Postul Mare (pe stil vechi)

by

Cuvânt despre Postul Mare

de Veniamin Ilie

Pentru creştinii ortodocşi din întreaga lume, ziua de 2/ 15 Februarie 2010 reprezintă începutul Postului Mare, sau cum este numit în popor, Postul Paştilor. Pentru denumirea postului mare, Biserica Ortodoxă mai cunoaşte denumirea de „patruzecimea”, termen atribuit acestui post, încă din primele secole creştine, denumire dată de durata acestuia, adică 40 de zile.

Originea Postului o aflăm în paginile Sfintei Scrituri, în urmă cu aproximativ 2000 de ani, când însuşi Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, a postit vreme de 40 de zile (Matei; IV, 3), după care a fost ispitit de diavol, conform relatărilor Sfintei Evanghelii. Ispitirea Lui Iisus Hristos a fost îngăduită pentru a arăta pildă bună de vieţuire viitoarelor generaţii creştine, până în cea din urmă zi, pildă din care trebuie fiecare să înveţe adevăratul mod de a rezista în faţa ispitelor diavolului, întrucât după păcat urmează diferite căderi morale, depresii, stări nervoase, etc.

Una dintre poruncile date de către Dumnezeul Om, Iisus Hristos, este aceasta: „Când postiţi, nu fiţi trşti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor” (Matei; VI, 16). Dacă citim cu atenţie prima predică rostită de Mântuitorul Iisus Hristos (Matei; cap. V), aflăm că după fiecare faptă există o făgăduinţă a fericirii veşnice, garanţie pe care o dă însuşi Dumnezeu. Asemenea şi în versetul citat mai sus. Postul este una dintre ostenelile pe care omul le săvârşeşte în scopul mântuirii sufletului său. Despre cei ce postesc doar cu partea exterioară, pentru a fi şi apreciaţi de oameni, aceia, după cum spune Iisus Hristos, „şi-au luat plata lor”, ceea ce înseamnă că nu mai există o răsplată de la Dumnezeu pentru cei care au primit cinstea de la oameni. Aşadar, postul trebuie să cuprindă virtutea smereniei, pe lângă alimentaţia specifică acestei perioade.

În Grecia, monahii din Sfântul Munte Athos au un stil aparte de a posti. După tipicul athonit, primele trei zile sunt ţinute cu post negru, tradiţie ce datează încă de la apariţia primilor monahi athoniţi. De asemenea, în Biserica Ortodoxă Rusă, postul reprezintă o perioadă în care orice cale de acces spre întinarea unuia dintre cele 5 simţuri umane, este interzisă cu desăvârşire. În cazul omului modern, primul dintre mediile ce nasc foarte multe păcate – televizorul – este restricţionat de către preotul duhovnic, pentru cei ce urmează a primi Sfânta Împărtăşanie în ziua praznicului Învierii Domnului.

Conform Canoanelor Bisericii Soborniceşti şi Apostoleşti – Ortodoxe – în perioada postului sunt oprite următoarele alimente: lapte, ouă, carne, vin, untdelemn, bineânţeles şi produsele preparate din aceste alimente. În zilele indicate în calendarul bisericesc, la praznicele din Duminica Floriilor şi la BunaVestire se mănâncă peşte. Aceste alimente sunt oprite în timpul postului datorită neputinţelor omeneşti. Cum ştim cu toţii, postul nu înseamnă numai oprirea de la alimente, ci şi de la păcatele fireşti. În urma alimentaţiei sănătoase şi cu restricţiile postului, organismul devine mult mai puternic în faţa tendinţelor, fireşte, de a păcătui. Înţelesul mai clar îl găsim în una dintre Epistolele Apostolului Pavel, care zice: „Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânarii voastre” ( I Corinteni; VII, 4-5).

După cunoaşterea Legii, intervine ispita de a călca legea

În urma aflării acestor lucruri, nu prea cunoscute de oamenii obişnuiţi, urmează ispitirea diavolească de a călca rânduiala postului, după cum spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Vezi că învăţăturile acestea sunt pretutindeni mântuitoare, iar auzurile  acelea nefolositoare. Deci  care  este folosul postului, spune-mi, când cu trupul posteşti, iar cu ochii prea-desfrânezi? Că prea-desfrânare nu este numai lipirea sau împreunarea trupului, ci şi privirea desfrânată. Care este folosul când vii aici şi mergi şi acolo? Eu învăţ, iar acela strică. Eu pun doctorii, iar acela creşte suferinţa. Eu sting văpaia firii, iar acela aprinde văpaia poftei. Care este folosul, spune-mi, când unul zideşte şi altul strică? Ce folos au? Fără numai că se ostenesc în zadar. Deci dar nu aici şi acolo, ci numai  aici să petrecem cu folos,  nu în zadar şi în deşert, nici spre osândă” (Cartea „Omilii şi Cuvântări” a Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântul „Despre Post” din săptămâna a VI-a a Postului Patruzecimii).

Cu acest cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur închei acest scurt articol, nădăjduind ca fiecare dintre noi să avem parte de un post uşor şi plin de folos duhovnicesc; iar pentru cei ce postesc pentru prima dată, Dumnezeu să le răsplătească râvna mai mult decât nouă celor ce ne-am obişnuit cu postul. Spun aceasta pentru că postul după o oarecare perioadă de timp se termină; însă, roadele dobândite în perioada postului (smerenia, dragostea, blândeţea, milostenia, înfrânarea şi rugăciunea) trebuie să rămână în suflet pentru tot restul vieţii. Arhimandritul Teofilact Murgoci spunea: „Până la sfârşit, nu până la prăşit” referindu-se la cei ce veneau în Mănăstire să vieţuiască. Tot aşa şi cu postul, care trebuie să ne rămână amprentat în conştiinţă, chiar şi după ce acesta se termină.

Paştile pe Stil Vechi şi pe Stil Nou în aceeaşi zi

Anul Acesta Învierea Domnului este prăznuită la data de 22 Martie după calendarul iulian, folosit de către Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Rusă, Patriarhia Sârbă, Bisericile din Ucraina, Georgia, Grecia (Athos) şi Biserici Biserici Locale, precum: Bisericile Ortodoxe de Stil Vechi şi Bisericile Ortodoxe de Rit Vechi (lipovenii); iar la data de 4 Aprilie după calendarul grigorian, dată ţinută de către Patriarhia de Constantinopol, Antiohiei, Alexandriei şi a României. De asemenea, trebuie cunoscut faptul că toate praznicele care au dată instabilă, în funcţie de data Învierii Domnului, sunt serbate în aceeaşi zi de către toate Bisericile, indiferent că ţin calendarul de stil vechi sau de stil nou, conform hotărârilor din Canonul 1 al Sfântului Sinod din Antiohia.


%d blogeri au apreciat asta: