La altar cu musulmanii…

by

LA ALTAR CU MUSULMANII…

***

articol semnat de Veniamin Ilie

***

„Comunitatea Bisericilor nu-şi pot permite să limiteze diferenţele culturale şi geografice”

A declarat , secretarul general al Consiliului bisericilor protestante din Europa.

(Michael Buenker, în stânga fotografiei)

Afirmaţia făcută mai sus îi aparţine liderului european al bisericilor protestante, făcându-se referire la cele două religii: protestantism şi islamism.

Michael Buenker a participat săptămâna trecută la o adunare generală a federaţiei bisericilor evanghelice din Orientul Mijlociu. În urma acestei vizite în Liban, liderul protestant a rămas foarte impresionat de colaborarea şi înţelegerea dintre grupurile protestante şi musulmanii din Orientul Mijlociu. Acesta a afirma: „Dialogul între delegaţii Adunării şi musulmanii locali a fost foarte util pentru ambele părţi, şi ar trebui să fie continuat în mod regulat. Comunitatea Bisericilor nu-şi pot permite să limiteze diferenţele culturale şi geografice”. Din declaraţia sa reiese că diferenţa dintre creştinism şi islamism nu trebuie să se dovedească prin diferenţele culturale şi geografice. Ei bine, aici el, ca orice alt membru ecumenist, prin alte cuvinte se referă cam la acelaşi subiect: „toate credinţele au adevărul în ele”, după cum sunt adesea GREŞITE TOTAL iniţiativele şi deciziile „Consiliului Mondial al „bisericilor”. Este evident că niciodată în istorie Biserica nu a făcut diferenţe de cultură sau de poziţionare geografică, întrucât Mântuitorul a poruncit Apostolilor şi Ucenicilor Săi acestea: „mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura”…botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh„. În declaraţia sa se vede intenţia de a specifica caracterul ecumenist al ideii sale. Cât despre cultură, este clar că nu face referire la materiile predate în şcoli, sau la paginile de istorie sângeroasă pe care le-au adunat otomanii, de o credinţă cu ei, ci deduce faptul că „fiecare păstrează propria învăţătură de credinţă”. Despre un dialog NEreligioas între Biserică şi reprezentanţi ai islamului nu cred că ar fi o problemă aşa de mare cum este dialogul dintre protestanţi şi ortodocşi, întrucât islamismul nu şi-a dovedit un prozelitism psihologic şi mincinos, ci şi-a păstrat propriile principii în materie de credinţă. În ceea ce-i priveşte pe protestanţi, mai bine şi mai paşnic ar fi ca ei să-şi revizuiască propria eclesiologie şi dogmatică, şi apoi să se bazeze pe interese ecumenice, şi nu ecumeniste! Este destul de banală situaţia în care un domn ca cel din imaginea alăturată să reprezinte un cuvânt bun la „Consiliul Mondial al bisericilor”, atâta vreme cât nu are nici aspect fizic de teolog, nici gândire logică. Este clar că Mântuitorul i-a trimis pe Apostoli să propovăduiască Evanghelia şi să-i determine pe păgâni sau eretici SĂ RENUNŢE TOTAL LA EREZIILE LOR şi să vină la Dreapta Credinţă. De aceea, nu se vede logica expresiei lui Michael Buenker: Comunitatea Bisericilor nu-şi pot permite să limiteze diferenţele culturale şi geografice”. Aici se vede clar că, asemenea tuturor liderilor ecumenişti şi susţinători ai ecumenismului, Michael Buenker nu are o viziune din punct de vedere creştin, ci politic, după cum şi afirmă: „Cooperarea şi solidaritatea bisericilor protestante – aceasta este ceea ce ne dă speranţă”. Bisericile protestante pot spune că sunt chiar uimitor de lipsite de orice fel de concepţie corectă teologică, dogmatică sau lgică. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă Română, în urmă cu câţiva ani, a validat tainele protestanţilor, care din nevericire au şi femei „preoţi”. Acest lucru ne dă de gândit că asemenea liderului protestant, Michael Buenker, şi o parte dintre ierarhii noştri sunt destul de departe cu morala ortodoxă, datorită ideologiei formulate în cadrul Consiliului Mondial al bisericilor. şi iarăşi zice: „

NOTĂ:

Iată, încă o dată vedem cum ecumenismul nu vorbeşte greşit numai prin ierarhii ortodocşi, ci prin TOŢI membrii Mişcării Ecumenice, indiferent de religia sau juristdicţia în care se află. Acest fapt îngrijorător trebuie să ne facă să nă adresăm serioase semne de întrebare în privinţa păstorilor pe care-i urmăm.

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: