Archive for Martie 2010

Duminica Floriilor

28 Martie 2010

Intrarea Domnului în Ierusalim

„Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei”. Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui. Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta”. (Sfânta Evanghelie după Ioan, cap. XII, 1-18).

PREDICĂ LA DUMINICA INTRĂRII DOMNULUI ÎN IERUSALIM

Cine aduce bucurie casei? Oaspetele binevenit.

Cine aduce si mai mare bucurie casei? Un prieten al casei.

Cine aduce cea mai mare bucurie casei? Gospodarul care se întoarce acasa, dupa o lipsa îndelungata.

Fericite mâinile care L-au primit pe Domnul nostru Iisus ca pe Oaspetele binevenit!

Fericite buzele care L-au întâmpinat pe El ca pe un Prieten!

Fericite sufletele care s-au închinat Lui ca Gospodar, cu o cântare de bun venit!

Dar unii nu-L cunosteau pe El, nici nu-L primeau pe El, fie ca oaspete, prieten ori gospodar, ci au luat pietre în mâinile lor ca sa le arunce în El si cu sufletele lor cele muritoare au pus la cale moartea trupului Lui.

Aceasta era firea Dumnezeiasca a Domnului Hristos, ca, oriunde Se arata El – Dumnezeu în trup omenesc – oamenii se desparteau de-a dreapta si de-a stânga Lui, asa cum se vor desparti ei când va veni El în ziua cea de pe urma a istoriei lumii acesteia. Si pâna în ziua de astazi, când vorbirea dintre oamenii din lume se îndreapta catre Domnul nostru Iisus, acestia se despart la stânga si la dreapta. Cât de bine deslusita trebuie sa fi fost aceasta despartire în zilele vietii Sale întrupate pe pamânt!

Pericopa Evanghelica de astazi arata doua împrejurari în care se spune lamurit despre aceasta despartire a oamenilor privitor la simtamintele lor fata de Domnul. Mai întâi, la cina din satul Betania, se aflau, pe de o parte, Apostolii, împreuna cu Lazar care fusese înviat din morti, si se mai aflau surorile acestuia, Marta si Maria, care Îl aveau pe Domnul ca oaspete; si, pe de alta parte, se afla vânzatorul Iuda care s-a razvratit atunci când Maria a uns capul Domnului cu mir. În cea de-a doua împrejurare, se aflau, pe de o parte, oamenii care I-au facut o primire triumfatoare la intrarea Domnului în Ierusalim; si, pe de alta parte, se aflau fariseii, carturarii si înaltii preoti, care au pus la cale nu numai uciderea lui Hristos, ci si a prietenului Sau, Lazar. (more…)

Prilej de bucurie duhovnicească

27 Martie 2010

Astăzi, Biserica Ortodoxă Strămoşească, ce păstrează calendarul iulian, îl prăznuieşte pe Sfântul Mucenic Alexandru din Pidna. Sfântul Mucenic alexandru este unul dintre Sfinţii care au binevoit a ne dărui şi nouă părticele din Sfintele Sale Moaşte. De asemenea, un fragment din Moaştele Sfântului Mucenic Alexandru se pot găsi spre închinare şi cinste în Mănăstirea Sireţi, din Republica Moldova.

„Lumea în mijlocul căreia a trăit sfântul Alexandru din Pidna, trăia în întunecimea înşelăciunii. Dar el, strălucind întocmai ca o stea prealuminoasă, a dat pe faţă nebunia răucredincioşilor, a rănit cu cuvintele sale, întocmai ca şi cu nişte săgeţi, pe vrăjmaşul cel trufaş şi a doborât la pământ toată înşelăciunea, propovăduind şi mărturisind cu îndrăznire pe Hristos în vremea persecuţiei împăratului Maximin (305-311). Pentru aceasta, cei ce se găseau în fruntea înşelăciunii, neputând suferi până în cele din urmă, îndrăzneala şi vitejia lui, s-au străduit, cu diferite meşteşugiri, să nimicească tăria lui. Dar nefiind în stare să izbutească aceasta, i-au tăiat capul cu sabia. Dumnezeu l-a răsplătit cu harul tămăduirilor; căci sfintele lui moaşte vindecă de toată boala pe cei ce cu credinţa se apropie de ele”. (Sursa: www.manastirea-sireti.md)

La Brăila, am o raclă în care se odihnesc 6 părţi din Sfintele Moaşte ale Sfântului Mc. Alexandru. Chipul Sfintelor Moaşte sunt foarte minunate, iar cinstirea lor se face în fiecare zi, cu rânduială de Laude, alături de ale Sfinte Moaşte. În aceeaşi raclă se odihnesc şi câteva părticele din moaştele Sfinţilor: Sf. Cuv. Antonie; Sf. Ier. Ioan Mărturisitorul; Sf. Cuv. Mucenic Ioan Ieroschimonahul de la Aiud; Sf. Ierarh Nectarie Făcătorul de Minuni. Racla nu este expusă public niciodată, ci doar cu ocazii de excepţie, şi acestea foarte rar, întrucât Sfintele Moaşte nu sunt mutate din locul în care au fost aşezate când le-am adus.

Veniamin Ilie


Cel puţin 100.000.000 de fetiţe eliminate în lume

23 Martie 2010

Revista britanică The Economist, în numărul său din 4 martie 2010, a publicat un articol în care denunţă masacrul de fetiţe din lume, care a ajuns la cel puţin 100 de milioane şi este definit ca „gendercide” (termen în limba engleză însemnând uciderea sistematică a membrilor de un anumit sex). Articolul este intitulat „Războiul împotriva fetiţelor. Gendercide. Ucise, avortate sau neglijate, cel puţin 100 milioane de fete au dispărut – şi numărul este în creştere”. Este evocată situaţia unui cuplu tânăr care aşteaptă primul copil într-o regiune săracă din lume, dar cu o puternică dezvoltare. Obiceiurile tradiţionale i-au învăţat să prefere copiii de sex masculin înaintea celor de sex feminin. Cuplul poate să facă o ecografie care dezvăluie că aşteaptă o fetiţă. Ce face? Pentru milioane de cupluri, afirmă The Economist, „răspunsul este: avort pentru fetiţe, viaţă pentru băieţei. În China şi în nordul Indiei, se nasc 120 băieţi la fiecare 100 de fetiţe. Natura demonstrează că băieţii, chiar dacă diferenţa nu este foarte mare, sunt mai expuşi la maladiile infantile, dar în planul bilanţului, acest lucru nu contează”.
„Pentru cei care se opun avortului, este un adevărat genocid”, afirmă The Economist. Chiar şi atunci când se pronunţă pentru un avort „sigur, legal şi excepţional”, „suma acţiunilor individuale are un efect catastrofic pentru societate”. Numai China are un număr de bărbaţi necăsătoriţi echivalent cu numărul de tineri de sex masculin din întreaga America. În unele zone acest lucru provoacă chiar probleme grave: în societăţile asiatice, în care căsătoria şi creşterea de copii este singura cale recunoscută la nivel social, bărbaţii celibatari sunt consideraţi precum criminalii. Delicvenţa, traficul de femei, violenţele sexuale, dincolo de sinuciderile la persoane de sex feminin, sunt în continuă creştere şi vor mai creşte pe măsură ce generaţiile cu acest dezechilibru vor ajunge la maturitate.
The Economist observă că „nu este o exagerare să se vorbească despre `gendercide`. Femeile dispar – avortate, asasinate, împinse la moarte. În 1990, economistul indian Amartya Sen a calculat cifra de 100 de milioane, care astăzi este mult mai mare. Revista afirmă că multe persoane ştiu că în China şi în nordul Indiei „există un număr nenatural de bărbaţi”, dar adaugă că „puţini îşi dau seama de profunzimea aceste probleme şi de creşterea ei”. În China, raportul între sexe este de 108 bărbaţi la 100 femei în generaţia născută în 1980. Pentru generaţiile din 2000 este de 124 la 100. În unele provincii chineze ajunge la 130 la 100. Situaţia se află la nivel maxim în China, dar este răspândită şi în alte locuri. În alte regiuni din Asia orientală, precum Taiwan şi Singapore, în unele state foste comuniste din Balcanii occidentali şi din Caucaz şi în unele grupuri ale populaţiei americane, există o rată denaturată a selecţiei sexuale. „`Gendercide`-ul există în aproape toate continentele. Îi priveşte în acelaşi mod pe săraci şi pe bogaţi, pe cei cu studii sau fără studii, hinduşi, musulmani şi confucianişti”, susţine revista.
Nici bogăţia nu stopează fenomenul: Taiwan sau Singapore au economii înfloritoare; în China şi în India, zonele cu cele mai grave cazuri de „gendercide” sunt cele mai bogate şi cu nivelele de instruire cele mai ridicate. Politica fiului unic în China poate fi doar o parte a problemei, având în vedere faptul că aceasta priveşte şi alte ţări care nu au această ideologie. Eliminarea fetuşilor de sex feminin, arată The Economist, e o consecinţă a trei factori: înrădăcinata şi străvechea preferinţă pentru fii, tendinţa modernă de a crea familii mici şi utilizarea tehnologiilor cu ultrasunete care permit identificarea cu certitudine a sexului copiilor printr-un diagnostic prenatal.
Doar o ţară a decis să răstoarne tendinţa. În 1990, Coreea de Sud avea un raport între bărbaţi şi femei egal sau superior celui chinez, în timp ce astăzi revine la nivele normale. Acest lucru s-a petrecut pentru că s-a schimbat cultura populaţiei. Instruirea femeilor, atitudini antidiscriminatorii şi legi în favoarea egalităţii drepturilor a făcut ca preferinţa pentru fii să devină anacronică. Pentru favorizarea schimbării, trebuie să se realizeze anumite acţiuni: „China ar trebui să renunţe la politica fiului unic, dar autorităţile se opun deoarece se tem de creşterea populaţiei, aşa cum au respins preocuparea Occidentului pentru drepturile omului”. The Economist concluzionează propunând ca toate ţările să promoveze „valoarea sexului feminin”. „Trebuie să fie încurajată instruirea femeilor; abolirea legilor şi a obiceiurilor care neagă femeile dreptul la moştenire; abolirea limitelor legate de sex în spitale şi clinici; integrarea femeilor în viaţa publică în orice funcţii – de la crainice de televiziune la poliţiste”. „Mao Tzedong afirma: `Femeile susţin jumătate de cer`. Lumea trebuie să facă mai mult decât să prevină un `gendercide`, trebuie să evite ca cerul să ne cadă în cap!”

Preluat de pe http://www.ortodoxia.md

Se vor folosi ţânţari pentru vaccinarea în masă?

23 Martie 2010

Citez din articolul Researchers Turn Mosquitoes Into Flying Vaccinators:

Iată un studiu indosariat în “nefuncţional, dar foarte interesant.” Un grup de cercetatori japonezi a dezvoltat un ţânţar care imprastie vaccin în loc de boală. Chiar şi cercetătorii recunosc, totuşi, că problemele de reglementare şi etice vor preveni creaturile sa zboare, cel puţin pentru livrarea de vaccinuri umane.

Oamenii de stiinta au visat diverse moduri de a drege ADN-ul acestor insecte pentru a lupta împotriva bolilor. O opţiune este de a crea tulpini de ţânţarii care sunt rezistente la infecţii cu paraziţi sau viruşi, sau care nu sunt în măsură să transmita agenţii patogeni la om. Acestia ar înlocui actualii tantari naturali, transmitatori de boli, lucru greu de realizat. O altă strategie, mai aproape de a deveni realitate, este de a elibera tantari transgenici care, atunci când se imperecheaza cu omologii lor de tip sălbatic, nu produc descendenţi viabili. Asta ar micşora populaţia de-a lungul timpului.

Noul studiu se bazează pe un mecanism diferit: Utilizarea ţânţarilor pentru a deveni ceea ce oamenii de ştiinţă numesc “vaccinatori zburatori.” În mod normal, cand tantarii musca, ei injecteaza o picătură mică de salivă care împiedică sângele gazdă sa se coaguleze. Grupul japonez a decis să adauge un antigen, un compus care declanşează un răspuns imun, la amestecul de proteine din saliva insectei.

Un grup condus de geneticianul molecular Shigeto Yoshida de la Jichi Medical University din Tochigi, Japonia, a identificat o regiune în genomul de Anopheles Stephensi, un ţânţar ce transmite malaria, numit ca promotor care activează genele numai în saliva insectei. În acest promotor au ataşat SP15, un vaccin împotriva leishmaniasis, o boala parazitara transmisa de muştele de nisip, care poate provoca leziuni ale pielii şi daune organelor. Destul de sigur, tantarii produc SP15 prin saliva lor, echipa a publicat in numarul current al revistei Biologia Moleculară a Insectelor. Şi când insectelor li s-a permis să-i intepe pe şoareci, şoarecii au dezvoltat anticorpi împotriva SP15.

Nivelurile de anticorpi nu au fost foarte mari, şi echipa încă nu a testat dacă acestia protejează rozătoarele împotriva bolii. (Numai foarte puţine laboratoare au facilităţi pentru aşa-numitele studii de provocare cu această boală, spune Yoshida.) În cazul experimentului, soarecii au fost muscat de 1500 de ori, în medie, ceea ce ar putea părea un numar foarte mare, dar studiile arată că, în locuri unde malaria este in floare, oamenii pot fii muscati de mai mult de 100 de ori într-o noapte, Yoshida subliniază. Între timp, grupul a creat, de asemenea, ţânţari care ar produce un vaccin impotriva malariei.

Alti cercetatori sunt uimiti de realizare. “Ştiinţa este într-adevăr frumoasa”, spune Isus Valenzuela de la Institutul National de Alergie şi Bolilor Infecţioase în Bethesda, Maryland, care au dezvoltat vaccinul SP15. David O’Brochta, un genetician molecular de insecte de la Universitatea din Maryland, College Park, o numeşte “o dovadă de notiune abstracta fascinanta.”

Deci, de ce nu va merge? Există o variaţie mare a numărului de înţepături de ţânţar de la o persoană la alta, astfel încât persoanele expuse la ţânţari transgenici ar obţine foarte diferite doze de vaccin, ar fi ca si cum unii oameni ar primi un pic de vaccin impotriva rujeolei, iar alţii ar primii 500 de doze. Nici o agenţie de reglementare nu-si va da acordul pentru asa ceva, spune biologul molecular, Robert Sinden de la Imperial College din Londra. Lansand tantarii ar însemna, de asemenea, vaccinarea de persoane fără consimţământul lor, un nu-nu etic. Yoshida admite că ţânţari ar fi “inacceptabili” ca un mecanism de vaccinare umana.

Cu toate acestea, vaccinatorii zburatori sau “seringile care zboara”, aşa cum unii le-au poreclit, ar putea avea un potenţial în lupta împotriva bolilor animale, spune O’Brochta. Animalele nu trebuie să îşi dea acordul, iar doza variabila ar fi mai puţin un motiv de îngrijorare.
Comentariu saccsiv:

Deci la animale ar merge … Se joaca astia, se joaca urat de tot. Stirea de mai sus este un varf de ice-berg si consider ca niste unii, pe undeva, experimenteaza fantasticul potential militar al insectelor ce se hranesc cu sange, caci, nu-i asa, daca pot ele raspandi malaria sau vaccinuri, de ce nu ar putea raspandi si boli cumplite? Si daca tot experimenteaza ei, ce ne asigura ca din laboratoarele lor nu scapa mai mult sau mai putin accidental niste astfel de ganganii?

preluat de la adresa: saccsiv.wordpress.com

ΑΡΣΕΝΙΟΥ ΚΟΤΤΕΑ: ΨΕΥΔΟΝΤΑΙ ΟΙ ΝΕΟΗΜΕΡΟΛΟΓΙΤΕΣ

19 Martie 2010

TRANSLATION/ TRADUCERE

ΨΕΥΔΟΝΤΑΙ ΟΙ ΝΕΟΗΜΕΡΟΛΟΓΙΤΕΣ
ΥΠΟ ΤΟΥ ΑΓΙΟΡΕΙΤΟΥ ΜΟΝΑΧΟΥ ΑΡΣΕΝΙΟΥ ΚΟΤΤΕΑ

ΑΝΤΕΛΕΓΧΟΣ ΑΒΑΣΙΜΟΥ ΚΑΙ ΑΣΥΣΤΑΤΟΥ ΕΛΕΓΧΟΥ ΑΠΑΝΤΗΣΙΣ ΕΙΣ ΤΟΝ ΑΡΧΙΕΠΙΣΚΟΠΟΝ ΑΘΗΝΩΝ ΧΡΥΣΟΣΤΟΜΟΝ ΠΑΠΑΔΟΠΟΥΛΟΝ ΠΕΡΙ ΤΟΥ ΕΚΚΛΗΣΙΑΣΤΙΚΟΥ ΗΜΕΡΟΛΟΓΙΟΥ

ΕΓΡΑΦΗ ΕΝ ΑΓΙΩ ΟΡΕΙ ΚΑΙ ΕΔΗΜΟΣΙΕΥΘΗ ΥΠΟ ΤΟΥ «ΚΗΡΥΚΟΣ ΤΩΝ ΟΡΘΟΔΟΞΩΝ»  ΕΝ ΕΤΕΙ 1932

(ΑΡΣΕΝΙΟΥ ΚΟΤΤΕA)

«Μή κρίνετε, ἵνα μή κριθῆτε …(Ματθ., κεφ. Ζ, 1) 
«Ὅς δ’ ἄν σκανδαλίση ἕνα τῶν μικρῶν τούτων, τῶν πιστευόντων εἰς ἐμέ, συμφέρει αὐτῶ ἵνα κρεμασθῆ μύλος ὀνικός ἐπί τόν τράχηλον αὐτοῦ, καί καταποντισθῆ ἐν τῶ πελάγει τῆς θαλάσσης»(Ματθ. ΙΗ, 12).

Εἰς δύο συνεχῆ φύλλα τοῦ ἑβδομαδιαίου φύλλου «’Εκκλησία», ἐπισήμου Δελτίου τῆς ‘Εκκλησίας τῆς Ἑλλάδος ὑπό τόν τίτλον «Ἔλεγχος παραποιήσεως Συνοδικῶν Πράξεων καί Πατριαρχικῶν ἐγγράφων» ὁ ΄Αρχιεπίσκοπος ‘Αθηνῶν έδημοσίευσε μακράν πραγματείαν ἀναφερομένην εἰς τό ζήτημα τοῦ ‘Ημερολογίου, ἐν τῆ ὁποία ἔχων πάντοτε ὡς σκοπόν νά δικαιολογήση ἀπό ἐκκλησιαστικῆς ἐπόψεως τήν ἐναντίον τῶν Παραδόσεων τῆς ‘Εκκλησίας καί ὡρισμένων Συνοδικῶν Πράξεων καί Πατριαρχικῶν ἐγγράφων διαπραχθεῖσαν ὑπό τῆς Ἐκκλησίας τῆς Ἑλλάδος ἡμερολογιακήν μεταρρύθμισιν διά τῆς παραδοχῆς τοῦ Γρηγοριανοῦ Ἡμερολογίου, παρά τήν ἐμμονήν ἄλλων Ὀρθοδόξων ‘Εκκλησιῶν εἰς τό πατροπαράδοτον ‘Ιουλιανόν Ἡμερολόγιον καί παρά τήν ἔνεκα τούτου ἐπελθοῦσαν διάσπασιν τῆς ἑνότητος τῶν ‘Εκκλησιῶν καί τήν διαίρεσιν τῶν ‘Ορθοδόξων Χριστιανῶν, προβαίνει, ὡς λέγει, εἰς τόν ἔλεγχον «θρασείας παραποιήσεως Συνοδικῶν τινων Πράξεων καί Πατριαρχικῶν ἐγγράφων τοῦ ιστ΄ καί ιζ΄ αἰῶνος» περιλαμβανόντων ἀναθεματισμούς, ἵνα προφυλάξη, ὡς λέγει, τά εὐσεβῆ τέκνα τῆς ‘Εκκλησίας, τινά τῶν ὁποίων «ἐξ’ ἀγνοίας καί ἁπλοϊκότητος παρασύρονται εἰς ἀπείθειαν πρός τήν ‘Εκκλησίαν διά τῆς μεταξύ αὐτῶν διαδόσεως ψευδῶν καί πλαστῶν ἀναθεματισμῶν». 
Χαίρομεν, διότι πρώτην φοράν ὁ ‘Αρχιεπίσκοπος ‘Αθηνῶν προβάλλει ἐπισήμως καί ἐνυπογράφως ὑπεραμυνόμενος τῆς ἀντικανονικῆς ἐκκλησιαστικῆς καινοτομίας ἐν τῶ ἡμερολογιακῶ ζητήματι καί ἐπικρίνων τά κατ’ αὐτῆς δημοσιευθέντα, ἐνῶ μέχρι τοῦδε, ἀπήντα εἰς αὐτά δι’ ἀνωνύμων καί ἀνευθύνων φυλλαδίων, ἐν οἷς αἱ ὕβρεις κατά τῶν ἐπικριτῶν του ἠμιλλῶντο πρός τάς τολμηροτέρας ἀντορθοδόξους δοξασίας καί τάς πλέον ἀνιέρους συστάσεις καί συμβουλάς, τινές τῶν ὁποίων μετεφέροντο καί εἰς ἐμπιστευτικά αὐτοῦ ἔγγραφα πρός διαφόρους ἀρχάς, παρ’ ὧν ἐζήτει τήν «ῥαγδαίως καί ἀθορύβως» έξόντωσιν τῶν ἐχόντων τό θάρρος νά ψέξωσι δριμύτατα τήν ἐναντίον τῶν Κανόνων καί τῆς Παραδόσεως τῆς ‘Εκκλησίας πολιτείαν αὐτοῦ.
Δέν γνωρίζομεν ὅμως ποῦ νά ἀποδώσωμεν τήν τόσον κοπιώδη ἐκδρομήν τοῦ ‘Αρχιεπισκόπου ‘Αθηνῶν εἰς ἀρχαῖα δύσβατα καί ἐρεβώδη ἱστορικά πεδία, διά νά καταγγείλη ὡς παραποιημένα δῆθεν καί πλαστά κείμενα ὡρισμένων Συνοδικῶν πράξεων καί Πατριαρχικῶν ἐγγράφων, ἀπαγγελόντων ἀναθεματισμούς κατά τῶν ἀποδεχομένων τό Παπικόν Ἡμερολόγιον. Ὡς ἐάν οἱ ἀναθεματισμοί καί μόνον αὐτοί καθίστων ἀπαράδεκτον καί καταδικαστέον τό Γρηγοριανόν ἡμερολόγιον καί ὡς νά μή προσέκρουε τοῦτο εἰς οὐδεμίαν ἄλλην ἐκκλησιαστικήν διάταξιν καί εἰς οὐδεμίαν παράδοσιν καί ἐπομένως ὡς νά ἔπρεπε ὅλαι αἱ ‘Ορθόδοξοι ‘Εκκλησίαι ν’ ἀσπασθῶσιν ἀσμένως τήν καινοτομίαν τοῦ Ἡμερολογίου, ἐπειδή τάχα ἡ τήρησις τοῦ ‘Ιουλιανοῦ Ἡμερολογίου δέν κατωχυροῦτο δι’ ἀναθεματισμοῦ! Καί φαίνεται πιστεύων ὁ ἀρχηγός τῆς ‘Εκκλησίας τῆς Ἑλλάδος, ὁ ἐκκλησιαστικός συγγραφεύς καί πρώην Καθηγητής τῆς Θεολογίας, ὠς ρητῶς γράφει ἐν τῶ προλόγω τῆς πραγματείας του, ὅτι «τινά τῶν εὐσεβῶν τέκνων τῆς Ὀρθοδόξου ‘Εκκλησίας», ἐάν ἀπειθῶσι πρός τήν ἐπίσημον ‘Εκκλησίαν καί δέν ἐδέχθησαν μέχρι σήμερον τήν εἰσαγωγήν τοῦ Παπικοῦ ἡμερολογίου ἐμμένοντα εἰς τό παλαιόν ‘Ιουλιανόν ἠμερολόγιον πράττουσι τοῦτο «ἐξ’ ἀγνοίας» δῆθεν καί «ἁπλοϊκότητος διά τῆς μεταξύ αὐτῶν διαδόσεως ψευδῶν καί πλαστῶν ἀναθεματισμῶν».
Ἀλλ’ ἐάν ἡ καταδίκη τοῦ Γρηγοριανοῦ Ἡμερολογίου ὑπό τῆς ‘Ορθοδόξου ‘Ανατολικῆς ‘Εκκλησίας ὑπῆρξεν, ὡς εἶναι βέβαιον, καί, ὡς θά ἀποδείξωμεν, γενική, ρητή καί ἀναντίρρητος, καί ἄν αἱ παραδόσεις τῆς Ἐκκλησίας καί ἡ διηνεκής πρᾶξις αὐτῆς ἐπί εἴκοσιν αἰῶνας τήν ἐπεσφράγισαν καί τήν κατέστησαν ἀναλλοίωτον τῆς ‘Ορθοδοξίας θεσμόν καί τό ἐμφανέστερον ἐξωτερικόν γνώρισμα αὐτῆς ἀπέναντι τῆς Παπικῆς Ἐκκλησίας, εἰς τί δύναται νά ὠφελήση ἡ ἀποκάλυψις δῆθεν τῆς πλαστότητος τοῦ ἀναθεματισμοῦ, ὅν ἐν τούτοις ἀναγινώσκομεν ἀπό τόσων αἰώνων εἰς κείμενα Πατριαρχικῶν ἐγγράφων καί Συνοδικῶν ἀποφάσεων;
Μήτοι αἱ ἱεραί Παραδόσεις καί αἱ διατάξεις τῆς ‘Εκκλησίας διά νά εἶναι σεβασταί καί νά τηρῶνται αὐστηρῶς πρέπει ἀπαραιτήτως νά περιφρουρῶνται δι’ ἀναθεματισμῶν;
Καί ἀν δέν συνοδεύωνται ὑπό ἀναθεματισμῶν ἔχει ἄρα γε πᾶς τις τό δικαίωμα νά τάς ἀθετῆ καί τάς ποδοπατῆ;

(more…)

75% dintre canadieni recunosc că „avortul este imoral”, şi susţin „cu tărie, adevărata definiţie a căsătoriei”

19 Martie 2010
Un nou sondaj la nivel naţional, efectuat în Canada, a demonstrat că marea majoritate a canadienilor îmbrăţişează din ce în ce mai mult valorile conservatoare, opunându-se avortului şi sprijinind definiţia adevărată a căsătoriei.
Sondajul Harris-Decima a fost comandat de Manning Center Barometer – un serviciu canadian de studiu anual asupra atitudinii faţă de valorile şi politicile (în general) atribuite conservatorilor – parte a Manning Centre for Building Democracy.
Sondajul a fost efectuat de Allan Gregg, din partea Harris – Decima, şi de Dr. Andre Turcotte, din partea Şcolii Universitare de Jurnalism şi Comunicare Carleton, folosind metoda intervievării prin telefon a 1000 de persoane canadiene adulte, în perioada 1-10 februarie 2010.
Sondajul a remarcat că majoritatea canadienilor agreează în mod puternic valorile tradiţionale şi conservatoare ale supremaţiei familiei, ale definiţiei căsătoriei, reclamând totodată imoralitatea avortului.
„Conform rezultatelor sondajului”, se arată într-un comunicat de presă emis de Manning Center:
– 89% dintre respondenţi „afirmă cu tărie că nimic nu este mai important decât familia”;
– 67% recunosc „într-un mod ferm, căsătoria, ca relaţie definită între un bărbat şi o femeie”;
– 60% susţin „cu tărie, că avortul „este o greşeală din punct de vedere moral”.
„Ceea ce este cel mai surprinzător”, se arată în comunicatul de presă, „este că aceste rezultate conservatoare sunt deja în centrul politicii”, a spus profesorul Turcotte.
Mary-Ellen Douglas, coordonatorul naţional al organizaţiilor pro-life Campaigns Life Coalition, a declarat pentru LifeSiteNews că rezultatele acestui sondaj sunt „minunate”.
„Este ceea ce ştiam dintotdeauna. Oamenii nu vor avortul în Canada, şi noi îi susţinem în acest sens”.
Oricum, a mai spus aceasta, rezultatul „este răspunsul la rugăciunile noastre”.
„Acum este momentul ca această ţară să se intoarca acolo unde a fost odata, şi să începem să ne pese tuturor de copiii noştri nenăscuţi”.
„Stânga pare să fie un loc foarte singuratic, de acum, în Canada”, a mai adaugat, la randul sau, si Turcotte.

Cartea „Vocea Ortodoxiei”

18 Martie 2010

Cartea „Vocea Ortodoxiei” este o lucrare ce abia începe să fie scrisă, şi cu ajutorul Lui Dumnezeu, nădăjduiesc să o termin în scurt timp. Lucrarea este destul de complexă şi cuprinde o serie de adevăruri care nu prea au fost vorbite pe larg, ci chiar dintre „marii duhovnici” au vorbit doar foarte puţin, de frica papistaşilor. Ei bine, dacă adevărul este acesta pe care îl mărturisim că este, trebuie să-l şi mărturisim. De aceea, vă invit să începeţi să citiţi această carte în cele ce urmează, pentru a înţelege şi rolul schimbării calendarului în România, dar şi problemele şi complicaţiile care s-au produs, şi despre care s-a tăcut din toate Bisericile. Cred că este timpul să spunem lucrurilor pe nume, căci Mântuitorul nimic nu a ascuns, ci toate le-a zis şi le-a făcut pe faţă, şi nu într-ascuns.

 

INTRODUCERE

„Străduiţi-vă să mergeţi la Bisericile lui Dumnezeu acum, cât ele sunt încă ale noastre. Va veni timpul când nu le vom mai putea frecventa”. (Schiegumenul Kukşa al Odesei)

Iubiţi cititori,

Una dintre problemele care ne interesează cel mai mult în acest secol, se naşte în numeroasele proorocii ale Sfinţilor Cuvioşi din secolului XX, şi nu numai. De pildă, Sfântul Lavrentie al Cernigovului este numai unul dintre toţi Sfinţii Cuvioşi care au proorocit venirea unor vremuri primejdioase pentru mântuirea creştinilor ortodocşi. Acesta a proorocit şi despre venirea vremuri de tristeţe şi singurătate, înstrăinarea de harul Lui Dumnezeu şi căderea multor Biserici şi Mănăstiri sub stăpânire eretică. Iată câteva cuvinte din proorocia Sfântului Lavrentie: Vor veni aşa vremuri când vor umbla din casă-n casă ca lumea să semneze pentru acel singur împărat şi se va face un recensământ al populaţiei foarte drastic. Vine timpul, şi nu e departe, când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru, ci şi pe dinafară. Vor auri acoperişurile atât ale bisericilor cât şi ale clopotniţelor; dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările, va veni vremea împărăţiei lui Anti-Hrist şi el va fi pus împărat. Toate bisericile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele” („Talanţii Împărăţiei” Arsenie Boca, pag. 186). În spatele acestei proorociri nu se ascunde o minte politică, cum se ascunde în spatele unor pseudo-cuvioşi ai veacului acesta, ci se află mintea luminată de Sfântul Duh a unui mare Sfânt Cuvios, Sfântul Lavrentie. Când am citit prima dată acest capitol am început să-mi adresez semne foarte mari de întrebare. Deşi am citit acum câţiva ani proorocia, abia anul acesta am hotărât să scriu lucrarea de faţă, pentru a aduce puţină lămurire în cazul acesta.

Pe lângă Cuvios Sfântul Lavrenitie al Cernigovului, a mai vestit despre felul venirii lui Anti-Hrist, Sfântul Cuvios Kukşa, Egumenul de la Odesa, şi care face referire tot la situaţia Bisericii din acele vremuri. Este clar că la un Sfânt Părinte nu are cum să-i pese de situaţia politică, ci doar de situaţia Bisericii Ortodoxe, pe care iată că o şi mărturisim cu toţii. Sfântul Cuvios Kukşa, prooroceşte astfel: „Străduiţi-vă să mergeţi la Bisericile lui Dumnezeu acum, cât ele sunt încă ale noastre. Va veni timpul când nu le vom mai putea frecventa”. („Pravoslavnâi Simbirsk” Nr. 21-22/1998). Îngrijorarea noastră trebuie să apară atunci când ne întrebăm: „cu câţi ani în urmă s-au proorocit acestea?” Iar răspunsul dat nu are cum să ne încurajeze, întrucât au trecut foarte mulţi ani de atunci. De pildă, Sf. Cuvios Lavrentie a trăit în secolul XIX, iar Sfântul Cuvios Kukşa de la Odesa a trăit în secolul XX. Ne despart atâţia ani… şi omenirea nu este conştientă de ceea ce se petrece. Peste tot se vorbeşte despre globalizare, despre sistematizarea reformelor politice încât să se ajungă la o singură conducere; chiar în Biserică a pătruns ideea de „globalizare” şi alegere a unui „singur păstor” prin ideologii ecumenice, de tip papale, abătându-se foarte mult de la Tradiţia şi Predania Bisericii Soborniceşti şi Apostoleşti şi apropiindu-se de o instituţie necunoscută, de o instituţie care este în proces de formare încă din secolul XX: Mişcarea Ecumenică.

Pe lângă călcările Sfintelor Canoane şi abaterile de la Învăţătura Bisericii Ortodoxe, unii dintre ierarhii ce fac parte în conducerile Bisericilor Ortodoxe oficiale fac şi alte greşeli precum recunoaşterea practică, şi nu numai pe hârtie, a tainelor unor confesiuni eretice, precum catolicii şi protestanţii. Slujirile şi rugăciunile cu ereticii au devenit o obişnuinţă pentru majoritatea popoarelor, şi de asemenea, puţini sunt cei care cunosc în variantă originală Sfintele Canoane care s-au dat de către Sfinţii Apostoli, Sfintele Sinoade şi Sfinţii Părinţi. În cadrul ritualurilor „ecumenice” se ascund o serie de principii globaliste, principii satanice, chiar dacă în exterior se văd a fi rugăciuni, în esenţa lor fiind afundarea popoarelor în întunericul eresului, pentru a apropia instalarea lui Anti-Hrist ca fiind singurul păstor al lumii.

Studiind destul de bine problema împlinirii profeţiilor Sfinţilor Părinţi, nu numai a celor doi menţionaţi mai sus ci a mai multora, am hotărât să încep această carte prin care să fac o sinteză foarte amănunţită a evenimentelor şi a faptelor vremii, aşa încât să aflăm în sfârşit în care dintre Biserici s-au infiltrat deja falşii păstori şi aleşii lui Anti-Hrist de a stăpâni lumea prin propovăduirea acestora. Sunt lucruri foarte importante de ştiut, şi chiar foarte necesare mântuirii noastre.

Sunt unii dintre noi, mai slabi de înger, care când vine vorba despre chestiuni mai dificile, chiar dacă sunt necesare mântuirii, evită să-şi complice mintea şi să analizeze lucrurile. Ei bine, acest caracter denotă dezinteres, ceea ce nu face parte din criteriile pe care Mântuitorul le-a lăsat prin Sfinţii Apostoli, după care va şi judeca lumea. Dezinteresul, indiferent de situaţie, dacă este frântură din adevărul necesar Mântuirii, trebuie să fim destul de atenţi şi conştienţi, că orice clipă poate fi fatală şi orice faptă irevocabilă. Ei bine, cum ne dăm seama dacă chestiunile pe care le aflăm sunt chiar interese necesare mântuirii? Şi aici trebuie să precizăm că Biserica este singura instituţie divino-umană prin care Mântuitorul nostru Iisus Hristos acordă mântuirea şi moştenirea împărăţiei Lui Dumnezeu. De aceea trebuie să fim cât se poate de atenţi în privinţa acestor dezbateri foarte importante, care fac parte din mărturisirea curată a Bisericii Ortodoxe în secolul XXI.

Nu este nevoie să parcurgem întreaga istorie a Creştinătăţii, pentru a afla timpul în care s-au făcut primii paşi din partea lui Anti-Hrist, pentru pătrunde în formele de conducere ale întregii omeniri. De asemenea, nu ne trebui nici multă filozofie să conştientizăm că venirea lui Anti-Hrist nu va avea ca scop dominarea sistemelor politice, ci bineînţeles va avea ca scop distrugerea Bisericii şi împrăştierea credincioşilor prin dezbinare, mai apoi prin erezie şi moarte. Nu trebuie să facem altceva decât să luăm şirul evenimentelor cu caractere necanonice care au avut loc între ierarhi din sânul Bisericii Ortodoxe şi din ierarhi sau reprezentanţi ai unor confesiuni eretice, în cadrul cărora evident că s-au făcut compromisuri destul de mari, toate generalizând ideea de globalizare nu numai a structurii politice, ci şi bisericeşti. Deci, întorcându-ne în trecut, primul compromis care s-a făcut, a rezultat reforma din secolul XX, schimbare care a generat o serie de nemulţumiri între credincioşii trăitori, credincioşii de rând şi oamenii politico-religioşi. Este vorba despre schimbarea calendarului. Acest eveniment a născut o cutremurătoare schismă în prima parte a secolului XX, şi de asemenea o dezorientare chiar şi în cadrul unora dintre credincioşii care au rămas în Biserica Ortodoxă.

Efectul îngrijorător al schismei, începând cu anii 1923-1924, s-a răspândit până în zilele noastre, tulburând Biserica Ortodoxă, în timp ce papalitatea a sărbători o serie de evenimente care s-au datorat schimbării calendarului în Biserica Ortodoxă.

Necesitatea schimbării calendarului a fost justificată filozofic, procesele fiind luminate de către diferiţi filozofi cunoscuţi în întreaga lume pentru priceperea lor. Problema nu ar fi aceasta. Este foarte bine când un subiect este dezbătut şi analizat în prezenţa unor oameni capabili de a găsi situaţia corectă. Principala problemă este aceea că s-au respectat cu stricteţe toate normele filozofice, iar Sfintele Canoane şi Învăţătura Bisericii Soborniceşti şi Apostoleşti au fost tratate cu deplină indiferenţă. Chiar nu s-au găsit nici până în ziua de astăzi documente care să ateste că schimbarea calendarului s-a făcut pentru un interes Bisericesc, evident după Sfintele Canoane care sun şi hotarele de netrecut şi netăgăduit ale Bisericii. Argumentele ştiinţifice i-au lăsat reci pe majoritatea creştinilor, fie arhierei, fie preoţi, sau simpli credincioşi care au avut acces la informaţiile legate de această problemă. De la aceste nereguli sa-u produs diferite schisme şi ruperi de la Biserica Ortodoxă. În momentul de faţă, Biserica Ortodoxă se află într-o situaţie foarte tensionată datorită jocurilor politice care s-a făcut de-a lungul timpului pentru a denatura autenticitatea Credinţei şi de a introduce bineînţeles ideile globalizării Antihriste, pentru a atinge diavolescul scop de a distruge Biserica.

Cu un secol în urmă, Sfântul Cuvios Kukşa, stareţul de la Odesa proorocea şi în acelaşi timp poruncea: „Nu peste multă vreme va avea loc Sinodul Ecumenic (al VIII-lea), numit “sfânt”. Însă acest Sinod nu va fi cel de-al optulea, fiind o adunătură de necredincioşi. În cadrul lui toate credinţele se vor uni în una. Posturile vor fi anulate, călugăria anulata, călugărilor şi episcopilor li se va permite să se căsătorească, iar preoţilor, să se recăsătorească. Noi însă nu trebuie să acceptam aceste schimbări. Stilul Nou (adică noul calendar gregorian) va fi introdus in toata Biserica Universala. Fiţi cu luare aminte! Străduiţi-vă să mergeţi la Bisericile lui Dumnezeu acum, cât ele sunt încă ale noastre. Va veni vremea când nu le vom mai putea frecventa. Numai cei aleşi vor înţelege ce se întâmplă. Pe oameni îi vor obliga să se ducă la biserica apostată; însă, nu trebuie să mergem într-acolo în niciun caz. Va rog, rămâneţi în Credinţa Ortodoxă până la ultima suflare şi aşa vă veţi mântui(„Pravoslavnâi Simbirsk” Nr. 21-22/1998). Încă de la începutul profeţiei vedem că Sfântul Cuvios nu numai că nu că ne descrie timpul prin care are să treacă Biserica, ci ne dă şi detalii lămuritoare. Astfel ne vorbeşte despre ce-l de-al VIII-lea Sinod Ecumenic, care este una dintre principalele teme de dezbatere dintre ierarhia de Patriarhiei Constantinopolului, României, Moscovei şi a celorlalte. Patriarhia de Constantinopol este implicată foarte mult în această problemă încă din vremea Patriarhului Meletios Metaxakis al Constantinopolului, şi primul care a adoptat noul calendar dintre Bisericile Ortodoxe. În cadrul celui de-al VIII-lea Sinod Ecumenic, sau cel puţin aşa vor ei să-l numească, sunt vizate şi chestiuni legate de calendar. Previziunile făcute de diverşi cardinali catolici, referitor la acest subiect ne demonstrează încă o dată că interesele politice stau la baza unei idei abordate de către ierarhia ecumenică. De data aceasta felul în care va fi abordată problema face şi mai mari greşeli, chiar este vorba despre anularea întregii Tradiţii Ortodoxe de dragul comuniunii cu papalitatea, în sensul de a fi desfiinţate sărbătorile din cursul săptămânii, pentru a spori câştigul financiar şi impunerea lucrului chiar şi în zilele de sărbătoare, idee fiind cu totul deplasată de la Ortodoxie, şi cu toate acestea susţinută de către ierarhia Ortodoxă.

Pe lângă aceste principii ale Sinodului al VIII-lea Ecumenic se vor alătura, după cum prooroceşte Sfântul Cuvios Kukşa, şi alte nelegiuiri şi erezii precum: anularea călugăriei, permisiunea episcopilor de a se căsători, iar a preoţilor de a se recăsători. Deja ideea de anularea călugăriei a fost începută încă din secolul trecut când ierarhia aleasă după criteriile impuse de rege sau parlament au avut grijă să transforme viaţa monahală într-o inconfundabilă mirenie de cinste, abrogându-se majoritatea Canoanelor impuse de către Sfinţii Părinţi pentru monahi. Din nefericire, nu numai Canoanele s-au abrogat, ci o dată cu desfiinţarea lor, s-a denaturat şi rânduiala vieţii monahiceşti pe care acum o citim numai în Paterice. Schimbările s-au cunoscut încă din vremea primului Patriarh, când numeroşi monahi şi stareţi de mănăstiri s-au arătat întristaţi de reformele care începeau să se facă în rândul monahismului ortodox. Cel mai sigur, ideile reformelor au fost adoptate de la catolici, unde sodomia domneşte cu nesimţire în rândul călugărilor. Ideea uşurării canonului monahal a început în perioada regelui Carol al II-lea, când s-au pornit şi persecuţiile asupra credincioşilor care nu primeau calendarul gregorian. Abrogarea Sfintelor Canoane a avut ca scop atragerea trândăviei şi neputinţei trupeşti în faţa ispitelor. Acesta a fost şi scopul exterior Bisericii Ortodoxe, pentru că Biserica noastră s-a bazat foarte mult în ultimele veacuri pe trăirea şi învăţătura provenită din Mănăstirile Ortodoxe cu Tradiţie. Astfel, aducând în plin proces de transfigurare negativă monahismul Ortodox, au creat un câmp de luptă foarte bine organizat, rezultatele fiind favorabile luptei lui Anti-Hrist împotriva Bisericii Ortodoxe. Mănăstirile Ortodoxe au reprezentat pentru Biserica noastră adevărate şcoli duhovniceşti de trăire şi cunoaştere a Dreptei Credinţe. Astfel, distrugând izvoarele de alimentare duhovnicească, au reuşit să aducă Biserica Ortodoxă într-o stare foarte incapabilă de a rezista în faţa ideologiilor eretice, neavând o putere a cunoştinţei bazate pe trăire şi practică, ci doar o formă foarte letală, adică ceea ce a mai rămas din Învăţătură.

În continuarea proorociei cu privire la situaţia Bisericii Ortodoxe în veacul din urmă, Cuviosul face referire la o altă reformă care s-a produs în cadrul Bisericii „Stilul Nou (adică noul calendar gregorian) va fi introdus in toata Biserica Universala. Fiţi cu luare aminte!” Deja această reformă s-a produs de foarte mult timp. Patriarhia Moscovei de exemplu s-a întors la stilul vechi după o perioadă scurtă de timp, datorită nemulţumirilor credincioşilor şi pericolului de a se face dezbinare. Dintre Bisericile oficiale doar câteva mai păstrează vechiul calendar, dar şi în cadrul acestora se discută problema schimbării.

Spre deosebire de hotărârile luate de Sfinţii Părinţi, ale căror baze erau stabilite de către Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi Sfintele Canoane, hotărârile luate de Sinoadele Bisericilor mari, în ultimul secol, se bazează în chip vădit pe interese străine, de tip papale, fără nici măcar un argument canonic care să nu contravină vreunui alt Canon sau hotărâre luată în prezenţa Sfântului Duh de către Sfinţii Părinţi. Acest fapt denotă lipsa de supunere nu numai faţă de Sfintele Canoane, ci de Porunca Lui Dumnezeu, întrucât la porunca Lui Dumnezeu s-au dat toate. Cu toate acestea, trebuie să acceptăm ideea că şi venirea acestor vremuri se datorează voii Lui Dumnezeu, pentru că fără voia Lui, nimic nu este posibil. Însă, trebuie să luăm în considerare şi Predania Bisericii noastre, pentru că altfel ajungem la deznădejde şi pierderea credinţei dacă nu păstrăm Tradiţia Bisericii şi Hotarele Ei.

Una dintre problemele care ne frământă în privinţa schimbării calendarului este fenomenul „stil vechi – stil nou”, problemă care a generat o serie de mari disensiuni teologice în Biserica Ortodoxă. Acest fenomen apare în anul 1924, în Constantinopol, ulterior în Grecia şi în România, apoi s-a extins şi în alte state cu o populaţie majoritar ortodoxă. Încă de la începutul ideii de schimbare (anul 1583) Biserica Ortodoxă, prin Sfinţii Părinţi şi ierarhi s-a arătat nemulţumită în urma inovaţiei papei Grigorie al VIII-lea al cărui nume îl şi poartă: calendarul gregorian. Problema a fost foarte aspru combătută din partea de Răsărit a Bisericii. De pildă, Ierarhia vremii şi nu numai, în frunte cu toţi ortodocşii Patriarhi şi arhierei, au dat o serie de Anateme şi au hotărât că inovatorii şi primitorii noului calendar să fie pedepsiţi cu toate Sfintele Canoane care sunt atribuite ereticilor. În ciuda acestor realităţi, cei ce au ţinut cu stricteţe predania Bisericii şi nu au căzut sub aceste Anateme, primind noul calendar, au fost numiţi de către majoritatea ierarhilor inovatori ca fiind „schismatici”. Şi problema stilismului naşte o serie de controverse foarte puternice în Biserica Ortodoxă. Dar, pentru a înţelege mai bine problema şi pentru a defini cu exactitate situaţia actuală, în cele ce urmează voi prezenta mărturii foarte credibile şi cu surse total Ortodoxe, pentru a dispărea termenii de „stil vechi şi stil nou” sau „stilism şi tradiţionalism”. Principalul scop este acela de a da o imagine cât mai clară şi mai reală în ceea ce priveşte peisajul Bisericii Ortodoxe din Mileniul III şi pentru a înţelege la ce se referă proorociile Sfinţilor Părinţi, care parte din ele s-a împlinit deja. Ideea acestei cărţi nu este numai de a dezbate problemele cele mai tensionate ale secolului, ci şi de a releva principalele obligaţii ce revin credincioşilor pentru a se mântui şi de a păstra Predania, Tradiţia şi Comuniunea Bisericii (mai ales), fără a crea compromisuri.

Veniamin Ilie

Pagina următoare>>


Începînd din 2007, fructele şi legumele din România au fost tratate cu INIŢIUM!!! E confirmat oficial!

18 Martie 2010
Ceea ce spune senatorul de PDL Iulian Urban astăzi, se ştia deja din 3 februarie 2010. Atunci deja se făcea referinţă la o declaraţie a ministrului agriculturii, Mihail Dumitru, făcută la televiziunea naţională, prin care era recunoscut faptul că, INIŢIUM, otrava cancerigenă, cu care, noi ştiam că urmează să fie tratate – începînd din acest an – fructele şi legumele împotriva dăunătorilor, ar fi ajuns în farfuriile românilor încă din 2007! Ceea ce atunci părea de necrezut, astăzi are confirmarea oficială a Ministerului Agriculturii. Mulţi dintre români (şi nu doar, pentru că şi Republica Moldova consumă spre exemplu cartoafe, importate din România) au fost cobai, fără să ştie, consumînd fructe şi legume tratate cu otrava cancerigenă, cunoscută sub denumirea generică de INIŢIUM!!!

Senatorul PDL de Ilfov, Iulian Urban scrie pe blogul său, imediat ce a intrat în posesia răspunsului de la Ministerului Agriculturii, cu privire la testarea pestcidului INIŢIUM în România că „răspunsul este ….NAUCITOR! La ce dar mai platesc taxe si impozite? Ce mai caut eu în Parlament?
Nu pot să nu îmi pun aceste întrebari citind răspunsul ministrului Mihai Dumitru,” se întreabă retoric parlamentarul.
Redăm mai jos, integral postarea de pe blogul senatorului PDL Urban Iulian
„Carelevasăzică….. Institutul „Gheorghe Ionescu Siseşti” din subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice care cu ce credeţi că ar trebui să se ocupe: cu cercetări care să îmbunătăţească calităţile nutriţionale şi parametrii de sănătate a fructelor româneşti, ei bine acest institut a început în 2007, sub Guvernul Tăriceanu, testarea pesticidului INIŢIUM, fără să anunţe public acest lucru, fără nici o informare publică.
Citiţi să vedeţi că aceste două componente cancerigene ORVEGO şi ENERVIN au fost DEJA!!!!!! testate în Romania în 2007-2009 , pe ascuns, iar acum ni se spune că o sumedenie de instituţii publice au autorizat testele şi se trece direct la folosirea acestuia în agricultura românească.
Aşadar crima s-a produs deja, iar acum se pare ca nu vom mai avea cum să aflăm dacă fructele de pe masa noastră sînt sau nu alterate iremediabil prin folosirea celor doua produse cancerigene care conţin INIŢIUM.
PS – ştiţi că am cerut oficial Comisiei de Agricultură din Senat să înceapă o anchetă parlamentară în acest sens [fiind comisie de specialitate] însă…. am primit tăcere şi indiferenţă faţă de acest subiect. Mai mult ce mai pot face?”

Sursa: http://www.ortodoxia.md

Noi Sfinte Moaşte

17 Martie 2010

Săptămâna aceasta ne-am bucurat duhovniceşte de primirea unor noi daruri de mare preţ. Unul dintre părinţii fideli Bisericii noastre, ne-a adus în dar bucăţi din Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Martiri de la Aiud (circa 50 grame) şi o bucată din Sfintele Moaşte ale Sfântului Ierarh Antonie al Vologdavului.

Sfântul Ierarh Антоний Вологодский este prăznuit de Biserica Ortodoxă la data de 8 Noiembrie.

Молодые годы будущего святителя протекали в Свято-Троицком Болдинском монастыре близ Дорогобужа, в Смоленской епархии.

В этой обители, основанной в 1528 году преподобным Герасимом Болдинским, он принял монашеский постриг. Здесь инок Антоний подвизался под духовным руководством прп. Герасима и был рукоположен в иеромонахи. Позднее иеромонах Антоний стал игуменом монастыря и написал житие своего наставника. Из Болдинского монастыря в 1585 году митрополит Дионисий возводит его в епископы и поставляет на Вологодско-Великопермскую кафедру. Святительствовал епископ Антоний только два года и две недели ( 1585-1587). Он освящает в 1586 году храм во имя Успения Божией Матери в Павло-Обнорском монастыре, а незадолго до блаженной кончины устраивает и освящает малый придельный храм во имя Усекновения главы Пророка, Предтечи и Крестителя Господня Иоанна в Софийском соборе. В этом соборе, уже изнемогая телесно, совершил cвятитель последнюю Божественную Литургию. В келье „благословляше же всех и до последняго своего издыхания. И по преставлении его, рука его простерта бысть благословением”, – говорится в житии. Преставился епископ Антоний 26 октября/8 ноября 1587 года и был погребен в Софийском соборе.

Почитание святителя установилось вскоре после преставления. О благодатной помощи св. Антония в исцелении от беснования и слепоты, совершившихся у гроба в 1596 году, повествует Сказание о чудесах. Позднее в соборе сооружается богатая гробница, рядом с ней поставляются множество „образов”. Среди них были и две древние иконы епископа Антония (на гробнице и близ неё), ныне утраченные. Они являли образ моления святителя за всех „верою притекающих” к его раке. Преподобный Иоанн Дамаскин говорит: „…святые и при жизни были исполнены Духа Святого; также и по смерти их благодать Святого Духа неистощимо пребывает и в душах, и в телах, лежащих во гробах, и в их чертах, и в святых их изображениях”.

Поматериалам статьи http://www.vologda.ru/~blagovest/10_anto.htm

România va experimenta pe populaţie produsul cancerigen initium

17 Martie 2010

Experimentul „Codex Alimentarius” începe cu România. De la 31 decembrie 2009, Guvernul Boc a fost obligat să înceapă implementarea „Codexului”, alături de alte 165 de state semnatare (95% din populaţia planetei). „Codex Alimentarius” este un pachet de norme după care se vor alimenta populaţiile ţărilor semnatare. Acesta porneşte de la principiul că Terra nu mai poate hrăni pe toată lumea natural, ca atare se va trece la hrana artificială, din produse chimice, cea modificată genetic etc. Adepţii Teoriei Conspiraţiei susţin că măsura nu este altceva decât una de exterminare, care va reduce populaţia globului la cca doua miliarde, o masă mult mai uşor de hrănit şi de controlat de forţele oculte.
Nu a trecut o lună şi iată că apare ştirea că România este prima ţară din lume care va folosi în agricultură un compus chimic pe bază de initium, un ingredient activ din noua clasă a substanţelor chimice impuse de„Codex Alimentarius”. Produsele vor fi furnizate de compania germană BASF şi vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, roşii, castraveţi şi ceapa. Pentru publicul larg se spune că „beneficiile pe care le-ar aduce această substanţă sunt legate în primul rând de combaterea dăunătorilor, dar, totodată ea micşorează şi durata în care se obţine recolta.” După ce acest produs va fi experimentat în România, urmează să fie omologată utilizarea lui şi în Olanda, Germania , Franţa, SUA, Canada şi Marea Britanie. Neoficial, conform cercetătorilor care combat „Codex Alimentarius”, folosirea produselor cu initium sporeşte cu până la 65% rata riscului de cancer de colon, substanţă care intră rapid în combinaţii chimice, devenind reziduală în organism.
De pilda 1 mg de initium intrat în organism o singură dată se elimină în aproape un an. Or, dacă acest produs este folosit zilnic, practic el nu mai este eliminat din organism. Apoi, aşa cum initium ajută la creşterea rapidă a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce la mărirea tumorilor maligne. (S.L.)

D-zeu să-i ajute pe români!
Nicoleta Harpune
Sursa: http://www.ortodoxia.md

Musulmanii nigerieni au măcelărit 500 de creştini

17 Martie 2010
Duminica dimineata in zori musulmanii i-au atacat pe satenii creştini din Nigeria cu macete. Unele trupuri au fost carbonizate. Altele aveau taieturi pe fata. O victima tanara a fost scalpata, iar cativa erau cu mainile si picioarele retezate. Musulmanii au strigat „Allah Akhbar” (Dumnezeu este Mare) înainte de a navali in locuinte si de a-i ucide pe creştini. Exista supravieţuitorii care au relatat cum s-a produs hacuirea victimelor. Musulmanii furiosi nu au crutat nici macar copiii, dimpotriva i-au scalpat. Printre victimele feminine au fost gasite trupuri violate.
In timp ce au fost detasate trupe pentru a preveni noi atacuri, fortele de securitate au retinut 95 de suspecti, dar se confrunta cu critici aspre pentru turbarea cu care criminalii au reusit sa actioneze.
Mass-media a semnalat faptul ca vecinii musulmani au fost avertizati prin sms-uri cu doua zile inainte de atac, tocmai pentru a se putea refugia inainte de interventia trupelor.
Supravietuitorii spun ca atacatorii au reusit sa diferentieze membrii grupului Fulanis de cei ai grupuli Berom, scandand „nagge”, termenul fulani pentru vite. Cei care nu au raspuns in aceeasi limba, au fost macelariti. Bisericile au fost arse alaturi de alte cladiri.
Corespondentii BBC in zona spun ca cei care au incercat sa fuga au fost prinsi in capcane de animale si plase de pescuit si au fost torturati pana la moarte.
Au avut loc funeralii pentru victimele macelului de trei ore din trei sate crestine.
relatari mai detaliate (pentru cei care doresc sa urmareasca eventualele comentarii si mai multe fotografii) in GatewayPundit, Reuters, News23, News.Yahoo, SevenSidedCube, JihadWatch
Ani la rand oamenii de aici au trait impreuna in pace … Nu stim ce s-a intamplat” – mirarea unui satean catre un reporter Reuters.
S-a intamplat un act de jihad, atata tot. Cine nu este cu noi… da de dracu’. Cel mai probabil, pastorii din tribul Fulani au inceput sa se simta mai puternici decat fermierii crestini din tribul Berom. Scenariul clasic in Islam: when you have the upper hand, strike! (cand esti majoritar/superior, loveste!)
Să ne reamintim putin din Carta nobletii umane aureolate de lumina Islamului:
Sura 9: 123
„O, voi care credeti! Luptati-va cu necredinciosii invecinati voua si acestia sa gaseasca in voi cruzime, iar voi sa stiti ca Allah este cu cei ce cred.”
Sura 9: 29
„Luptati-va impotriva celor care nu cred in Allah, nici in Ziua de Apoi si nu opresc ceea ce Allah si Mesagerul lui au oprit; luptati-va impotriva oamenilor Scripturii (adica evreii si crestinii), care nu recunosc Islamul ca religie a adevarului, pana cand vor plati Jizyah (taxa de protectie, in clasicul stil mafiot) si se vor supune de buna-voie.”
Walid Shoebat despre Sura 5: 32-33
„Omorati-i cand ii veti intalni, oriunde ii veti gasi.”(2:191) Acest „ucideti” nu este o metafora, ci este acel literal „a ucide”. Este exemplul de crima a lui Zarqawi chiar in fata camerelor. Este linsajul pe care-l vedeti in Ramallah. Este uciderea a milioane de sudanezi in Sudan, taierea mainilor si picioarelor din laturile opuse. Iar aici e dilema: tocmai versetul pasnic, care este citat chiar si de Bush: „Oricine ia o viata fara indreptatire, sau pentru vreo stricaciune pe pamant, este ca si cand ar fi ucis intreg pamantul.” Veti gasi acelasi verset in traditia iudaica, dar cei mai multi occidentali nu trec mai departe de acest verset, unde se limpezeste totul: „dar celor care lupta impotriva lui Allah si aduc stricaciune pe pamant, taiati-le mainile si picioarele din parti opuse si rastigniti-i”… literalmente. Iar asta ati vazut intamplandu-se in Afganistan. La fel ati vazut in Sudan: multiplele crucificari, asasinate, decapitari, amputari si executii publice. Ei chiar doresc sa reinvie Islamul asa cum obisnuia sa fie (sub Sharia). Din acest motiv il numesc fundamentalism.
Sura 7:124
„Va voi taia mainile si picioarele din parti opuse si apoi va voi rastigni pe toti!”
Cand se intampla sa intrati pe la o biserica, chiar si pe fuga, amintiti-va de crestinii persecutati din tarile majoritar musulmane si aprindeti o lumanare si pentru ei. Acestia nu se bucura de luxul nostru de a dezbate pe net „cam cum” ar trebui inteleasa corect (politic) esenta absconsa a Islamului. Ei pur si simplu mai ajung sau Nu o duminica la Liturghie.

http://luptapentruortodoxie.blogspot.com

Hristos prigonit la RealitateaTV

16 Martie 2010

De doua mii de ani impotriva lui Iisus Hristos s-au ridicat iudeii, cultele pagane raspandite in cele mai diverse locuri, forme si manifestari, fata razboinica a islamului, ideologiile si revolutiile, ereziile din sanul Bisericii, state si oameni importanti. La carul prigonitorilor s-a inhamat acum si martoaga Realitatea TV (daca subiectul nu ar fi fost atat de serios m-ar fi umflat rasul).
Razboiul a fost continuu. Daca Iisus ar fi fost un mit, demult ar fi fost spulberat. Daca Hristos ar fi fost un simplu om, ar fi ramas doar o poveste. Insa, de prigonitori s-a ales intotdeauna praful, si asta nu este un mit ci o realitate. Evreii au pribegit aproape 2000 de ani si statul creat d-abia in 1948 nici acum nu are pace.
Cultele pagane au supravietuit doar in forme degenerate si in locuri izolate. Islamul, dupa sute de razboaie, a reusit sa creeze state sarace, cu mari probleme sociale, focare permanente de razboi si mai nou de terorism.
Toate curentele anticrestine de la iluminism la umanism nu au supravietuit mai mult de doua generatii, fiind nevoite mereu sa se reorienteze.
Ideologiile, precum comunismul, de pilda, au sfarsit lamentabil. Ereziile au fost cele mai dureroase si chiar daca au dus la razboaie fraticide nu au reusit sa creeze biserici viabile si binecuvantate.
Insa popoarele crestine, atata timp cat si-au pastrat credinta, au fost si au ramas cele mai stabile si bogate. Cultura si civilizatia Europei crestine a creat state noi pe inca doua continente. Cele mai mari descoperiri stiintifice au fost facute de buni crestini, uneori chiar in manastiri.
Trecand de la realitati sociale si politice la oameni, trebuie sa remarcam ca cei mai puternici oameni au fost si au ramas crestinii. Si aici nu ma refer la personalitati politice, culturale, oameni de stiinta ci, pur si simplu, la oameni.
Crestinii adevarati, cei care isi practica si manifesta credinta, inving intotdeauna, uneori chiar si prin moarte, daca este sa ne gandim la sfinti si mucenici. Nu degeaba de la bun inceput s-a urmarit spargerea credintei lor sau eliminarea fizica prin prigoane sau razboaie.
Privind retrospectiv la istoria Bisericii intelegem ca celor doua tabere adverse le erau adresate cuvintele ,,Cine ridica sabia, de sabie va pieri,, si ,,Indrazniti, Eu am invins lumea,,.
Ultimele cuvinte de pe patul de moarte ale imparatului Iulian Apostatul, un alt nebun care s-a ridicat impotriva lui Hristos, au fost ,, M-ai invins, Nazarinene!,, . Rostite de un imparat care avea un Imperiu la picioare si o multime de preoti pagani.
Pentru ca noi facem mereu greseala de a-l vedea pe Hristos doar rastignit pe cruce. Uitam ca Hristos este Cel Inviat. Este Cel care a omorat moartea. Si asta nu este o idee.
Asa ca, inspirata de Nicolae Steinhardt care prelua cuvintele unei alte mari personalitati, trebuie sa spun ca ,,Daca Iisus Hristos nu e Adevarul, atunci prefer sa raman cu Hristos, decat cu adevarul,,.
Acum, vii cu vii si mortii cu mortii lor. Ateii, materialistii, liber-cugetatorii si toti care se trag din maimuta si care si-au facut din stiinta o religie se pot uita la Realitatea lor.
Datoria mea este sa nu particip sau sa asist la ponegrirea Mantuitorului. Asa ca, fara Realitatea Tv ! Pentru totdeauna !

un articol preluat de la Emilia Corbu

Studiu Ortodox Tradiţionalist (Cap. 1)

15 Martie 2010

STUDIU ORTODOX TRADIŢIONALIST

de Veniamin Ilie

Capitol 1.

Despre Sinodul „Mateit”

Situaţia Sinodului Ortodox pe Stil Vechi din Greci este una dintre problemele care prezintă foarte mult interes pentru creştinii tradiţionalişti din zilele noastre, dornici de cercetare a istoriei Bisericii Ortodoxe din ultimul veac. Am găsit de cuviinţă este momentul potrivit pentru a discuta puţin despre istoricul Bisericii din Grecia, partea cunoscută ca fiind „sinodul Mateit”.

Sinodul Mateit este cunoscut pentru drasticitatea sa şi mai ales pentru stilul de a nu recunoaşte nici o taină a vreunei instituţii bisericeşti. Istoricul acestei Biserici tradiţionaliste începe în anul 1924, ca şi Bisericile tradiţionaliste din toate statele lumii.

Istoria este martorul tuturor evenimentelor care au marcat Biserica Lui Hristos. Astfel, cercetând cu luare aminte o serie de informaţii foarte interesante despre Sinodul Mateit, chiar de la unul dintre membrii acestuia, am decis să nu las nepublicat măcar în acest site, în limba română, pentru că sunt foarte mulţi credincioşi, cum am mai spus, care studiază foarte intens problema tradiţionalismului, o problemă foarte delicată în ceea ce priveşte unitatea Bisericii Lui Hristos.

La 1 Martie 1924 Grecia primeşte în folosinţă noul calendar grigorian, fapt ce a stârnit foarte multă nemulţumire în rândul credincioşilor, fiind acest calendar de provenienţă din biserica catolică (anul 1582). Astfel, o parte din populaţia Greciei rămâne fidelă vechiului calendar şi rupe orice fel de legătură cu preoţii şi ierarhii care au adoptat inovaţia papistăşească. În urma unor minuni, s-a adeverit că şi Dumnezeu îi susţinea pe puţinii preoţi pe stil vechi care mai rămăsese în Grecia, fiind urmaţi de circa 25.000 de credincioşi. Importanţa minunilor care s-au petrecut de-a lungul timpului nu au avut atât de mare însemnătate pentru credincioşii tradiţionalişti, precum a avut partea Sfintelor Canoane. În Grecia, ca şi în România şi în alte state, nu au rămas episcopi pe stil vechi, ci toţi au primit inovaţia papistăşească (catolică) – noul calendar.

După schimbarea calendarului, ieromonahul Matei, fiul duhovnicesc al Sfântului Ierarh Nectarie, coboară din Sfântul Munte şi se alătură obştii creştine care nu primise noul calendar. În urma unor disensiuni, părăseşte Sfântul Munte şi Ieromonahul Spiridon, stareţul Mănăstirii Xenofont, care nu era de acord cu pomenirea la sfintele Slujbe a Patriarhului Ecumenic Meletie Metaxakis, cel ce a introdus noul calendar în Biserica greacă. Meletie Metaxakis este alungat în scurt timp din scaunul patriarhal după câteva fapte imorale care nu s-au scris încă în istoria pe care o putem citi şi în limba română. Astfel, ieromonahii Matei şi Spiridon devin unii dintre cei mai puternici duhovnici ai credincioşilor tradiţionalişti din Grecia.

În anul 1935, pe când ierarhia de pe stil nou se bucura de faptul că tradiţionaliştii nu au reuşit să fie susţinuţi măcar de un episcop care să nu fi primit noul calendar, iată că lucrurile iau o cu totul altă întorsătură, trei dintre episcopii care primiseră noul calendar decid să se întoarcă la vechiul calendar şi astfel devin primii arhierei din lume care renunţă la stilul nou şi se întorc înapoi la vechiul calendar. Aceştia fac o mărturisire în faţa a 25 de mii de suflete, în oraşul Athena, fără însă să li se spele cu altceva abaterea pe care o săvârşise primind inovaţia papistăşească; după care primesc sub omofoarele lor credincioşii tradiţionalişti. După aceasta, cei trei episcopi reîntorşi la vechiul calendar hirotonesc patru arhierei noi pentru ortodocşii tradiţionalişti din Grecia, printre care se număra Episcopul Matei de Vrestena. Acest fapt a atras atenţia noilor calendarişti şi a politicii din acea vreme, şi astfel, dintre cei 7 arhierei mai rămân doar 2 episcopi fideli vechilui calendar, şi anume PS. Matei Karpatakis şi PS Hrisostom Kavuridis, restul episcopilor fiind exilaţi, arestaţi sau cad pradă momelilor noilor papistaşi şi trec iarăşi pe stil nou, călcând jurământul şi mărturisirea faţă de Hristos, făcută în Athena în anul 1935.

În urma momelilor făcute de către primitorii inovaţiei catolice, intră disensiunile şi între ierarhii şi clericii care păstrează în continuare vechiul calendar. Astfel, după cum era de aşteptat ca cei doi episcopi să poată continua succesiunea apostolică, hirotonind noi episcopi devine imposibilă în urma dezbinării dintre cei doi. Astfel, Episcopul Matei rămânând singur, după separare, dar hirotoneşte singur pe PS. Spiridon în anul 1948, cu care hirotoneşte împreună alţi arhierei, punând bazele Sfântului Sinod, cunoscut în România sub numele de „Sinodul Mateit”. În România, comuniunea cu unul dintre Sinoadele Mateite din Grecia au cei doi arhierei tradiţionalişti, PS. Casian şi PS. Gherontie, acest Sinod Mateit fiind condus de Episcopul grec Kirikos. Sinodul Mateit a fost divizat în mai multe structuri după moartea Mitropolitului Matei (1950). Astfel, Sinoade Mateite mai sunt şi altele în Grecia, cum ar fi Sinodul Mitropolitului Chrisostom de Teba (Grecia), şi Mitropolitul Nicolae din Cipru. Despre istoria acestor Sinoade cercetez fiecare fapt şi în cele ce urmează vă voi prezenta şi alte mărturii istorice care nu merită lăsate necercetate, pentru că nevoia tradiţionalismului de a-şi apăra rădăcinile şi a descoperi calea de împăcare cu Dumnezeu şi cu ceilalţi ortodocşi tradiţionalişti este problema care nu ne macină numai pe noi, ci şi pe greci, fiind şi singurul stat care are cele mai multe Sinoade care nu se recunosc reciproc nici măcar ca Biserici, dară-mi-te după succesiunea Apostolică. Cert este că problema trebuie studiată cu foarte mare atenţie şi numai din surse sigure. Mulţumesc în acelaşi timp Prea Sfinţitului care mi-a dăruit aceste informaţii istorice, al cărui nume îl las cunoscut doar în culisele publicaţiilor de pe această pagină, toate fiind de folos la vremea lor şi cu bună ştiinţă.

Care sunt cauzele pedofiliei în rândul celibilor…?

15 Martie 2010
Celibatul impus preoţilor catolici este o cauză a pedofiliei în rândul acestora

Cardinalul Christoph Schönborn, Arhiepiscop de Viena, a declarat că celibatul preoţilor, caracteristică a Bisericii Catolice, explică în mare parte actele de pedofilie comise de preoţi – conform unei publicaţii diocezane, apărută astăzi, miercuri, 10 martie 2010.
Reflectând asupra cauzelor acestor abuzuri, descoperite în cascadă în Germania, şi recent în Austria, Cardinalul consideră că ele ţin „atât de educaţia preoţilor, ca urmare a revoluţiei sexuale a generaţiei 1968, cât şi de celibat, ca dezvoltare personală”.
Christoph Schönborn cheamă la o schimbare „a viziunii” faţă de celibat, subiect tabu pentru Vatican.
„Ajunge cu scandalurile! Cum să admitem să mai fim suspectaţi de fapte pe care nu le-am făcut, doar fiindcă aparţinem Bisericii, fiindca aceasta este criticată?”, a spus prelatul.
Trei cazuri de abuz din perioada 1970-1980 au fost făcute publice în ultimele zile, ceea ce ridică problema responsabilităţii Bisericii, care a acoperit faptele.

Centrul eresului catolicism: Vatican

15 Martie 2010
Diavolul e la Vatican?

Parintele Gabriele Amorth crede ca scandalurile legate de abuzurile sexuale din Biserica Romano-Catolica sunt dovada ca Diavolul isi are lacasul in interiorul Vaticanului, scrie 9am.ro. Parintele Gabriele Amorth, in varsta de 85 de ani, care s-a ocupat timp de 25 de ani cu cazurile delicate de exorcism de la Vatican si a avut de-a face cu peste 70.000 de cazuri de posedari demonice, pune pe seama infiltrarii satanice toate neregulile din interiorul Bisericii Romano-Catolice. Potrivit Times Online, el crede ca o putere dincolo de intelegerea umana este vinovata pentru luptele dintre cardinalii care nu cred in Dumnezeu si preotii care cad in pacat. In plus si scandalurile sexuale petrecute in ultimii ani in Bisericile din Irlanda, Olanda si Germania sunt puse tot pe „spinarea” Diavolului.
Parintele a adaugat ca „Atunci cand cineva vorbeste despre „fumul Satanei” (sintagma folosita de de catre Papa Paul al VI-lea in 1972), in camerele sfinte, atunci se intampla toate aceste nenoroiciri, violenta si pedofilie.
Gabriele Amorth a lansat recent cartea „Memoriile unui Exorcist” , o serie de interviuri cu jurnalistul Vaticanului Marco Tosatti, unde vorbeste si despre atentatul la viata lui Papa Paul al II lea in 1981, in Ajunul Craciunului. Atunci Papa a fost atacat de o femeie cu cu probleme psihice, care l-a aruncat la pamant.
Presedintele Asociatilor Exorcistilor , despre care se crede ca a inspirat preotul din filmul horror „Exorcistul” (1973), a adaugat ca „Diavolul este invizibil, spirit pur, insa poate fi vazut in oamenii pe care ii posedeaza, cu ajutorul durerii si blasfemiei”.
Potrivit SkyNews, in 2006, parintele Gabriele Amorth, a acordat un interviu postului de radio al Vaticanului, socand intreaga lume cu declaratiile sale. El a marturisit atunci sa liderul nazistilor Adolf Hitler si dictatorul sovietic Stalin au fost amundoi posedati, arata Daily Mail. Potrivit unui document secret al Vaticanului, lansat recent, Papa Pius al XII a incercat sa faca o sedinta „exorcism de la distanta” asupra lui Hitler, insa fara efect.
Exorcistul Vaticanului a comentat si la adresa lui Harry Potter, acuzand-o pe scriitoare ca le deschide copiilor curiozitatea cu privire la stiintele oculte si magia neagra, adaugand ca „In spatele lui Harry se afla semnatura regelui intunericului, Diavolul”.