milioane, fiind majoritară religia Ortodoxă în Serbia. Astfel, Patriarhul Irineu va oblădui o populaţie destul de mare, bineânţeles şi o ierarhie destul de bine unită şi dezboltată. Probleme nu ar fi în cazul Bisericii Ortodoxe din Serbia, dacă nu s-ar fi vârât şi ei în mişcarea ecumenistă.

De pildă, la ceremonia de alegere a Patriarhului Sârb, au luat parte si reprezentantul catolic al Vaticanului la Belgrad şi reprezentanţi ai altor confesiuni eretice, alaturi de personalitati precum: premierul Mirko Cvetkovic, viceprim-ministrul Ivica Dacic, Preşedintele Parlamentului European Slavica Djukic-Dejanovic şi Primarul Belgradului Dragan Djilas.

Fotografii şi informaţii preluate de pe site-ul oficial al Patriarhiei Sârbe: www.spc.rs

NOTĂ:

Ca şi în cazul celorlalte Patriarhii ale căror Patriarhi au murit în decurul a 2 ani (ceea ce mi se pare destul de suspect), patriarhia Sârbă nu cred că se va bucura de o conducere Patriarhală total dedicată Bisericii şi Credinţei Strămoşeşti. Prin prezenţa eresului ecumenist în această instituţie, definiţia propriului Sinod este aceasta: erezie!

Veniamin Ilie

 

Duminica Vamesului si a Fariseului

25 Ianuarie 2010

PREDICĂ

LA DUMINICA A 33-A DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI  DUH

de Veniamin Ilie

– DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI –

(ASTĂZI A ÎNCEPUT PERIOADA TRIODULUI)

„Zis-a Domnul pilda aceasta: doi oameni s-au dus în templu ca să se roage: unul era fariseu şi altul vameş. Fariseul, stând drept, se ruga în sine astfel: Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi şi desfrânaţi, sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciueală din toate câte câştig. Iar vameşul, stând mai departe, nu îndrăznea nici ochii să-şi ridice spre cer, ci îşi bătea pieptul său şi zicea: Dumnezeule, milostiv fi mie păcătosului. Vă spun vouă că acesta s-a pogorât mai îndreptat la casa sa, decât acela; pentru că oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel care se smereşte pe sine se va înălţa”. (LUCA, XVII, 10-14).

Fraţi Creştini,

Cu paşi mari ne apropiem de Sfânta Patruzecime, adică de Sfântul şi Marele post cel de patru zeci de zile, dinaintea Sfintei Învieri a Domnului. Această perioadă, începând cu Duminica aceasta a vameşului şi a fariseului, se va numi „Perioada Triodului”. Această perioadă premergătoare prăznuirii Sfintelor Paşti, este o perioadă în care trupul şi sufletul are trebuinţă de multă înflorire duhovnicească, de o pregătire cât mai curată pentru a primi fiecare cu bucurie Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Postul Sfintelor Paşti începe imediat după Duminica izgonirii lui Adam din Rai, când se vor opri şi bucatele cele de lapte şi brânză. Dar, până atunci mai sunt încă trei săptămâni în care Sfinţii Părinţi ne dau slobozire spre toată hrana cea trupească, cu excepţia zilelor de Miercuri şi vineri, zile care vor fi notate cu „Harţi” în săptămâna premergătoare începerii Sfântului şi Marelui Post, adică se va dezlega la hrana alcătuită din lapte şi brânză.

Nu întâmplător Sfinţii Părinţi au rânduit ca în această Duminică cu care se începe perioada Triodului, să se citească o foarte frumoasă şi folositoare pericopă Evanghelică, în care Mântuitorul grăieşte cuvinte folositoare duhovniceşte tuturor creştinilor care de la Sfântul Botez au primit pecetea Duhului Sfânt. În această Evanghelie, Domnul nostru Iisus Hristos îi mustră cu încelepciune pe cei ce se numesc pe sine drepţi şi nu se smeresc, pe cei ce se înalţă înaintea oamenilor pentru laudele acestora, lăsând deoparte lauda Lui Dumnezeu care o dă tutuor celor ce pe sine se smeresc în această lume deşartă, amăgitoare şi trecătoare.

Ne întrebăm uneori: de ce Mântuitorul a vorbit în pilde, şi nu a grăit oamenilor pe faţă totul? Ei bine, când cineva îţi vorbeşte deschis, auzi şi înţelegi; dar când îţi grăieşte în pildă, auzul ţi se preface ca şi când ai fi de faţă, ca şi când ai vedea, ai auzi şi ai simţi cu simţirile tale ceea ce se săvârşeşte. De aceea şi Mântuitorul a glăsuit oamenilor în pilde, pentru ca aceştia să înţeleagă mult mai bine ceea ce le zicea.

În pilda ce s-a citit în Sfânta Evanghelie de astăzi, ne este relatată în pildă o întâmplare deosebită. Această întâmplare este doar una imaginară, o pildă, dar care se regăseşte în foarte multe cazuri reale, şi de la care putem învăţa ceva foarte bun duhovniceşte. Ni se spune că doi oameni s-au dus la Templu, adică la Biserica Vechiului Testament ca să se roage. Unul era vameş şi celălalt era fariseu. După cum ştim, vameşii erau oameni care confiscau cu nedreptate şi răpeau bunurile oamenilor, erau plini de nedreptate şi nu aveau opririle conştiinţei la multe păcate. Aceştia erau socotiţi de popor ca fiind nişte oameni spurcaţi şi departe de Dumnezeu. Însă, fariseii fiind oameni vicleni şi cu multă ascundere a păcatelor lor, înaintea oamenilor se dădeau curaţi şi drepţi, iar în interiorul lor erau cu mult mai întinaţi decât vameşii; cu toate acestea, poporul privea cu mult mai mult la partea exterioară, şi nu la cea interioară. De aceea, rugăciunile pe care le-au rostit aceştia la Templu i-a caracterizat şi a ruşinat părerile cele greşite ale oamenilor.

Intrânt fariseul în templu, a început a se ruga şi în sine a zice: „Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi şi desfrânaţi, sau ca acest vameş”. Dar, de ce acest fariseu credea că el nu este ca ceilalţi? De unde se inspirase? Ei bine, din păcat, pentru că el cu mult mai mult se sârguia să descopere şi să judece faptele altora, decât să se judece pe sine. De aceea el privindu-l pe vameş, a şi găsit trei păcate care să le însuşească acestuia şi nu numai lui, fără să mai asculte de învăţătura care zice că judecata este numai a Lui Dumnezeu. Acesta nu aducea nici un fel de mulţumire Lui Dumnezeu, deşi zicea „îţi mulţumesc”, iar apoi începea să judece faptele altora, pe sine considerându-se om curat. De asemenea, el continuându-şi rugăciunea, zicea: „Postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciueală din toate câte câştig”. La evrei erau zile de post Joia şi Lunea, pentru că ei păstrau joia, ziua în care Moise se urcase pe munte pentru a posti şi a primi Tablele Legii, iar după patruzeci de zile, lunea, s-a pogorât cu acestea. De aceea şi acest fariseu se lăuda că posteşte cele două zile. Tot după Legea Vechiului Testament, exista „zeciuiala” adică cedarea a celei de-a zecea parte din venit, pe care o dăruia la Templu şi la săraci. În perioada Noului Testament, mai exact în perioada de după naşterea şi propovăduirea Lui Iisus Hristos, zeciuiala a fost scoasă înafara Legii Lui Dumnezeu, pentru că nimănui nu i se cade să oprească o parte din venitul cuiva, pentru că acela să nu fie mâhnit, şi mai ales de Biserică; de aceea nu se mai săvârşeşte acest lucru. S-a oprit nu pentru că era ceva rău ca oamenii să ajute Biserica Lui Dumnezeu, care are nevoie şi ea şi clericii ei de un ajutor din partea credincioşilor, însă, la vremea aceea această faptă a oamenilor devenise o satisfacţie a clericilor fără frica Lui Dumnezeu, care se foloseau de ajutoarele credincioşilor în scopurile personale. De aceea, pentru a nu mai permite acest lucru, s-a interzis zeciuiala şi s-a considerat ca fiind păcat. Acum, în zilele noastre, toate sectele şi ereziile care au apărut la iniţiativele unor oameni afacerişti, ce pe sine se considerau drepţi, s-a reintrodus zeciuiala. Astfel, la sectari şi la eretici a devenit un obicei ca pastorul să oprească fiecăruia a zecea parte din venituri. De aceea îşi permit pastorii sectari să tipărească sute de mii de cărţi pline de veninul amăgitor al învăţăturilor lor greşite, pe care le acordă gratuit oamenilor naivi, în speranţa de a mări personalul sectei, bineânţeles şi naivii de la care să ia zeciuială… Dar să revenim la textul Sfintei Evanghelii.

(more…)

Împotriva Avortului

21 Ianuarie 2010

Cuvânt rostit de prea cucernicul părinte Ioan, Bucureşti, 20 Ianuarie 2010.

Iordanul s-a întors înapoi şi anul acesta

21 Ianuarie 2010

De 2000 de ani, Râul Iordan, în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a botezat de către Ioan Botezătorul, se întoarce înapoi contra legilor naturale. Această apă în ziua de 19 Ianuarie (adică 6 Ianuarie pe stil vechi) râul Iordan îşi schimbă cursul apei, curbând de SUS ÎN JOS. În fiecare an merg mii de pelerini din întreaga lume pentru a participa la dumnezeiasca slujbă şi pentru a vedea cu ochii lor minunea aceasta.

Evreii pentru a contesta minunea săvârşită în ziua botezului Domnului, sunt de altă părere şi anume: în fiecare an, în ziua de 6 Ianuarie pe stil vechi, de 2000 de ani, de la intrarea într-o altă eră… în partea aceea luna are mai multă atracţie asupra pământului decât forţa proprie gravitaţională. Ei bine, această filozofie lasă mult de gândit şi se vede câteva minciuni care nu trebuie să încetăm a le grăi, scoţând adevărul la iveală: NU TOATE APELE DIN ACEA ZONĂ CURG INVERS ÎN ZIUA DE 6 IANUARIE PE STIL VECHI!!! Dacă era să fie vorba despre o aşa numită gravitaţie înşelătoare, toate apele din zonă curgeau invers. Deci, speculaţiile acestea invidioase vin din minţi diavoleşti care nu cred în Dumnezeu şi care îşi bat joc de Biserica Lui Hristos.

Tot aici mai observăm o altă adeverire a minciunii făcute de către noii calendarişti. Să vedem întâi partea filozofică, pentru a o înţelege şi pe cea duhovnicească: De 2000 de ani Iordanul se întoarce înapoi la această dată. Dacă ar fi să spunem că luna cu adevărat are o altă atracţie, mai puternică decât forţa gravitaţiei, ESTE EVIDENT CĂ ATUNCI CÂND A RĂMAS CALENDARUL ÎN URMĂ, S-AR FI ÎNTORS IORDANUL ÎNTR-O ALTĂ ZI, iar nu în aceeaşi zi de aproape 2000 de ani!!! De boboteaza pe stil nou NU SE ÎNTOARCE ÎNAPOI IORDANUL!!! Cum se justifică acest lucru? Atâta vreme cât „marele” Ilie Cleopa a spus că vechiul calendar era greşit filozofic, şi a fost întreptat, CUM A PUTUT SĂ MINTĂ ÎNTR-UN ASEMENEA FEL??? DACĂ VECHIUL CALENDAR RĂMÂNEA ÎN URMĂ, se vede clar că şi calendarul solar rămâne în urmă… şi… şi deciziile Lui Dumnezeu!!! Pentru că de nu ar fi voit Dumnezeu să se facă aşa, minunea s-ar fi înfăptuit într-o altă zi. Deci, de 2000 de ani Iordanul se întoarce înapoi în ziua prăznuirii Botezului Domnului pe stilul vechi.

Concluzia: Noul Calendar a fost alcătuit de catolici pentru a se depărta şi mai mult de adevăr şi pentru a da naştere ateismului!!! Pentru că şi catolicii merg de boboteaza lor la Ierusalim, şi mulţi dintre ei, care nu cunosc situaţie, încep să deznădăjduiască zicând că Biblia minte şi că Iordanul nu se întoarce înapoi, fără să ştie că defapt această decizie papală de a schimba calendarul a dus la naşterea ateismului în aceste veacuri. Nu numai acest fapt a generat o populaţie formată 30% din atei, care încă sporesc; ci şi alte astfel de batjocoriri aduse tot de Vatican. De pildă, renunţarea la Sfânta Tradiţie, socotind papalitatea că ESTE ÎNVECHITĂ şi NU S-A FORMAT CORECT, au generat naşterea protestanţilor şi sectarilor care susţin că Maica Domnului avea copii, după cum în Sfânta Scriptură spune adesea „fraţii Lui Iisus”. Dând deoparte Sfânta Tradiţie, evident că omul înţelege ceea ce citeşte; însă, dacă laşi Sfânta Tradiţie la locul ei, fără să o batjocoreşti şi să o modifici, afli că fraţii Lui Iisus erau fii Lui Iosif din prima sa căsătorie, iar Iisus le devenise frate vitreg prin înfiere!!! Este destul de penibil să observi în doctrina penticostală, baptistă, ehovistă, saau de alte neamuri, cum că aceia sunt fii maicii Domnului, devreme ce ERAU DE-O VÂRSTĂ CU MAICA DOMNULUI, dar şi MAI MARI CA DÂNSA!!! Cum s-ar putea spune minciuna că Iacov, fiul Lui Iosif şi fratele Mântuitorului, ar fi fiul Maicii Domnului, devreme ce el era mai în vârstă decât Maca Domnului??? De aceea spun că majoritatea nedreptăţilor şi batjocoririi aduse Ortodoxiei, se datorează papalităţii din vechime; este evident totuşi că nici acum nu s-a îndreptat cu nimic papalitatea. Dimpotrivă, au infiltrat chiar şi în Biserica Ortodoxă eretici care slujesc asemenea ortodocşilor şi spun că sunt ortodocşi, şi chiar fac parte din Biserica Ortodoxă, dar care îşi bat joc de Sfintele Canoane şi de Sfânta Tradiţie, pentru a lăsa portiţe şi în Biserica Ortodoxă de a pătrunde ereziile şi nedreptăţile păgâneşti; pentru că în Biserica Ortodoxă Română până acum 100 de ani nu s-a cunoscut greşeală şi călcare de rânduială, ci abia după venirea la putere a Patriarhului Miron Cristea, FOST GRECO-CATOLIC, adică trădător al Bisericii Ortodoxe şi vânzător al Credinţei în Dumnezeu pentru avere, cum s-au arătat acei tâlhari din Istorie care au preferat să mintă pe Dumnezeu şi să treacă la catolici, când papalitatea a impus cu sabia trecerea sub catolicism a ortodocşilor; iar acum, în veacul acesta destul de trist, ei susţin că „sunt drepţi şi că au suferit în acele vremuri”. Cei care au suferit au fost ortodocşii care NU AU TRECUT LA CATOLICI, ci au preferat să fie strâmtoraţi, chinuiţi şi omorâţi decât să-şi trădeze Ortodoxia. Iar greco-catolicii sunt aceia care atunci când s-a spus că-i va strâmtora de nu vor trece la catolicism, au lăsat Ortodoxia şi au trcut la potrivnicii Bisericii.

ECUMENISMUL? Ce rol are? De a aduce în toate Bisericile Ortodoxe ereziile contemporane, de a întemeia o religie nouă în care să îi cuprindă pe toţi ereticii, adică pe toţi ostaşii diavolului, pe acei care i-a trimis diavolul în lume încă de la începutul creştinismului să vârască erezii, precum arienii, nestorienii, iconoclaştii, macedonieni, monofiziţii, catolicii, baptiştii, penticostalii, luteranii, calvinii, martorii lui Iehova şi alte erezii. Dintre toate ereziile pământului care au fost până acum în istorie, s-a ales care să facă parte din Ecumenism, pentru că vor să dea cinste diavolului şi să îl aleagă ca Domn şi Singurul Păstor al turmei eretice, dându-i slavă pentru toate câte erezii a făcut în lumea aceasta.

Am văzut că ecumeniştii propovăduiesc cu îndrăcire cuvântul „o turmă şi un păstor” interpretându-l după voia lor, asemenea ereticilor, bineânţeles tot eretici fiind… Ei bine, trebuie să aducem la cunoştinţă că în vremea din urmă Hristos nu va mai veni în lume nici ca păstor, nici ca Mesia, CI CA JUDECĂTOR, şi nu ca om rob, ci dur şi fără de pogorământ. Ei vorbesc despre „o turmă şi un păstor” şi vor să-i facă pe oameni să creadă că este vorba despre Biserica Lui Hristos, şi de aceea mai spun că „trebuie să fie una, precum la început a fost una”. EI BINE, ŞI ACUM TOT UNA ESTE BISERICA!!! Numai că ei s-au depărtat de Biserică şi acum vor să o atragă şi pe dânsa în depărtarea lor, pentru a o surpa în erezie. De aceea au avut ei grijă să infiltreze ierarhi lipsiţi de principii ortodoxe şi care pângăresc Ortodoxia înlăturând a doua parte a adevărului şi lăsând un gol, ca mai târziu să poate surpa şi Biserica Ortodoxă. De aceea trebuie să fim cu mare luare aminte, pentru ca nu cumva să cădem în cursele ereticilor care sunt chiar unii dintre păstorii noştri. Să luăm aminte: cine nu păzeşte Sfintele Canoane şi nu ţine toată Predania, lăsând loc şi pentru alte infiltraţii, este purtător de cuvânt al lui Antihrist!!! Să nu-l ascultăm şi să ne lepădăm de el, chiar şi de ne-ar judeca cei înşelaţi că am fi noi dezbinaţi; că după cum zic Sfinţii Părinţi de la Sinodul 1 – 2 Local din Constantinopol, prin canonul 15, deşi majoritatea ne socotesc dezbinaţi şi schismatici, noi să ne veselim că nu ne-am separat de episcopi, ci de mincinoşi învăţători şi lupi în piei de oi, şi nu ne-am lăsat duşi în prăpastia pierzării.

Binecuvântată fii închisoare ( film Ortodox )

20 Ianuarie 2010

Spre deosebire de ruşi sau de greci, românii au cunoscut foarte puţine filme ortodoxe realizate în România. De asemenea, foarte îngrijorător este faptul că: spre deosebire de ruşi, care au avut mulţi episcopi ce au suferit în închisoare pe vremea comunismului, Pariarhia Română nu a avut niciun ierarh care să fi suferit în vremurile acelea de pribegie. Ceea ce este clar, românii au avut mulţi trădători. Asta o ştim sigur, chiar dacă ultimul comunicat al Patriarhiei arată indignarea sa datorită scoaterii la lumină a dosarelor de colaborare cu securitatea. Viaţa părintelui Dimitrie Bejan adevereşte cel mai clar cât de mult se îngrijeau clericii români de mântuirea oamenilor, şi cât de mult râvneau să îşi sape colegii pe care îi vedeau că le predică la credincioşi, îi apropie mai mult de Biserică, sau pe oamenii care chiar ascultă cuvântul preotului. Am spus aceste cuvinte nu pentru a defini filmul pe care îl postez în continuare, ci pentru a aminti câte ceva din perioada aceea care a trecut acum sub umbra „partidelor democrate” din România, care fiind conduse de aceleaşi structuri Bolşevice şi Moscovite, menţin acelaşi regim în România, sfidând chiar şi presupusele drepturi ale omului.

În continuare vom vedea un film realizat în ţara noastră, care ne aduce aminte de perioada de chin şi jale a poporului român trecut prin ghiarele morţii şi rămas abia viu, cum a rămas omul ce se cobora de la Ieerusalim în Ierihon şi a căzut între tâlhari, care după ce l-au furat şi l-au rănit, au fugit lăsndu-l aproape mort. Deci, mergând Mântuitorul spre el, l-a ridicat de jos, i-a legat rănile şi l-a dus la locul unde să se vindece. Aşa şi în filmul ce va urma. Dumnezeu i-a dus pe oameni în acele locuri pentru a su feri şi prin suferinţă să-l cunoască pe Dumnezeu, şi să MULŢUMESCĂ PENTRU CĂ I-A LUMINAT ŞI PE EI, căci în viaţa de zi cu zi, înainte de a fi închişi, nu erau râvnitori să-l cunoască pe Dumnezeu.

Enciclica din 1848

20 Ianuarie 2010

EPISTOLIA ENCICLICĂ, CĂTRE CEI DE PRETUTINDENEA PRAVOSLAVNICI, A BISERICII CELEI UNA, SFÂNTĂ,

SORBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ

A celor patru Patriarhi ai Răsăritului, la anul 1848 dela Hristos.

Răspuns la Epistolia Papei Pius al IX-lea, Către Răsăriteni.

Tuturor celor de pretutindenea, în Duhul Sfânt iubiţi şi doriţi fraţi ai noştri, sfinţiţilor Arhierei, preacucernicului cler din jurul lor, şi tuturor pravoslavnicilor, fii adevăraţi ai Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, frăţească îmbrăţişare în Duhul Sfânt, şi toate cele bune şi de mântuire dela Dumnezeu.

Trebuia ca evangheliceasca propoveduire, sfântă şi dumnezeiască, a răscumpărării noastre, de către toţi aşa neschimbată să se vestească, şi în veci aşa curată să se crează, precum au descoperit-o dumnezeieştilor şi sfinţilor săi Ucenici Mântuitorul nostru, Carele pentru aceasta s’au deşertat pre sine, chip de rob luând (Filip. 2, 7), pogorându-se din sânurile părinteşti şi dumnezeieşti; şi, iarăşi, mereu la fel precum aceia, făcându-se martori văzători şi auzitori, ca nişte trâmbiţe puternice în toată lumea o au răsunat – căci în tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii graiurile lor (Ps. 18, 4; Rom. 10, 18); şi, în sfârşit, aşa neatinsă, cum de obşte ne-au predanisit-o atâţia şi atât de mari de Dumnezeu purtători Părinţi ai Bisericii Soborniceşti, cei dela marginile pământului, cari aceleaşi graiuri au repetat, şi până la noi în Soboare şi fieştecare în parte au învăţat. Ci precum odinioară în Edem începătorul răutăţii, vrăjmaşul cel înţelegător al mântuirii oamenilor, luând cu viclenie chip de sfetnic folositor, l-a făcut pre om călcător poruncii ceii dumnezeieşte încunoştiinţate, tot astfel, amăgind pre mulţi din când în când şi în Edemul cel înţelegător, Biserica lui Dumnezeu, şi unelte ale sale pre aceştia făcând, amestecând veninul ereziei în izvoarele cele limpezi ale învăţăturii pravoslavnice, adapă pre mulţi nevinovaţi carii vieţuiesc fără pază, neluând seama la cele ce s’au auzit (Evr. 2, 1) şi cele vestite de Părinţii lor (A Doua Lege 32, 7) potrivit Evangheliei şi pururea la fel cu Dascălii cei de mai nainte; şi socotind neîndestulător spre mântuirea lor sufletească cuvântul cel grăit şi scris al Domnului şi mărturisirea Bisericii ceii de totdeauna, urmăresc nelegiuire nouă şi înnoiri, ca la îmbrăcăminte, şi desfăşoară în toate chipurile învăţătura evanghelicească cea de ei stricată.

2. Deaciia dar ereziile cele mult sfâşiate şi îngrozitoare, cu carile Biserica Sobornicească, priimind chiar din scutecele ei toată armarea lui Dumnezeu, şi apucând şi sabia Duhului, carea este graiul lui Dumnezeu (Efes. 6, 13…17), nevoită a fost a se război, şi împrotiva tuturor a biruit până azi, şi birui-va întru toţi vecii, dupre toată lupta mai strălucită şi mai puternică arătându-se.

3. Ci dintru aceste erezii, unele au şi pierit cu totul, altele se duc, altele s’au veştejit, altele şi înfloresc mai mult ori mai puţin, fiind în putere până în vremea întoarcerii lor la Credinţă, altele iarăşi răsar, ca să-şi meargă drumul lor dela naştere până la pieire; că jalnice cugetări şi născociri fiind, de oameni jalnici, trăsnite cu anatema celor Şapte Soboare a toată lumea, ca şi ei se nimicesc, chiar de ar mai ţine o mie de ani. Numai pravoslaviia Bisericii Soborniceşti şi Apostoleşti, cea însufleţită de Cuvântul cel Viu al lui Dumnezeu, ea dăinuie vecinic, dupre cea nemincinoasă făgăduinţa Domnului: porţile iadului nu o vor birui pre dânsa (Mat. 16, 18); adecă gurile necinstitorilor şi ereticilor (dupre cum tâlcuiesc nouă dumnezeieştii Părinţi), oricât de cutezătoare, oricât de uimitoare, nu vor birui dreapta învăţătură cea liniştită şi fără zarvă. Dar oare ce este căci calea necinstitorilor sporeşte (Ierem. 12, 1)? Cum de se preaînalţă cei necinstitori şi se ridică precum chedrii Livánului (Ps. 36, 35), turburând slujirea cea liniştită a lui Dumnezeu? Pricina acestui lucru este nespusă, şi Biserica, măcar că se şi roagă zilnic ca să lipsească dela ea boldul acesta, acest înger al satanii, aude dela Domnul totdeauna: Destul este ţie harul meu, că puterea mea întru neputinţă se săvârşeşte (2 Cor. 12, 9). Deci cu dulceaţă se va lăuda mai mult întru neputinţele sale, ca să lăcuiască întru ea puterea lui Hristos (2 Cor. 12, 9), şi cei lămuriţi să se facă arătaţi (1 Cor. 11, 19).

4. Între aceste erezii răspândite, pentru judecăţi carile Dumnezeu le ştie, pre o mare parte a pământului, a fost cândva arianismul, iar astăzi este şi Papistăşia, dar şi aceasta (ca şi acela, carele a pierit cu totul), deşi este în putere acum, nu va birui până în sfârşit, ci va trece şi se va doborî, şi în cer va răsuna glas mare: Doborâtu-s’a (Apoc. 12, 10).

5. Părerea cea nouă, cum că „Duhul Sfânt dela Tatăl şi dela Fiul purcede,” este protivnică lămuririi hotărâtoare a Domnului nostru, dată cu deadinsul pentru aceasta (Ioan 15, 26): carele dela Tatăl purcede, şi protivnică mărturisirii întregii Biserici Soborniceşti, dupre cum  este încredinţată de cele Şapte Soboare a toată lumea, rostind: carele dela Tatăl purcede (Crez):

i. Fiindcă înlătură singurimea cauzei celei Una şi felurimea obârşirii Persoanelor dumnezeieşti ale Fericitei Treimi, amândouă acestea mărturisite în Evanghelie.

ii. Fiindcă aduce legături felurite şi neasemenea între ipostasurile cele de aceeaşi putere şi de aceeaşi slujire vrednice, cât şi contopirea ori amestecarea lor.

iii. Fiindcă arată ca fiind, aşa-zicând, nedesăvârşită, ba chiar întunecoasă şi greu de priceput mărturisirea de până atunci a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.

iv. Fiindcă loveşte pre Sfinţii Părinţi dela Soborul Întâiu a toată lumea dela Nikeia şi dela Soborul al Doilea a toată lumea dela Constantinopole, cum că adecă ar fi teologhisit nedesăvârşit despre Fiul şi Sfântul Duh, şi ar fi trecut supt tăcere însuşirea osebită a fieştecăreia din cele două Persoane ale Dumnezeirii, măcar că era de trebuinţă a fi lămurite toate însuşirile lor dumnezeieşti împotriva arienilor şi makedonienilor.

v. Fiindcă batjocureşte pre Părinţii Soborului al treilea, al patrulea, al cincilea, al şaselea şi al şaptelea a toată lumea, cari au vestit în lume desăvârşit şi întreg dumnezeescul Crez, încât şi cu înfricoşate afurisenii şi cu pedepse nedeslegate au oprit orice adaos sau scădere sau schimbare sau mutare, fie şi cu o cirtă, şi lor înşişi, şi oricăror altora; ca şi cum ar trebui a fi îndreptat şi adăugit, şi prin urmare toată învăţătura teologhicească a Părinţilor Soborniceşti ar fi de schimbat, descoperindu-se parcă noi însuşiri tuturor celor trei Persoane ale Fericitei Treimi.

vi. Fiindcă s’a strecurat la început în Bisericile Apusului ca un lup în piele de oaie, adecă nu cu însemnare de purcedere, dupre înţelesul grecesc al Evangheliei şi din Crez, ci cu însemnarea de trimitere, cum se apăra Papa Martin faţă de Maxim Mărturisitorul şi cum desluşea Anastasie Bibliotecarul lui Ioan al VIII-lea.

vii. Fiindcă arată o neînchipuită îndrăzneală, lucrând fără împuternicire, şi cu silnicie măsluieşte Crezul însuşi, carele este moştenire de obşte a Creştinătăţii.

viii. Fiindcă a adus atâtea turburări în Biserica cea liniştită a lui Dumnezeu şi a dezbinat neamurile.

ix. Fiindcă a fost veştejită pre faţă dela  întâia sa înfăţişare, de către doi Papi de vecinică pomenire, Leon al III-lea şi Ioan al VIII-lea care, acesta din urmă, în epistolia către sfântul Fotie, a pus în rând cu Iuda pre cei cari au băgat-o întâi în dumnezeiescul Crez.

x. Fiindcă a fost osândită de multe sfinte Soboare ale celor patru Patriarhi ai Răsăritului.

xi. Fiindcă a fost lovită cu afurisenie, ca o înnoire şi adăugire a Crezului, la Soborul al optulea a toată lumea, adunat la Constantinopole pentru împăcarea Bisericilor Răsăritene şi Apusene.

xii. Fiindcă odată întrată în Bisericile din Apus, fie a odrăslit roade de ruşine, fie a atras dupre sine curând şi alte înnoiri, cele mai multe protivnice poruncilor Mântuitorului nostru celor hotărât scrise în Evanghelie, şi ţinute până la intrarea ei în Bisericile în carile s’a furişat, precum: stropire în loc de botez, oprirea Sfântului Potir mirenilor, ridicarea uneia şi aceleiaşi pâini frânte, dar folosirea de ostii, azimă în loc de pâine, lăsarea din Liturghii a binecuvântării, a dumnezeieştii Chemări a Preasfântului Duh celui care sfinţeşte slujirea, şi părăsirea vechilor rânduieli apostolice ale Bisericii Soborniceşti, oprind de pildă ungerea cu sfântul Mir şi împărtăşirea cu Preacuratele Taine a pruncilor botezaţi; necăsătorirea preoţilor, negreşelnicia Papei şi socotirea lui ca vicar al lui Hristos, şi celelalte, înlăturând astfel tot tipul vechi apostolic aproape al tuturor Tainelor şi al întregii învăţături, pre care-l ţinea vechea sfântă şi pravoslavnică Biserică a Romei, pre atunci mădular preacinstit al Sfintei Biserici Soborniceşti şi Apostolice.

xiii. Fiindcă i-a împins pre teologii Apusului, apărătorii săi, neavând ei nici un temei în Scriptură ori la Părinţi pentru a da chip plăcut greşitelor învăţături înşiruite, nu numai la răstălmăcirea Scripturilor, cum nu vedem la nici unul din Părinţii Sfintei Biserici Soborniceşti, dar şi la măsluirea scrierilor sfinte şi neatinse ale dumnezeieştilor Părinţi, atât răsăriteni cât şi apuseni.

xiv. Fiindcă s’a ivit ca un lucru strein, nemaiauzit şi hulitor, chiar pentru celelalte obşti creştineşti bine cunoscute, carile, mai înainte de ivirea sa, pentru alte drepte pricini au fost înlăturate din Staulul sobornicesc.

xv. Fiindcă încă nu a putut fi apărată câtuşi de puţin din Scripturi, sau măcar în chip raţional dela Părinţi, cu toată osârdia şi osteneala apărătorilor ei, în nici una din învinuirile înşiruite. O asemenea părere poartă toate însemnele învăţăturii greşite ivite din firea şi în însuşirile ei. Ci orice învăţătură greşită carea atinge cugetarea Sobornicească cu privire la Fericita Treime şi la obârşuirile dumnezeieşti, şi chiar fiinţarea Preasfântului Duh, este şi se numeşte erezie, şi cei cari cugetă astfel, eretici, dupre hotărârea celui între sfinţi Damasie, Papă al Romei: „De va avea cineva dreaptă socotinţă pentru Tatăl şi Fiul, dară nu pentru Sfântul Duh, eretic este” (Mărturisirea credinţei soborniceşti trimisă de Papă Episcopului Thessalonicului). De aceea, Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, mergând pre urmele sfinţilor Părinţi, atât răsăriteni cât şi apuseni, a mărturisit odinioară către părinţii noştri, şi iarăşi mărturiseşte astăzi în sobor, că noua părere mai sus arătată, cum că Duhul Sfânt dela Tatăl şi dela Fiul purcede, este în sine erezie, iară lipaşii săi, oricari ar fi ei, eretici sânt, potrivit cu sus-numita hotărâre sobornică a Preasfântului Papă Damasie, iar soboarele lor eretice, şi orice părtăşie duhovnicească întru slujire a pravoslavnicilor fii ai Bisericii Soborniceşti cu unii ca aceia neîngăduită, dupre cum întăreşte şi Canonul al şaptelea dela Soborul al Treilea a toată lumea.

(more…)

Statisticile Blog-ului

19 Ianuarie 2010

Anul acesta blog-ul http://www.veniaminilie.wordpress.com a  progresat foarte mult. Am urmărit statisticile blog-ului şi am observat că pe zi ce trece, cititorii noştri sunt mult mai mulţi, iar fiecare articol care apare, este citit de foarte multe persoane. Spre exemplu, luna mai a anului 2009 este luna de lansare a acestui blog. Din lipsă de timp a fost întrerupt o vreme şi reluată activitatea în luna Mai când apare şi primul articol. La doar câteva zile blog-ul este iarăşi închis şi repornit în luna Iulie. De atunci s-a început activitatea pe site-ul nostru. Lunile IULIE, AUGUST şi SEPTEMBRIE au fost lunile în care s-a lucrat la structura blog-ului, iar luna de început a activităţii a fost luna Octombrie. Dar, să facem o analiză a statisticilor, pentru a vedea mai exact numărul de vizite şi cele mai mult citite dintre articole.

Iulie – 104 vizite;

August – 264 vizite;

Septembrie – 265 vizite;

Octombrie – 520 vizite;

Noiembrie – 616 vizite;

Decembrie – 919 vizite;

În concluzie, anul 2009, fiind şi anul de lansare al acestui blog, a arătat destul de bune statistici. asta în cazul în care au fost publicate doar un număr de 19 articole. Aceste statistici sunt incomparabile cu statisticile de început a anului 2010 care ne-au uimit chiar şi pe noi, fiind obişnuiţi ca numărul de vizitatori să oscileze între 200 şi 500 vizite lunar.Iată statisticile pe anul 2010:

Săptămâna întâi – 1186 vizite;

A II-a săptămână – 2056 vizite;

Iar săptămâna aceasta, de luni am avut un număr de 597 vizite.

Aceste statistici sunt destul de mari spre deosebire de anul trecut. Se pare că cititorii noştri au fost încântaţi de cele 34 de articole publicate până în prezent. Conform statisticilor, fiind şi primii care am publicat calendarul pe stil vechi, înaintea tuturor, chiar şi din străinătate, am avut foarte mulţi vizitatori care au accesat pagina CALENDAR 2010, care este primul calendar pe stil vechi publicat în 2010. Ziua de 14 Ianuarie a adus un progres foarte mare, spre deosebire de toate celelalte zile. Au fost înregistrate un număr de 572 vizite.

Se vede că toţi cititorii noştri au fost interesaţi de articolele apărute în blog-ul acesta, şi de aceea voi încerca să creez chiar o reţea online de oameni, ortodocşi bineânţeles, cărora să le dau acces să posteze articolele lor în blog. Vom pune accentul cel mai mult pe ştiri şi evenimente, dar tot atât de mult pe partea duhovnicească şi promovarea valorilor creştin-ortodoxe. Dacă dintre dumneavoastră, cititorii fideli ai blog-ului, este cineva care doreşte să participe la această iniţiativă, las la dispoziţie adresa de mail la care pot fi contactat în fiecare zi: pr_hristofor@yahoo.com sau numărul de telefon vodafone: 0727820219.

Veniamin Ilie

Troparul Botezului Domnului

19 Ianuarie 2010

(LICK AICI) PENTRU A ASCULTA TROPARUL „BOTEZULUI DOMNULUI”  de Veniamin Ilie.

La mulţi ani iubiţi cititori!

Încă o zi de bucurie pentru poporul dreptslăvitor! Încă o zi ce ne aminteşte de Cel căruia de Închinăm; care pentru iubirea Sa cea către oameni, s-a făcut om, a luat chipul robiei, s-a robit, a răbdat moartea şi a înviat. Însuşi Dumnezeu! Dumnezeul căruia se închină cetele îngereşti şi toţi Sfinţii, pe care-l slăveşte toată făptura şi se cutremură Heruvimii şi Serafimii de frica Sa. Astăzi prăznuim Botezul Domnului, sau „Θεοφάνεια” din lima greacă. Botezul Domnului marchează începutul propovăduirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Abia după ce a primit Botezul de la Ioan, Mântuitorul a început propovăduirea Evangheliei, pentru a se împlini scriptura.

Botezul pe care-l săvârşea Ioan Botezătorul era nimit „botezul pocăinţei” cum adesea el spunea: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia Lui Dumnezeu”. În acest botez era cuprinse următoarele: pocăinţa, pentru că înainte de a-i afunda complet îi ţinea în apă până la brâu, aceştia îşi mărturiseau păcatele şi apoi îi afunda complet. Tradiţia spune că Mântuitorul fiind fără de păcat, a intrat în apă, a fost botezat şi în dată s-a arătat Sfântul Duh în chip de Porumbel, iar glasul Tatălui s-a auzit din văzduh. Mântuitorul a săvârşit acest botez pentru a împlini scriptura, căci despre El s-a scris. Deci, nu pentru că avea nevoie de pocăinţă, însuri primitorul pocăinţei noastre fiind Acesta; ci pentru a ne arăta că trebuie să ajungem la măsura aceea a pocăinţei, văzând că şi Dumnezeu s-a coborât la statutul omenesc, atâta vreme cât a fost în trup şi în lume.

Împreună cu noi prăznuieşte Biserica Ortodoxă de stil vechi a Greciei, oblăduită de către IPS. Arhiepiscop şi Mitropolit Hristosomos. Chiar unul dintre fidelii noştri vizitatori este un frate al nostru, slujitor în cadrul  Bisericii Lui Hristos, din Grecia. Pe această cale trebuie să-i salutăm şi pe dânşii mai ales şi să le spunem cu bucurie: La Mulţi Ani părinţi şi fraţi întru Hristos, Domnul!

Vă urez La Mulţi Ani tuturor ce astăzi serbaţi acest mare şi minunat praznic al Botezului Domnului nostru Iisus Hristos! Bucuria acestui praznic să ne lumineze tuturor casele, familiile, rudeniile, sufletele şi inimile, să gândim cele drepte şi să săvârşim faptele dragostei.

NOTĂ:

Aghiasma ce s-a Sfinţit astăzi în Bisericile Ortodoxe ce păstrează calendarul vechi se bea numai 8 zile, adică până la 14 / 27 Ianuarie, iar după aceste zile, Aghiasma mare se păstrează la loc curat, cinstit, şi se ia numai cu blagoslovenia preotului duhovnic.

ATENŢIA! Cu Aghiasma Mare se stropeşte doar o singură dată în an, adică în acestă zi a Botezului Domnului, conform Sfintei Tradiţii a Bisericii Soborniceşti şi Apostoleşti. Aghiasma Mare mai este numită în Tradiţia Bisericii „jumătate de împărtăşanie”. Am citit pe unele situri câteva constestaţii la adresa acestor denumiri stabilite de Tradiţia Bisericii, iar nu de oameni care şi cum au dorit. Deci, nu este cazul să ne luăm după ce scrie pe toate site-urile, unde de pildă am mai citit una mai deplasată, prin care se spunea că Sfinţii Apostoli botezau printr-o singură afundare. Aceasta s-a zis de către un călugăr, al cărui nume mi-ar fi ruşine să-l şi dau public. Devreme ce Sfinţii Apostoli au lăsat în cele 85 de Canoane Apostoliceşti regulile pentru Sfântul Botez şi spun destul de clar că trebuie făcut în trei afundări, iar NU PRIN O AFUNDARE, NU PRIN ALT CHIP, NICI PRIN STROPIRE, ci numai cum s-a săvârşit de către Sfinţii Apostoli şi cum de către ei s-a poruncit, a se Boteza în numele Sfintei Treimi, TATĂL, FIUL ŞI SFÂNTUL DUH, iar nu cum făceau unii eretici în primele veacuri care botezau într-o afundare, spre moartea Mântuitorului, nu şi spre învierea Sa. De aceea am scris, pentru înţelesul tuturor, articolul de la pagina ACEASTA (<<< apăsaţi click), ca nu cumva să fie cineva nelămurit şi să săvârşească botez eretic între noi. Pentru că suntem datori să păstrăm Sfintele Taine neschimbate. Dacă cineva modifică măcar o literă din cadrul Sfintelor Taine, eretic se va numi şi în împărăţia cerurilor nu va merge. Deci, dacă aşa au rânduit Sfinţii Părinţi, şi noi să păstrăm întocmai cum s-a predanisit.

Aghiasma Mare se numeşte numai „jumate de împărtăşanie” iar nu se şi socoteşte ca fiind nici măcar o asemănare a Trupului şi Sângelui Domnului nostru Iisus Hristos, ci doar o denumire, pentru că prin ea ne împărăşim din Sfântul Duh dăruit nouă prin preoţii şi Arhiereii Bisericii.

Referitor la Aghiasma Mare, trebuie precizat că la eretici nu li se dă aceasta, mai ales fiind un dar deosebit pentru dreptslăvitorii creştini care nu pot să-l ia fără blagoslovenia preotului duhovnic după cele 8 zile. Deci, pentru a se păzi şi aici Sfintele Canoane, nu se cuvine a călca nici cuvântul Sfintei Scripturi şi a da după cum spune Mântuitorul „mărgăritarele în gurile porcilor”. Nici măcar catehumenilor nu li se îngăduie împărtăşirea din această blagoslovenie. Aceleaşi lucrui le spunem şi despre aghiasma mică. Aghiasma Mică se sfinţeşte în fiecare început de lună, în apropierea zilei de 1/14, de regulă în prima vineri de după întâia zi a lunii. După Tradiţia Bisericii, ca preoţi sau arhierei, nu avem voie să săvârşim Aghiasma Mică pentru eretici, sau în casele lor, sau în case în care se află eretici. De asemenea, Aghiasma Mică nu se foloseşte spre stropire tot restul anului, ci numai în ziua în care a fost Sfinţită, o singură dată. În schimb, aceasta se poate bea în toate zilele din lună, inclusiv în zilele de post sau harţi, praznice împărăteşti sau zile de ajun, dar aici spre seară, după terminarea Vecernicei, pentru cei ce pot posti fără a mânca ceva. Aghiasma mică nu se bea în ziua când primim Sfintele Taine, pentru că după ce ne împărtăşim, primim Anafora. În celelalte zile, Aghiasma mică se ia după Anaforă. Aghiasma Mare, însă, se ia înainte de Anaforă!

Acestea toate fiind spuse, vă mai spun încă o dată:

La mulţi ani!

Χρόνια πολλά!

С Днем Рождения!

З Днем Народження!

Buon compleanno!

Happy Birthday!

Joyeux anniversaire!

Feliz aniversário!

Herzlichen Glückwunsch zum Geburtstag!

عيد ميلاد سعيد!