Veniamin Ilie: despre cinstirea Sfintelor Icoane

by

Cuvânt duhovnicesc

La Duminica Întâi din Postul Mare,

(Duminica Ortodoxiei)

Veniamin Ilie

Cu bunăvoinţa Lui Dumnezeu, cu ajutorul şi milostivirea Sa, iată-ne aflaţi la sfârşitul primei săptămâni din Sfântul şi Marele Post al Patruzecimii. În această zi, Sfinţii Preacuvioşi Părinţi ai Bisericii Ortodoxe au rânduit să se facă pomenire unui eveniment mare în istoria Ortodoxiei. Este vorba despre biruinţa Bisericii Ortodoxe în lupta cu iconoclasmul, adică potrivnicii Sfintelor Icoane. Aceşti eretici spuneau că Sfintele Icoane sunt idoli şi chipuri cioplite, iar ortodocşii se închină la ele ca şi la un dumnezeu. Cu toate acestea, în mărginita lor pricepere, nu puteau înţelege că rolul Sfintelor Icoane este acela de a ne alina dorul către cerescul nostru Părinte, către Sfinţii care sunt reprezentaţi pe ele prin pictură. Asemenea este şi alinarea soldatului care se duce departe de cei dragi, şi numai văzând fotografia cu chipul lor, se umple de alinare şi mângâiere sufletească. Lupta contra Sfintelor Icoane a început în perioada împăratului Leon Isaurul, la anul 725, şi a ţinut până în anul 842, în perioada împărătesei Teodora şi a fiului ei Mihail al III-lea. Lupta aceasta de peste o sută de ani a făcut multă pagubă în Biserica Ortodoxă, pentru că fusese scoase Sfintele Icoane şi trecute dincolo de legea statului. Însă, cu biruinţa Lui Dumnezeu, Sfinţii Părinţi au trecut peste această potrivnică prigonire, şi au fost învingători, deşi nu au luptat cu arme materialnice, ci cu credinţa şi cu rugăciunea. Astfel, în anul 725 Sfintele Icoane au fost aduse cu alai mare în Biserici, iar credinţa Ortodoxă a început să înflorească duhovniceşte, lăsând în urma sa mulţime de Sfinţi Mucenici şi Cuvioşi Părinţi.

De aproape 1200 de ani Biserica Ortodoxă a păstrat această zi spre pomenirea biruinţei de atunci. În fiecare an, în prima săptămână a Sfântului şi marelui Post, Sfântul Sinod al VII-lea Ecumenic a rânduit să se săvârşească pomenirea biruinţei Bisericii Ortodoxe împotriva ereziei ucigătoare de trup şi suflet ce combătea Sfintele Icoane. De aceea s-a rânduit din Predania Ortodoxiei ca Sfintele Icoane să se Sfinţească cu apă Sfinţită şi cu rugăciuni frumoase, apoi să fie aşezate cu cinste în Bisericile Dreptslăvitoare şi în casele credincioşilor creştini.

Cel mai cunoscut şi mai vechi chip iconograf este chipul Sfintei Cruci. Prima dată, acest chip l-a văzut Sfântul Împărat Constantin cel Mare pe cer, mergând la luptă. Deci, a însemnat pe fiecare armură a soldaţilor şi pe fiecare steag, chipul Crucii, a biruit lupta, deşi nimeni nu nădăjduia acest lucru, potrivnicii numărând cu mult mai mult decât număra oastea Sfântului Împărat. De aceea, creştinii pravoslavici aşează la fiecare intrare în casă câte o Sfântă Cruce, deasupra uşii, pentru a feri casa de toate puterile cele rele, care se fac neputincioase la vederea chipului Sfintei Cruci, prin care Mântuitorul Iisus Hristos a biruit moartea şi a dăruit creştinilor făgăduinţa moştenirii Împărăţiei Lui Dumnezeu.

Un alt chip biruitor şi folositor s-a arătat umbra Sfinţilor Apostoli, după cum ne relatează Sfânta Scriptură a Noului Testament: „Credincioşii scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca, venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate şi toţi se vindecau” (Faptele Ap. V, 15—16). Iată cum, numai umbra Sfântului Apostol Petru, trecând peste bolnavi, se tămăduiau, fără ca el să se aplece să-i atingă. Aşa de sfinţiţi şi Sfinţitori erau Apostolii, încât chiar şi umbrele lor săvârşeau minuni mari şi multe.

În Tradiţia Bisericii noastre, Creştine Ortodoxe, creştinii dreptslăvitori păstrează multe obiceiuri frumoase şi foarte folositoare, care împodobesc evenimentele importante din viaţa lor cu sfinţitoarea putere a Duhului Sfânt ce s-a sălăşluit în Sfintele Icoane, în momentul sfinţirii acestora. La Botez pruncilor şi a ereticilor ce nu au avut părtăşie cu Biserica Ortodoxă, la Mirungerea schismaticilor ce se întorc la adevărata Biserică, la Nuntă şi la fiecare eveniment din viaţa credincioşilor creştini, au obiceiul de a dărui câte o Sfântă Cruce şi câte o Sfântă Icoană, pentru a-l feri pe posesor de relele voiri ale vrăjmaşului diavol, pentru a-l feri de puterile cele rele ale farmecelor şi vrăjitoriilor. Astfel, Sfintele Icoane au puteri foarte mari, deşi nu sunt însufleţite, ci doar preânchipurea umbrei Apostolilor, sau a fiecărui Sfânt reprezentat pe ele, prin care capătă puterea harului Duhului Sfânt.

De aproape 1200 de ani Biserica a păstrat neîntrerupt în prima săptămână a Marelui Post, pomenirea Sfintelor Icoane, şi o va săvârşi până la sfârşitul veacului acesta, vremelnic şi trecător, pentru că aceasta este voia Lui Dumnezeu, ca în Sfintele Biserici şi în casele creştinilor ortodocşi să se sălăşluiască Sfintele Icoane, ca un scut de apărare împotriva celor potrivnici. Iar, ziua de astăzi, deşi cade într-o zi din Postul cel Mare, este o zi de veselie deplină, din punct de vedere duhovnicesc, arătând dragostea credincioşilor faţă de Sfintele Icoane şi faţă de protecţia ce le-o oferă acestea, apropiindu-i de Dumnezeu şi ajutându-i să treacă peste dorul cel firesc faţă de Părintele nostru creator, faţă de Tatăl nostru Cel ceresc.

Ca nişte fii iubitori şi doritori, ai Dumnezeului Celui viu, să privim cu credinţă chipurile Sfintelor Icoane, ducându-ne cu mintea, prin înălţătoare rugăciuni, spre cei ce sunt reprezentaţi pe dânsele, şi să-i chemăm cu lacrimi de pocăinţă să ne ajute să răzbim greutatea zilelor noastre şi să trecem peste ispitele cele multe şi felurite, pentru a dobândi Împărăţia Lui Dumnezeu, Raiul desfătărilor cereşti, făgăduinţa Lui Dumnezeu faţă de dreptslăvitorii care păzesc poruncile şi viaţa curată, depărtaţi fiind de deşertăciunile lumeşti şi de răutatea locuitorilor acestui pământ vremelnic.


%d blogeri au apreciat asta: