Archive for Aprilie 2010

Părintele Adrian Figeţeanu camuflează minciuna în adevăr

23 Aprilie 2010

Pe blog-ul părintelui Arhimandrit Mihail Stanciu a fost publicat un articol cu citate dintr-o predică a părintelui Adrian Făgeţeanu referitoare la problema vechilor calendarişti din România. Iată expresiile aberante şi care pot fi contestate foarte uşor, canonic, dovedindu-se o totală minciună şi în acelaşi timp erezie împotriva Sfintei Predanii a Ortodoxiei:

”Am avut și avem şi vom avea, cu mila lui Dumnezeu, mereu episcopi vrednici, ortodocși, care îşi pun sufletul pentru Biserică, se roagă, postesc, învaţă cuvântul Adevărului. Să ne ţinem de Hristos în Biserica Ortodoxa Romana prin ei, rugându-ne să-i lumineze Dumnezeu şi să-i întărească mereu pe păstorii noştri.” (Articolul „O lămurire a Părintelui Adrian Făgețeanu despre diversiunea ”stiliștilor”).

În această afirmaţie se ascund o foarte mare suferinţă a unor oameni care au pătimit, au murit, au fost distruşi moral şi fizic în puşcăriile comuniste pentru faptul că erau trădaţi de proprii păstori. Zeci de Biserici au fost aduse la nefiinţă, fiind distruse de comuniştii cu care adesea se făceau înţelegeri. Nici până în prezent nu au fost elucidate cazurile dosarelor de colaborare cu comunismul, investigaţii în care pot fi aflaţi în posturi foarte delicate actuale feţe bisericeşti din Sinodul B.O.R. Ba mai mult, afirmaţia părintelui Adrian Făgeţeanu care sună aşa „Am avut și avem şi vom avea, cu mila lui Dumnezeu, mereu episcopi vrednici, ortodocși, care îşi pun sufletul pentru Biserică, se roagă, postesc, învaţă cuvântul Adevărului.” Despre rugăciunea lor putem afla foarte multe, chiar public: rugăciunile în comun cu ereticii, slujbele şi Tainele împreună cu aceştia, cum s-a arătat controversatul Mitropolit Nicolaie Corneanul, care s-a împărtăşit cu greco-catolicii. Ba mai mult, în perioada aşa-zisei „săptămâni ecumenice” preoţi din cadrul Patriarhiei Române, din multe zone ale ţării noastre, săvârşesc Vecernii sau slujbe de Tedeum cu clerici catolici, greco-catolici, armeni sau chiar protestanţi, încălcând cu ruşinoasă îndrăzneală Sfintele Canoane şi ponegrind adevărul Predaniei Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe (Soborniceşti şi Apostoleşti). Despre posturile pe care le săvârşesc cu atâta „credinţă” cei din BOR, trebuie să menţionăm fără nici un fel de sfială faptul că nu are nici un fel de legătură postul din BOR cu Posturile aşezate de Sfintele Sinoade, cu o rânduială bine definită. De pildă, după Tipicul Mare al Sf. Sava, care este carte de temelie pentru toate rânduielile Bisericii Lui Hristos, Postul Sfintei patruzecimi, adică cel mare, se ţine astfel: primele 3 zile ajunare; de luni până Vineri se posteşte fără mâncare preparată cu untdelemn (ulei), iar sâmbăta şi Duminica cu untdelemn (ulei), iar numai în zile precum prăznuirea Sf. 40 de Mucenici, când această zi care în post, se dezleagă la untdelemn, iar la praznicul Bunei Vestiri şi la Duminica Stâlpărilor (Floriilor) se dezleagă la peşte. În BOR este cu totul altă rânduială. De ce? Postul a fost realizat de Sinodul BOR sau de Sfinţii Părinţi, care au şi spus că nu este vrednic de har sinodul sau episcopul care dezleagă posturile. De asemenea, în B.O.R. postul Sfinţilor Apostoli nu are nici un fel de asemănare cu Postul stabilit de Biserica Lui Hristos, de Sfintele Sinoade. Acesta în anii în care data Învierii Domnului este mai târzie, pentru greşeala schimbării calendarului fix, Postul Sfinţilor Apostoli se mută în Săptămâna Sfintei Treimi, care este între Duminica Pogorârii Sfântului Duh şi Duminica întâi după Rusalii (a tuturor Sfinţilor), care prin rânduială stabilită de Sfinţii Părinţi este o a doua Săptămână Luminată pentru Biserica Ortodoxă, întrucât la Cincizecime s-a dat darul şi harul Sfântului Duh Sfinţilor Apostoli, Arhiereilor şi preoţilor dreptslăvitori şi care DREPT învaţă cuvântul Adevărului, în conformitate cu Predania şi Sfintele Canoane, nu după placul fiecăruia. Iată că postul stabilit de ierarhii Sinodului BOR, prin încălcarea Predaniei şi a Sfintei Tradiţii, este un post necanonic, fără rânduială şi ţinut în altele decât zilele stabilite de Sfinţii Părinţi. O altă abatere gravă este aceea că nici un Post nu poate mare dura mai puţin de 8 zile. În cazurile de mai sus, în care Învierea Domnului este prăznuită la o dată foarte târzie (conform Pascaliei, ultima dată fiind 25 Aprilie!!!), Postul Sf. Apostoli în Patriarhia Română durează chiar mai puţin de 8 zile, uneori chiar 3 zile, sau cel mai rău, 2 zile, care este o blasfemie de toată groaza să reduci un Post de o aşa mare însemnătate la numărul de 3/3 zile, când rânduiala Sfinţilor Părinţi spune clar: minim 8 zile în anii în care Paştele cade târziu. Deci, dacă ei prin rânduiala posturilor calcă Sfintele Canoane, prin rugăciune calcă peste Sfintele Canoane şi dogma Bisericii Lui Hristos, slujind cu nişte eretici ca şi cu nişte purtători de har şi dar, despre ce adevăr să fie vorba la ei? Slujirea cu ereticii este chiar o erezie împotriva Sfântului Duh, care nu se iartă niciodată, conform Sfintei Evanghelii şi se dă Anatemei prin Sfintele Canoane, întrucât lucrarea Sfântului Duh în Biserică, prin arhierei şi preoţi, este dogmă stabilită de Sfintele Sinoade, care de asemenea au impus ca tot cel care îndrăzneşte a sluji ca cu nişte purtători de har, sau măcar de le-ar permite ereticilor să practice ceva ce nu le este lor îngăduit (a sluji cele Sfinte), să se lepede de la Biserica Lui Hristos şi să nu mai aibă dreptul să slujească niciodată, pentru că prin abaterea gravă făcută, Sfântul Duh ridică toate darurile ce li s-au dat la hirotonie, întrucât încalcă o sumedenie de Sfinte Canoane şi neagă faptul că Harul Sfântului Duh este unul şi într-o Singură Biserică! Pentru că acesta sfinţeşte pe cea Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, iar nu şi pe ereticii care s-au rupt de dânsa. Ce ne facem în situaţia în care cei care calcă Sfintele Canoane, sunt mai mulţi decât cei care păstrează Sfânta Predanie? Oare, s-au scurs anii şi s-au Schimbat rânduielile? A trecut timpul şi s-a schimbat Legea (Sfintele Canoane)? Nicidecum! Pentru că prin schimbarea legii, spune Sfântul Apostol Pavel, vine numaidecât şi schimbarea credinţei. Ei bine, dacă ei au falsificat cu atâta neruşinare mulţimea Sfintelor Canoane, oare, despre ce adevăr să fie vorba? Cumva adevărul ni-l însuşim noi? Nicidecum! Adevărul s-a dat prin Sfinţii Apostoli, prin Sfintele Sinoade şi prin Sfinţii Părinţi; iar dacă sinodalii BOR-ului calcă Aşezămintele acestora, ce fel împlinesc adevărul? Sau adevărul conţine doar părţile care-i interesează pe ei, iar celelalte sunt schimbabile? Nicidecum! Adevărul este unul, întreg, fără părţi care pot fi schimbate, pentru că prin schimbare ar însemna că adevărul se conformează fiecărui secole în parte, fiecărui om, episcop sau preot, care schimbă după bunul plac, sau după cum le scorneşte mintea la mai mulţi ca aceştia. Aceasta ar însemna că adevărul de la an la an se transfigurează în minciună, devreme ce nu corespunde cu mai multe secole, chiar cu toate secolele din toate erele! Aşadar, adevărul este neschimbabil în ceea ce priveşte Biserica Lui Hristos. Şi atunci, despre ce adevăr vorbeşte părintele Adrian Făgeţeanu când afirmă că BOR are „episcopi vrednici, ortodocși, care îşi pun sufletul pentru Biserică, se roagă, postesc, învaţă cuvântul Adevărului”? Care este cuvântul Adevărului pe care-l învaţă? Adevărul din Sfânta Evanghelie? Ei bine, şi catolicii îl au în mare parte! Bine zis „în mare parte”, pentru că dincolo de ce au luat de acolo, ce nu le-au convenit şi ce a contravenit faptelor lor murdare au schimbat; iar adevărul Bisericii Lui Hristos este Sfânta Ecanghelie; Sfânta Tradiţie (dogmă), Sfintele Aşezăminte şi Sfintele Canoane. Deci, dacă ei dintr-un adevăr întreg secţionează doar ceea ce le convine, iar ceea ce contrazic ideile lor, abrogă, este clar că orice idee, învăţătură, rânduială, decizie, care nu se menţine întru toate în conformitate cu tot (întregul) adevărul, sunt minciuni şi false adevăruri care se depărtează de la Adevărul adevărat şi se foloseşte de termenul „adevăr” când defapt este vorba despre o minciună şi o înşelătorie diavolească.

Încheind predica sa, părintele Adrian Făgeţeanu spunea: „Tot ce nu e început şi lucrat în Adevăr se va spulbera, se va risipi, cum a zis și înțeleptul Gamaliil. Noi să răbdam şi să trăim în Hristos aici unde suntem în ascultare, pană la sfârşit, ca să ne mântuim”. Pentru un creştin simplu, acest cuvânt de încheiere este considerat ca fiind o întărire în credinţă. Ei bine, nicidecum nu este aşa. Iată ce spun Sfintele Sinoade despre ascultarea de ierarhii care se abat de la adevărul ÎNTREG şi de la Aşezămintele Sfintelor Sinoade:

cei ce se despart de împărtăşirea ce către întâiul stătător al lor, pentru oarecare eres condamnat de Sfintele Sinoade, sau de Sfinţii Părinţi, aceia care predică eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că sunt supuşi certării, canonice, îngrădindu-se pe sine de împărtăşirea cu numitul episcop, înainte de cercetarea Sinodului, ci şi de cinstea cuvenită dreptslăvitorilor se vor învrednici, că n-au osândit episcopi, ci mincinoşi episcopi şi mincinoşi învăţători. Şi n-au rupt unirea Bisericii, prin schismă, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schismă şi de dezbinare(Canonul 15 al Sinodului ce s-a numit I-II, din Constantinopol, întrunit la anul 861).

Aşadar, dacă vorbim despre adevăr, să şi argumentăm că este adevărat, nu numai o formă de a falsifica adevărul şi a numi minciuna „adevăr”.

Iată încă o dată o dovadă că stilul nou chiar nu are nici un fel de legătură cu adevărul Bisericii Lui Hristos, iar Ortodoxia care şi-o atribuie ei, doar ca nume, şi puţin ca înfăţişare, nu corespunde de nici un fel cu Adevărul adevărat care s-a dat prin Sf. Apostoli, Sf. Sinoade, Sf. Părinţi, iar nu prin ierarhi foşti agenţi de securitate, care şi-au trădat proprii fraţi, preoţi, călugări şi credincioşi.

Hristos a înviat!

articol semnat de Veniamin Ilie

Anunțuri