Studiu Ortodox Tradiţionalist (Cap. 1)

by

STUDIU ORTODOX TRADIŢIONALIST

de Veniamin Ilie

Capitol 1.

Despre Sinodul „Mateit”

Situaţia Sinodului Ortodox pe Stil Vechi din Greci este una dintre problemele care prezintă foarte mult interes pentru creştinii tradiţionalişti din zilele noastre, dornici de cercetare a istoriei Bisericii Ortodoxe din ultimul veac. Am găsit de cuviinţă este momentul potrivit pentru a discuta puţin despre istoricul Bisericii din Grecia, partea cunoscută ca fiind „sinodul Mateit”.

Sinodul Mateit este cunoscut pentru drasticitatea sa şi mai ales pentru stilul de a nu recunoaşte nici o taină a vreunei instituţii bisericeşti. Istoricul acestei Biserici tradiţionaliste începe în anul 1924, ca şi Bisericile tradiţionaliste din toate statele lumii.

Istoria este martorul tuturor evenimentelor care au marcat Biserica Lui Hristos. Astfel, cercetând cu luare aminte o serie de informaţii foarte interesante despre Sinodul Mateit, chiar de la unul dintre membrii acestuia, am decis să nu las nepublicat măcar în acest site, în limba română, pentru că sunt foarte mulţi credincioşi, cum am mai spus, care studiază foarte intens problema tradiţionalismului, o problemă foarte delicată în ceea ce priveşte unitatea Bisericii Lui Hristos.

La 1 Martie 1924 Grecia primeşte în folosinţă noul calendar grigorian, fapt ce a stârnit foarte multă nemulţumire în rândul credincioşilor, fiind acest calendar de provenienţă din biserica catolică (anul 1582). Astfel, o parte din populaţia Greciei rămâne fidelă vechiului calendar şi rupe orice fel de legătură cu preoţii şi ierarhii care au adoptat inovaţia papistăşească. În urma unor minuni, s-a adeverit că şi Dumnezeu îi susţinea pe puţinii preoţi pe stil vechi care mai rămăsese în Grecia, fiind urmaţi de circa 25.000 de credincioşi. Importanţa minunilor care s-au petrecut de-a lungul timpului nu au avut atât de mare însemnătate pentru credincioşii tradiţionalişti, precum a avut partea Sfintelor Canoane. În Grecia, ca şi în România şi în alte state, nu au rămas episcopi pe stil vechi, ci toţi au primit inovaţia papistăşească (catolică) – noul calendar.

După schimbarea calendarului, ieromonahul Matei, fiul duhovnicesc al Sfântului Ierarh Nectarie, coboară din Sfântul Munte şi se alătură obştii creştine care nu primise noul calendar. În urma unor disensiuni, părăseşte Sfântul Munte şi Ieromonahul Spiridon, stareţul Mănăstirii Xenofont, care nu era de acord cu pomenirea la sfintele Slujbe a Patriarhului Ecumenic Meletie Metaxakis, cel ce a introdus noul calendar în Biserica greacă. Meletie Metaxakis este alungat în scurt timp din scaunul patriarhal după câteva fapte imorale care nu s-au scris încă în istoria pe care o putem citi şi în limba română. Astfel, ieromonahii Matei şi Spiridon devin unii dintre cei mai puternici duhovnici ai credincioşilor tradiţionalişti din Grecia.

În anul 1935, pe când ierarhia de pe stil nou se bucura de faptul că tradiţionaliştii nu au reuşit să fie susţinuţi măcar de un episcop care să nu fi primit noul calendar, iată că lucrurile iau o cu totul altă întorsătură, trei dintre episcopii care primiseră noul calendar decid să se întoarcă la vechiul calendar şi astfel devin primii arhierei din lume care renunţă la stilul nou şi se întorc înapoi la vechiul calendar. Aceştia fac o mărturisire în faţa a 25 de mii de suflete, în oraşul Athena, fără însă să li se spele cu altceva abaterea pe care o săvârşise primind inovaţia papistăşească; după care primesc sub omofoarele lor credincioşii tradiţionalişti. După aceasta, cei trei episcopi reîntorşi la vechiul calendar hirotonesc patru arhierei noi pentru ortodocşii tradiţionalişti din Grecia, printre care se număra Episcopul Matei de Vrestena. Acest fapt a atras atenţia noilor calendarişti şi a politicii din acea vreme, şi astfel, dintre cei 7 arhierei mai rămân doar 2 episcopi fideli vechilui calendar, şi anume PS. Matei Karpatakis şi PS Hrisostom Kavuridis, restul episcopilor fiind exilaţi, arestaţi sau cad pradă momelilor noilor papistaşi şi trec iarăşi pe stil nou, călcând jurământul şi mărturisirea faţă de Hristos, făcută în Athena în anul 1935.

În urma momelilor făcute de către primitorii inovaţiei catolice, intră disensiunile şi între ierarhii şi clericii care păstrează în continuare vechiul calendar. Astfel, după cum era de aşteptat ca cei doi episcopi să poată continua succesiunea apostolică, hirotonind noi episcopi devine imposibilă în urma dezbinării dintre cei doi. Astfel, Episcopul Matei rămânând singur, după separare, dar hirotoneşte singur pe PS. Spiridon în anul 1948, cu care hirotoneşte împreună alţi arhierei, punând bazele Sfântului Sinod, cunoscut în România sub numele de „Sinodul Mateit”. În România, comuniunea cu unul dintre Sinoadele Mateite din Grecia au cei doi arhierei tradiţionalişti, PS. Casian şi PS. Gherontie, acest Sinod Mateit fiind condus de Episcopul grec Kirikos. Sinodul Mateit a fost divizat în mai multe structuri după moartea Mitropolitului Matei (1950). Astfel, Sinoade Mateite mai sunt şi altele în Grecia, cum ar fi Sinodul Mitropolitului Chrisostom de Teba (Grecia), şi Mitropolitul Nicolae din Cipru. Despre istoria acestor Sinoade cercetez fiecare fapt şi în cele ce urmează vă voi prezenta şi alte mărturii istorice care nu merită lăsate necercetate, pentru că nevoia tradiţionalismului de a-şi apăra rădăcinile şi a descoperi calea de împăcare cu Dumnezeu şi cu ceilalţi ortodocşi tradiţionalişti este problema care nu ne macină numai pe noi, ci şi pe greci, fiind şi singurul stat care are cele mai multe Sinoade care nu se recunosc reciproc nici măcar ca Biserici, dară-mi-te după succesiunea Apostolică. Cert este că problema trebuie studiată cu foarte mare atenţie şi numai din surse sigure. Mulţumesc în acelaşi timp Prea Sfinţitului care mi-a dăruit aceste informaţii istorice, al cărui nume îl las cunoscut doar în culisele publicaţiilor de pe această pagină, toate fiind de folos la vremea lor şi cu bună ştiinţă.


%d blogeri au apreciat asta: