Archive for Octombrie 2010

Scăderea numărului de populaţie prin VACCINARE!!! Nu lăsaţi copiii dumneavoastră, pradă crimelor legale!

11 Octombrie 2010

Preluat de pe www.saccsiv.wordpress.com

http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2010/10/11/atentie-la-vaccinul-ror/

http://nuvaccinurilor.blogspot.com/2010/10/atentie-la-vaccinul-ror.html

Atentie la vaccinul ROR !

Zilele acestea, octombrie 2010, in România, se desfasoara o campanie de vaccinare in scoli la elevii de casa I si a II-a cu vaccin ROR, impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei.

Se fac presiuni prin DSP-uri asupra medicilor scolari, iar prin acestia asupra conducerilor scolare si asupra parintilor sa se vaccineze cat mai repede toti copiii, fara informarea corecta, fara explicatii, doar prin presiuni, manipulari si amenintari.
Multi parinti au primit acasa o instiintare plina de minciuni si afirmatii abuzive menite sa le smulga o semnatura din care decurge acordul lor pentru vaccinarea copiilor cu ROR.

Cea mai mare minciuna din aceasta instiintare este ca aceasta vaccinare ar fi obligatorie. Amintim ca niciun act medical nu poate fi obligatoriu si ca pentru orice interventie medicala (precum vaccinarea) necesita informarea corecta a pacientului si exprimarea acordului (sau dezacordului) acestuia sau a parintilor acestuia in cazul copiilor(minori) (conform art.13 din Legea 46/2003 privind drepturile pacientului).

Alta minciuna scrisa este ca acest vaccin asigura imunitate definitiva. Dar conform prospectului (http://gsk.ca/english/docs-pdf/Priorix_PM_20081103_EN.pdf ) intre 2 si 4 % din cei vaccinati nu dezvolta deloc anticorpi, iar dupa un an intre 1 si 8% isi pierd imunitatea. (more…)

Răspunsul unui ortodox G.O.C.

10 Octombrie 2010

Am primit prin Email acest răspuns dat de cineva din Cipru, rugându-mă să-l pun pe blog, public, întrucât nedreptatea celor de la „Război întru cuvânt” a dovedit încă o dată că ei publică doar ceea ce li se permite sau li se dictează. Aş dori să adaug spunând că blog-ul este nesigur şi chiar mincinos! În timp ce articolele numesc doctrinele moderniste şi ecumeniste eretice, într-un cuvânt fiind şi BOR-ul în ereziile criticate de dânşii, ei totuşi, se încăpăţânează şi luptă împotriva Adevărului de Credinţă şi rămân în BOR, adică în ascultare de o ierarhie abătută de la dreapta credinţă şi în erezii depline. Iată comentariul trimis de către un cleric ortodox al G.O.C (numele nu-l dăm public). Nu am avut timp să citesc tot acest material, însă, l-am publicat bazat fiind pe încrederea în domnia sa, întrucât avem încrederea în sinceritatea sa. Noi suntem preocupaţi în această perioadă cu chestiuni foarte importante din viaţa Bisericii noastre, de aceea vom înceta o vreme publicarea articolelor scrise de noi.

„Raspunsul unui orthodox G.O.H. la toate comentariile care se afla la articolul cu titlul EPISCOPIA SLATINEI SI ROMANATILOR ADUCE CLARIFICARI IMPORTANTE IN CAZUL PARINTELUI NICHITA PASCAN, PROPUNAND CATERISIREA SA PENTRU PARASIREA BISERICII ORTODOXE de pe pagina “Razboi intru cuvant”. (S’a recurs la publicarea textului pe acest blog, pentru ca cei de la “Razboi intru cuvat” publica numai comentariile care la fac campanile, nu si ale celor care vor sa lupte. Cu alte cuvinte, ei intretin “razboi intru cuvant”, dar fara adversari.

Stimati blog-ari de la “Razboi intru cuvant”!

Deoarece sit-ul va apartine, aveti tot dreptul sa nu publicati „comentariile care fac propaganda stilista”; insa nu e drept. Mai ales cand aceste comentarii dezvalue adevarul. Pai ce fel de „Razboi intru cuvant, daca ni se sterg comentariile? Daca au voie sa scrie numai simpatizantii, atunci ce fel de razboi mai e? Lasati comentariile sa le vada toata lumea si sa’si spuna fiecare opinia, buna, mai putin buna sau proasta. Numai prin frecus vom straluci duhovniceste. Daca ati fi publicat aceste randuri, poate ca as fi fost un pic mai decent; dar fiindca stiu ca nu le veti publica, imi permit sa va spun mai multe adevaruri. Cel putin aratati’le macar la toti colegii de la „Razboi intru cuvant”.Daca nu aveti timp acum, salvati’le undeva si le veti citi altadata.

Calendarul iulian a intrat in uzul Bisericii prih hotararea Intaiului Sfant Sinod Icumenic la care au participat 318 Sfinti si de Dumnezeu Parinti; calendarul grigorian a fost introdus cu forta de catre o adunare talhareasca numita congres pan-ortodox, la care au partcipat cativa ierarhi constantinopolitani fara constiinta ortodoxa, avandu’l in frunte pe masonul de gradul 33 Meletie Metaxakis, care era un foarte experimentat in aventuri arhieresti. (A se vedea biografia, activitatea si sfarsitul vietii lui.) La acel congres nu au participat reprezentanti din nici o alta Patriarhie Icumenica sau locala; in schimb, au fost mintiti ca intreaga ortodoxie a schimbat calendarul. Abia dupa ce au aparut represalii au nascocit formula de „indreptat”. Cel putin in Romania in primii ani calendarul bisericesc public avea titlul, „calendar gregorian papal”. Aceasta asa-zisa indreptare a fost anatematisita de catre 3 Sinoade Panortodoxe, de catre alte multa Sinoade locale si blestemata si dezaprobata de catre toti Patriarhii Icumenici care au fost de la 1582 si pana la Metaxakis. De ce s’a introdus calendarul nou? Pentru ca toate confesiunile crestine care chipurile cred in Hristos sa serbeze marile sarbatori in aceeasi zi. („A se vedea enciclica din 1920 unde se propune indeplinirea mai multor infricosate compromisuri pentru ca toate asa-numitele „biserici crestine” sa se uneasca.)Care erau acestea? Urmasii tuturor soiurilor de eretici pe care Sfintii Parinti i’au dat anatemii. Deci sa revenim. Din moment ce s’a introdus calendarul nou, Biserica a cazut sub blestemul celor care au anatematizat acel calendar. Iata de ce Parintii Sfantului Munte, spuneau la acea vreme ca cine primeste calendarul nou se desparte de Hristos. De ce? Nu pentru ca calendarul este sfant, precum ne batjocoresc neocalendaristii, ci pentru ca acel calendar nu s’a introdus cu scopul de a indrepa ceva, ci cu scop ecumenic. Acum, orice minte poate sa inteleaga: care e Biserica stilista? Cea care nu a ramas fidela stilului vechi, sau cea care a inventat un nou stil? Cine e biserica schismatica? Cea care a pastrat traditia si canoanele Sf. Parinti, sau cea care a provocat schisma? Tot se vocifereaza ca vechi calendaristii nu sunt recunoscuti. Insa Sfantul Ioan Hrisostom zice ca Biserica nu e acolo unde sunt multi, ci acolo unde sunt doi sau mai multi care marturisesc adevarul. Iar Sfantul Teodor Studitul spune ca Sinod Sfant se numeste nu acela care are multi membri, ci acela care se aduna intru Duhul Sfant. Sa nu uitam ca prima Biserica si primul Sinod este Sfanta Treime. Cate persoane sunt? Trei. Mai circula parerile unor „parinti contemporani” care spun ca pana la potirul comun, se admite orice, ca nu e nici un pericol. Vrasazica Apostolul Pavel spune ca ereticului sa nu’i zici nici „Bucura’te”, atatea Sfinte Canoane interzic cu desavarsire orice rugaciune impreuna si chiar intrarea in locasul lor de rugaciune, iar smecherii de azi zic cu totul impotriva. Mai mult decat atat, patriarhul Bartolomeu a zis ca Sfintii Parinti au gresit cand au elaborat aceste Canoane si de aceea acum isi asteapta pedeapsa; iar noi suntem datori sa ne rugam pentru ca Dumnezeu sa nu’i pedepseasca caci n’au stiut sa foloseasca dragostea. Arhiepiscopul Stelian al Australiei a spus ca cine crede ca Hristos a fost fara de pacat, greseste. A mai spus ca montajul actorial al lui Kazantzakis unde se arata ca Hristos daca nu ar fi murit, prin relatie sexuala cu Maria Magdalina ar fi trebuit sa nasca pe Mangaetorul, este extraordinar de frumos si toti r trbui sa’l vada. Patriarhul Alexandriei a spus ca daca Biserica Ortodoxa l’ar primi pe Moameth ca pe al 13-lea Apostol al lui Hristos, el ar fi primul care ar fi de acord. Cum se poate avea comuniune cu acesti eretici? De ce nu se ia o hotarare impotriva lor? Dumnezeu pentru pacatul homosexualitatii arde cinci cetati cu foc ceresc, iar anglicani legalizeaza homosexualitatea in biserica. Bartolomeu insa in loc sa mustre acesta blestematii, ii face cadou arhiepiscopului lor un potir; ca si cum i’ar zice „bravo”. Este discutie in tara la adresa celor care s’au impartasit cu catolicii. Dar oare stiu romanii ca diaspora e plina de rugciuni, slujbe, liturghii si impartasiri intre asa zisi ortodocsi si catolici sau chiar protestanti? Este vreun duhovnic care a pedepsit pe vreun ortodox care s’a impartasit la catolici? Pentru cazul Corneanu si cei care au savarsit aceleasi fapte, Sf. Canoane spun A SE CATERISI PORUNCIM; nu spun sa i se dea cu suspendare si sa se cateriseasca cand va gresi a doua oara. Pentru preotul care boteaza alt fel decat prin cele trei afundari Sf. Canoane spun A SE CATERISI PORUNCIM; si bineanteles ca penitentul este nebotezat. Cati preoti si episcopi pe nou sau cu Patriarhia Moscovei, sau cu Patriarhia Ierusalimului, mai boteaza prin afundare? Asadar, avem de a face cu o mare de oameni nebotezati. Iata de ce BOR-stii si toti cei care sunt in comuniune cu ei au cazut in erezie si sunt pustii de Harul Duhului Sfant. Astepti har de la episcopi masoni care au jurat ca vor face tot ce le sta in putinta pentru a contribui la implinirea Protocoalelor Sionului? Astepti har de la popi frizati sau cu cioc precum smecherii de pe strada sau precum cei de la circ? Astepti har de popi si de la episcope hirotoniti pe bani sip e deasupra si nevrednici? Cand a mai avut Ortodoxia slujitori barbieriti precum faraonii egipteni? Cand Patriarhul Constantinopolului sau alt Episcop Ortodox a mai fost prezent la ritualurile budistilor, a hinduitilor, zoroastrilor, a musulmanilor si a evreilor precum prelatii cei de astazi? Si in ciuda acestor fapte toti alearga la sfatul „marilor duhovnici contemporani”: Paisie Aghioritul, Iustin Parvu, Cleopa Ilie, Sofronie de le Esex si multi altii vii sau morti nu de mult. Acestia, fiind ca sunt corupti, zic sa nu se desparta nimeni de Biserica, caci pana la impartasirea dintr’un potir harul lucreaza. Multi dintre ei, nu au spus chiar asa; dar sa presupunem ca au spus. De ce am zis ca sunt corupti? Pentru ca mint grosolan. Sf. Parinti spun ca harul lucreaza prin slujitori nevrednici, insa nu si prin slujitori eretici. Si de care biserica sa nu se desparta, caci BOR si toate celelelte care sunt in comuniune, nu reprezinta Biserica lui Hristos. Sunt o adunatura de sarlatani si derbedei care isi bat joc de lume ducandu’o in eroare. Adevarata Biserica Ortodoxa este aceea care a ramas neclintita pe Asexamantul de credinta al Sf. Apostoli si al Sf. Parinti. Este foarte interesant ca lumea se ghideaza dupa invataturile contemporane si nu dupa cele ale Sf. Parinti, ca: Vasilie cel Mare, Ioan Hrisostom, Atanasie cel Mare, Maxim Marturisitorul, Teodor Studitul, Fotie cel Mare, Grigorie Palama, Marcu Evghenicul, Nicodim Aghioritul si multi multi altii. De aceea s’a ajuns unde s’a ajuns: pentru nu facem deosebire intre ascultarea cea dupa Hristos si ascultarea cea orbeasca. Ne’am obisnuit sa ascultam nu de Evanghelie si de Canoane, ci de cei care necinstesc adevarul Evangheliei si autoritatea Canoanelor. Daca Biserica pe vechi s’a rupt in mai multe fractiuni, aceasta s’a intamplat tot datorita nocalendaristilor care au luptat pe orica cale sa distruga succesiunea apostolica si marturisirea de credinta a celor pe vechi. Darul lui Dumnezeu insa, n’a lasat Biserica Sa sa cada pana in sfarsit. Chiar daca Biserica pe vechi, din cauza „fratilor pe nou” a suferit mai multe rupturi, care se autodeclara autentice, Una este cea autentica; celelalte sunt schisme; si orice caterisire ar face acestea, impotriva trunchiului, este invalida. Acum apare intrebarea: Care este Biserica cea Una? Rusi, Floriniti, Mateisti, Pravoslavnici, Traditionalisti? Pai, e foarte simplu. Numai sa vrei. Roaga’te sincer si apoi ia intr’o mana Canoanele si intr’o mana istoriile acestor sinoade; si sunt sigur ca vei descoperi Biserica cea adevarata.

Faptul ca nu mi-ati publicat comentariul, arata ca suteti lucratori ai faradelegii si nu vreti ca „cei prosti” sa afle adevarul. Nici voi nu intrati in Imparatia cea de sus si nici pe altii nu’i lasati. Eu l’as fi publicat si as fi adaugat argumente pentru fiecare notiune din text care mi s’ar fi parut neortodoxa; doar de asta e “Razboi intru cuvant”.

Articolul zilei: „Despre infruntarea mortii” de Paisie Aghioritul

Oare nici un Sfant n-a scris despre infruntarea mrtii? De ce ni se interzice hrana cea tare a Sfintilor Parinti si suntem obligati sa auzim numele unor oameni care n-au umblat pe urmele Sfintilor? Asa fac si cei de cu muzica rock. Repeta versurile unui refren de nenumarate ori pentru a se intipari in mintea ascultatorilor.

Vad ca mi s’a interzis si dreptul de a scrie comentarii. Vrasazica nu e “Razboi intru cuvant” ci mare mafie; bineanteles, ortodoxa; sau poate “ortohoata”.

Răspunsuri la întrebările lui Marius Exiguul

8 Octombrie 2010

Marius Exiguul spune:

„Cred ca se cam exagereaza, ortodoxia este una, ruptura, schisma este grea, nici cu sange de martir nu se spala”

Pr. Veniamin Ilie:

Este foarte adevărat; însă, ruperea de Biserică nu înseamnă ruperea de o ierarhie sau alta, sau de o instituţie oficială recunoscută de ministerul cultelor, pentru că nu aceasta atestă canonicitatea unei Biserici! Trebuie luat în calcul în primul rând formele de mărturisire întregi ale Dreptei Credinţe, care din nefericire nu corespund cu mărturisirile de credinţă are ierarhiei BOR, întrucât prin mişcarea ecumenică, decad complet chiar şi de la Dogmatica despre Sfânta Biserică – UNA. De aceea, ruperea de unii ierarhi se justifică canonic prin canonul 15 al Sinodului 1-2 din Constantinopol, care chiar impune separarea de episcopii care fac greşeli de această natură sau care răspândesc contradictorii Sfintelor Canoane, ceea ce ierarhia BOR face de foarte mult timp acest lucru şi asta este foarte grav.

Marius Exiguul spune:

„dar sa nu uitam ca si inainte de 1924, se faceau rugaciuni si intalniri ecumenice. Si nimeni nu a rupt biserica. Cred ca cei care dau cu piatra sunt cei care se simt pe undeva… de plans, ar trebui sa se uite mai bine in adancul inimii”.

Pr. Veniamin Ilie:

Ei bine, frate Marius, trebuie să nu uităm adevărul că până la anul1900 erau consideraţi eretici şi anatematisiţi cei care acceptau calendarul Grigorian. Cât despre rugăciunile ecumeniste, trebuie iarăşi să nu uităm că apartenenţa ierarhiilor ortodoxe oficiale la C.M.B. se face abia în anul 1962, nicidecum în1924, când abia s-au făcut primii paşi în vederea apropierii de catolicism prin sărbători şi alte aspecte vizibile din viaţa bisericească ortodoxă. De aceea nimeni nu s-a separat de ierarhii ortodocşi până în anul 1900, căci aceştia erau statornici în credinţă şi nu călcau peste cuvintele Sfinţilor. Dar, după 1900 avea să vină puterea catolică în fruntea statelor, precum şi la noi, şi la alte state, aşa încât mulţi dintre ierarhi erau apartenenţi la masonerie şi fideli primatului papal. Primul Episcop care se separă de ierarhii noii generaţii, este Episcopul Gherasim Saffira, care-şi citeşte în Sinodul de la anul 1909 motivele canonice pentru care nu mai există arhiereu ortodox în ierarhie, ci doar cu numele. PS. Gherasim este arestat ulterior pe motive că „nu respecta anumite legi” impuse de principe, iar apoi este omorât în condiţii incerte până în zilele noastre. Despre motivul omorârii Episcopului Gherasim Saffira şi nu numai a acestui ierarh, nu s-a pronunţat nici statul, nici ierarhii, deşi era unul dintre ierarhii de seamă ai Bisericii Ortodoxe dinainte de 1909. În discursul său prin care aduce la cunoştinţă separarea de ierarhia nouă, nu precizează şi separarea de Biserică, ci de acei ce calcă în picioare Învăţăturile Bisericii. Prin urmare, separându-se de aceşti ierarhi trădători ai Ortodoxiei, nu s-a separat de Biserică, ci de cei ce se dau drept ortodocşi, fiind de fapt ori protestanţi ori catolici, ori infiltraţi ai acestora. Să nu uităm că Biserica Ortodoxă este una şi corabie a mântuirii, care nu poartă pe creştini de izbelişte prin cârmaci mincinoşi, cum nici Mântuitorul nu a lăsat Biserica în mâinile mincinoşilor, ci în mâinile celor ce i-au ascultat Poruncile, iar cei ce au urmat după Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, au avut pe Sfintele Sinoade care le-au spus toate ascunzişurile şi le-au tâlcuit lor tot, punând hotare pentru a nu se abate de la calea mântuirii. Deci, aceştia nu sunt nici mincinoşi dar nici neascultători de Poruncile Lui Hristos şi hotărârile Sfinţilor luminaţi de puterea Sfântului Său Duh, ci sunt acei ce păzesc toate!

Marius Exiguul:

„Faptul ca sunt atatea rupturi si devieri traditionaliste, nu se recunosc, se anatemizeaza una pe alta, se cred mai sfinti unii fata de altii, nu duce oare la o lipsa de smerenie? Acest fapt nu incurajeaza, si nu da curaj si bucurie nimanui”.

Pr. Veniamin Ilie:

După 1924 puterea politică masonică şi păgânească nu s-a dat în lături de la viclenia implicare şi în Biserica Lui Hristos ce mai rămăsese fără să-i urmeze pe ierarhii ce trădau făţiş ortodoxia! De aceea, Grecia a fost cea care a suferit foarte mult. Istoria spune totul: Ierarhii Hrisostom şi Gherman, care dintru început nu au primit schimbarea, şi cei două milioane de credincioşi, nu au stat pe gânduri şi au hirotonit noi Episcopi care erau vrednici de această dregătorie duhovnicească. Însă, după anul 1935, statul a început prigoana împotriva lor. Mulţi dintre ierarhii şi preoţii care nu au acceptat compromisurile cu statul ateu, au fost exilaţi şi omorâţi, rămânând doar câţiva dintre ierarhi, care din nefericire, unii făcuse compromisuri (că altfel, logic, nu aveau cum să rămână). De aceea, o parte a Bisericii Ortodoxe Tradiţionale s-a separat şi a rămas fără episcop, iar altă parte a rămas sub Episcopul Matei, care le-a hirotonit episcopi noi şi preoţi noi, care de fapt este şi singura ierarhie care mai păstrează succesiunea Apostolică greacă ce s-a transmis prin ierarhii din 1935. Dar, nici aici nu a fost linişte şi pace, pentru că mereu Biserica a fost prigonită, fie vârându-se între oi, învăţături, care să predice şi să înveţe învăţături greşite, ori prea slabe, ori prea exagerate, care să fracţioneze credincioşii în aşa fel încât lupta de distrugere a adevăratei Biserici, din partea păgâneştilor puteri de stat, să nu dea greşi. Însă, pe ici pe colo, au mai rămas ierarhi şi preoţi care mai păstrează învăţătura Bisericii şi o păzesc aşa cum au lăsat-o Sfinţii Părinţi. Nu este vina nimănui că episcopii ne-au fost omorâţi, nu este vina nimănui că prigoanele ne-au împuţinat, nu este vina nimănui că acum turma este atât de mică încât toţi o consideră schismatică şi ruptă de cei mai mulţi. Ceea ce este important, este ca această turmă să nu se abată de la Predania Bisericii şi să nu se lase înveninată de vicleniile noilor ierarhi sau noilor lor învăţături, care de fapt nici nu le aparţin, ci sunt dictate de la Vatican, prin C.M.B.

Marius Exiguul spune:

„Care din aceste fractiuni e biserica cea adevarata? Oare poate cineva sa-l imparta pe Hristos?”

Pr. Veniamin Ilie:

Întrebarea ta este foarte interesantă şi chiar foarte bună. Nu pot să spun cu exactitate, decât Biserica pe care o mărturisesc, întrucât nu se abate de la Sfintele Dogme, nu se abate de la Învăţăturile Bisericii, nu a făcut compromisuri şi nu s-a abătut după inovaţiile catolice introduse printre ierarhiile noi încă de acum 100 de ani. Biserica Lui Hristos nu o poate împărţi nimeni, pentru că şi Trupul Lui Hristos se sfărâmă şi nu se desparte, se dă tuturor şi niciodată nu se sfâreşte! De asemenea, nici învăţătura Bisericii nu se învecheşte, nu se abrogă şi nu se completează cu alte învăţături ce ar contraveni învăţăturilor Sfinţilor Părinţi ai Bisericii sau vreunei învăţături ori parte din hotărârile Sfintelor Sinoade. Ceea ce face stilul nou, este greu de crezut că nu ar încălca Predania, atâta timp cât sunt anulate sute de părţi ale Predaniei Bisericii. Despre acestea poţi afla mai multe, concret, în cartea „Vocea Ortodoxiei” pe care o poţi descărca gratuit şi de pe acest blog.

Marius Exiguul spune:

„Biserica nu este al lui Pavel, Petru sau Apollo, biserca este una sfanta apostoleasca si soborniceasca. Este in TOTALITATE A LUI HRISTOS si a madularelor LUI”.

Pr. Veniamin Ilie:

Este foarte corect ceea ce spui; însă, mărturisirea ta contravine mărturisirii ierarhiei de stil nou, care mărturiseşte că succesiunea Apostolică este şi la alte confesiuni, precum şi lucrarea harului, iar Biserica UNA nu este cea Ortodoxă, ci are şi soră – pe cea catolică – şi chiar pe cea protestantă. Această mărturisire a celor din Sinodul oficial, şi nu numai a celui din România, lasă de dorit! Ei vatămă pe credincioşi în multe feluri, învăţându-i că şi alte culte pot mântui, şi ale culte au har, şi ale culte au împărtăşanie, au taine! Aceste erezii nu au fost făcute niciodată de către ierarhii vechi, şi de aceea nimeni nu s-a separat de ei, ci a rămas Biserica Unită. De asemenea şi după 1924. Nu s-a separat nimeni de Biserică, ci ierarhii noi s-au dat în lături de la învăţătura Bisericii şi s-au abătut, iar cei ce nu i-a urmat în abatere, au rămas statornici şi nu s-au dezbinat, ci doar care au vrut să nu rămână în Biserică, au încercat să cloneze Biserica. Însă, iniţiativa lor fiind fără de purtarea de grijă a Sfântului Duh, au reuşit să lucreze ceva; însă, dacă le cercetezi învăţăturile, vei vedea că şi aceste structuri cuprind greşeli chiar de dogmă! Unii neagă adevăruri, alţii au primit hirotonii de la eretici sau schismaticii pe care-i numeau fără de har, alţii au început să facă exagerări şi să interpreteze Sfintele Canoane după mintea lor limitată, iar alţii au rămas în Biserică şi au ascultat de Biserică în totalitate, pentru că Biserica nu este a ierarhilor, precum spui şi frăţia ta, ci este a Lui Hristos, care a încredinţat-o Sfintelor Sinoade Ecumenice ca să o organizeze şi să o întărească, iar ierarhii cei de acum de aceea calcă peste hotărârile cele mici sau cele mari ale Sfinţilor Părinţi, pentru că ei nu merg după rânduiala Lui Hristos, care el a lăsat-o şi el a încredinţat-o Sfinţilor, ci ei merg după poruncile viclene şi ascunse ale Vaticanului şi C.M.B. De aceea fac multe erezii şi se abat cumplit de la Predania Bisericii.

Marius Exiguul spune:

„Toti traditionalistii au radacinile si hirotoniile de la bisericile ortodoxe canonice, intrun fel sau altul. Si ierarhia rusa alba, are succesiunea apostolica de la biserica rusa care era in comuniune cu celelalte biserici. Iar GOC din Grecia a primit hirotoniile de la rusii albi. Nu uitati ca in biserica rusa alba, Sf ioan Maximovici slujea cu arhiepiscopul Teofil Jonescu(PS Teofil era hirotonit de catre sf Ioan Maximovici si mitropolitul roman refugiat la Paris IPS Visarion Puiu care era pe stil nou, cu acordul sinodului rus alb, condus de IPS Anastasie), si cu diversi ierarhi din alte jurisdictii ale bisericilor canonice”.

Pr. Veniamin Ilie:

Frate Marius, adevărul este că în România informaţiile s-au adus doar după ce au fost cenzurate de puterile dornice să aducă adevărul în întuneric şi minciuna în lumina cunoştinţei, pentru a lipsi pe om de orice posibilitate de a se mântui. Mai sus am spus care este adevărata succesiune a Bisericii Ortodoxe Tradiţionale din Grecia şi care este cea care a rămas de la ierarhia din 1935, care nu primise modernismele şi ereziile noi. Cât despre ierarhia florinită, despre care spui că a primit hirotonie de la o Biserică oficială în comuniune cu alte Biserici de stil nou, mă simt dator să mă opresc şi să-ţi vorbesc mai deschis.

Episcopul Hrisostom de Florina este unul dintre ierarhii care a reuşit să scape din prigoanele statului păgân grec. Acesta a făcut un compromis, care mai târziu avea să fie văzut şi să-i dovedească frica de stat şi nu de Hristos. În 1937 (dacă mai ţin bine minte, cu exactitate), Hrisostom de Florina se separă de celălalt Episcop, Matei, şi rămâne singur, cu preoţii şi credincioşii episcopiei pe care o conducea. Acesta nu se abate de la Sfintele Dogme şi de la Învăţătura Bisericii, ci doar urmează compromisului făcut cu statul care urmărea să aducă întru nefiinţă Sfântul Sinod Tradiţionalist. De aceea, părăsindu-l pe PS. Matei, aduce Sinodul în imposibilitate de a lăsa episcopi. Astfel, Hrisostom de Florina nu a lăsat în urma sa nici un Episcop, pe când Episcopul Matei, primeşte încuviinţarea unui alt Episcop tradiţionalist, din Bulgaria (dacă nu mă înşel), şi Hirotoneşte în 1947 (cu precizie), un episcop, pe PS. Spiridon, unul dintre cei mai de seamă luminaţi duhovnici athoniţi, care părăsise comuniunea cu episcopii ce adoptase ereziile modernismului, încă din 1925. După aceasta, PS. Matei şi PS. Spiridon hirotonesc noi Episcopi şi întăresc la lor Sfântul Sinod.

Revenind iarăşi la cei din Florina, trebuie să spunem că după anul 1950 preoţii lor începuse să nu mai fie suficienţi pentru necesităţile eparhiei, şi fiind în imposibilitate de a hirotoni noi preoţi, cercetează alte Sinoade şi găsesc fără abateri Sinodul ROCOR, în care se afla şi Arhiepiscopul Ioan Maximovici. Acest Sinod deleagă doi Episcopi, pe Serafim Ivanov şi pe Teofil Ionescu, care în 1955 îl hirotonesc pentru eparhia din Florina (şi restul Greciei unde aveau credincioşi) pe Arhimandritul Akakios în treapta de Arhiereu. În 1956, acesta, împreună cu Arhiepiscopul ROCOR-ului, Leontie Filipovici, hirotonesc alţi Episcopi în Grecia şi întemeiază astfel Sinodul. Aici fac o paranteză şi precizez că Episcopul Teofil Ionescu era hirotonit nu pe stil nou, ci de către Arhiepiscopul Ioan Maximovici şi Arhiepiscopul Visarion, dar când aceştia intrase sub ROCOR! Teofil Ionescu a fost în ROCOR, şi nu în Patriarhia Română. Cât despre hirotonia lui de preot, nu avea cum să fie refăcută întrucât fusese săvârşită în vremea în care ierarhia română nu căzuse în erezie, vreme în care şi Sfântul Ioan Iacob primeşte hirotonia, tot de acelaşi Sinod care mai târziu, urmaşii aveau să cadă în erezie. De aceea PS. Teofil Ionescu nu era sub ierarhia de stil nou sau sub BOR, deşi fusese hirotonit de ierarhia BOR veche, care avea să cadă mai apoi în erezie! De asemenea, nu putem spune că Sfântul Ioan Iacob a fost pe stil nou, fiind hirotonit de BOR, pentru că ierarhia BOR mai târziu avea să cadă în erezie! Deci, până la căderea în erezie, ierarhia română a avut arhierei vrednici şi fără eresuri. Până la cădere!

Marius Exigul spune:

„Daca prviti fotografiile din arhiva Sfantului Ioan, veti vedea ca la hirotonia episcopului Kovalevski-episcop de San Denis, acesta este cu mitra latina pe cap(noul episcop). Oare gresea Sfantul Ioan Maximovici? Dorea cu adevarat unitatea bisericii ortodoxe intr-un singur trup-Hristos”.

Pr. Veniamin Ilie:

Am avut ocazia să privesc şi eu acele fotografii. Ei bine, acestea apar publice pe internet acum, iar ROCOR-ul nu găzduieşte nicăieri în istorie dovezi clare că aceste fotografii sunt valabile. Arhiepiscopul Ioan Maximovici a scris mult împotriva latinilor papistaşi şi nu a părăsit niciodată slujirea slavă! Trebuie să înţelegem aceasta pentru că IPS. Ioan a mărturisit vreme îndelungată şi s-a chinuit datorită mărturisirii sale, şi nu avea cum să-şi calce mărturisirea şi să slujească cu catolicii, cum arată în acele fotografii. Dacă priveşti cu atenţie două dintre fotografii, în care Arhiepiscopul Ioan este cu spatele, vei înţelege că aceste fotografii au fost falsificate de către un nepriceput, întrucât poziţia corpului Arhiepiscopului Ioan este aceeaşi, cu spatele, capul plecat în aceeaşi parte, privirea îndreptată în aceeaşi parte, deşi cadrul ce-l înconjura diferea între cele două fotografii. Preoţii noştri au studiat foarte mult problema şi au aflat că Arhiepiscopul Ioan Maximovici nu a slujit niciodată cu ereticii sau cu ecumeniştii. Trebuie, de asemenea, să amintim că ROCOR-ul nu a slujit din totdeauna cu ecumeniştii, iar perioada în care a fost Arhiepiscopul Ioan Maximovici în viaţă şi a slujit în ROCOR, nu s-a slujit cu ereticii! Abia mai târziu avea ROCOR-ul să cadă în erezii, cum de altfel, acum a căzut şi în erezia serghianistă, părăsind total mărturisirea Sfinţilor, cum a făcut şi ierarhia de stil nou în 1924.

Ecumenismul în ROCOR începe să înflorească după venirea la putere a Arhiepiscopului Laurus, care a şi făcut erezia din 2006, aducând în nelucrare harică sinodul ROCOR.

În 2006, Sinodul ROCOR, în frunte cu Arhiepiscopul Laurus (Lavru), intră în comuniune liturgică cu Patriarhia Moscovei, fără să ţină cont că patriarhia Moscovei era desăvârşit implicată în erezia ecumenistă şi nu se curăţise de eresul serghianist. Împotriva acestei erezii, ridicându-se unii dintre ierarhi, printre care se afla şi Arhiepiscopul Damaschin, reuşesc să păstreze ierarhia ce nu s-a afundat în eresul săvârşit de comuniunea dintre cele două ierarhii şi căderea în erezie. Astfel, Arhiepiscopul Damaschin devine Mitropolit al şi Preşedinte al Sfântului Sinod, cu sediul în Moscova. Sfântul Sinod numără acum în jur de 7 Arhierei.

În 2009, căutând Sinodul care nu a primit unirea cu Moscova, ştiind că este mult strâmtorat şi prigonit pentru că nu a făcut compromisul, deznădăjduiam că-l voi afla. Astfel, pe la începutul anului 2010, prin intermediul unui credincios pe stil vechi din Basarabia reuşesc să iau legătura cu unul dintre Arhiereii Sfântului Sinod, Prea Sfinţitul Adrian, Episcop al Chişinăului şi Pământurilor Moldoveneşti. Astfel, în înştiinţez despre Biserica Ortodoxă Tradiţională din care fac parte, din România. După cercetări amănunţite, din partea ambelor părţi se decide intrarea în comuniune liturgică. Actul de comuniune liturgică a cuprins Slujba Sfintei Liturghii săvârşite în Moldova, la care a participat o delegaţie forată din doi clerici ai Bisericii Ortodoxe Tradiţionale. Astfel, Biserica din România intră în comuniune cu Sfântul Sinod Moscovit care a rămas nevătămat de ereziile în care au căzut ierarhii ROCOR-ului.

Frate Marius, este foarte bine că mi-ai adresat aceste întrebări. Dacă mai ai nelămuriri, chiar poţi să mi le trimiţi şi eu îţi voi răspunde cu toată dragostea şi atenţia pentru a nu-ţi da informaţii eronate în nici un fel.

Dumnezeu să te lumineze şi să te întărească în mărturisirea ta!

Hristos în mijlocul nostru!

Doamne ajută!

История РосПЦ

5 Octombrie 2010

I. История РосПЦ

Российская Православная Церковь (РосПЦ) является духовной и канонической преемницей Православной Церкви, основанной на Русской Земле трудами святого равноапостольного Великого Князя Владимира в 988 г., по Рождестве Христовом, Митрополии, а затем Патриархата, под державным покровительством московских Государей, Православной Греко-Кафолической Церкви императорской России, Катакомбной Церкви, Русской Православной Церкви Заграницей (РПЦЗ).
Отсчёт ближайшей истории РосПЦ начинается с момента раскола, произошедшего в РПЦЗ в 2001 г., и приведшего к отпадению от Православия большей части русского зарубежья. Хронология событий имеет следующий вид. 17-27 октября (н. ст.) 2000 г., состоялся Архиерейский собор РПЦЗ, решения и документы которого  положили начало фундаментальному изменению позиции РПЦЗ по важнейшим  духовно-идейным вопросам. Заслушав доклады архиеп. Марка (Арндта), еп. Евтихия (Курочкина), протоиереев Виктора Потапова, Петра Перекрёстова, Николая Артёмова, обращение «руководства старообрядческой беспоповской Рижской Гребенщиковской общины», собор выразил своё отношение к Московской патриархии (МП), официальной Сербской церкви и старообрядчеству. Отныне Московская патриархия безоговорочно признавалась «Русской Церковью», её епископат – «руководством Русской Церкви», а целью дальнейшего церковного курса РПЦЗ объявлялся поиск путей сближения и «духовного соединения» с Моск. патриархией. В «Резолюции на доклад еп. Евтихия Архиерейскому Собору» было определено «создать при Архиерейском Синоде постоянно действующую комиссию по вопросам единства Русской Церкви». Письмо к Сербскому патриарху Павлу содержало просьбу содействовать соединению с МП и «не отстранять» епископов РПЦЗ «от литургического общения» с  главой Сербской патриархии. «Верующих чад Русской Православной Церкви на Родине и в рассеянии, держащихся Старого Обряда» собор приветствовал как истинных исповедников веры, несправедливо гонимых «гражданскими властями» и «некоторыми» представителями церковной иерархии императорской России. (more…)

Noutăţi

2 Octombrie 2010

Citiţi noutăţile din site-ul www.gocromania.tk

Slujbă Arhierească în Biserica Lui Hristos

1 Octombrie 2010

Luni, în ziua de prăznuire a Înălţării Sfintei, cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci (14 /27 Septembrie, 2010), o delegaţie formată din doi preoţi, şi credincioşi, din cadrul Bisericii noastre Ortodoxe, din România, au participat la slujba oficiată în cinstea hramului Mănăstirii care deserveşte ca reşedinţă şi scaun Episcopal al Întâi-stătătorului nostru, Prea Sfinţitul părinte Adrian, Episcop al Chişinăului şi al Pământurilor Moldoveneşti, precum şi al Bisericii noastre din România.

Atenţie!

Fotografiile nu pot fi preluate sau copiate pe alte pagini publice! Materialul este rezervat de către:

http://www.veniaminilie.wordpress.com şi http://www.manastireacopaceana.wordpress.com

Unitate Bisericească!

1 Octombrie 2010

COMUNICAT

În atenţia tuturor clericilor şi credincioşilor Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Tradiţionale, de Stil Vechi,

Obştii şi fidelilor Mănăstirii Ortodoxe „Acoperământul Maicii Domnului”, „Sf. Ier. Ioan Maximovici şi Sf. Mc. Gheorghe”

Şi întregii Biserici Soborniceşti şi Apostoleşti din România

* * *

Descărcaţi documentul în format electronică:


„Într-una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor”

Iubiţi fraţi întru Hristos Iisus, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru,

Avem bucuria de a vă anunţa că, prin milostivirea Lui Dumnezeu şi cu mijlocirile Preacuratei Maicii Sale, ne putem bucura că s-a adeverit cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care spunea: „Nu este rob nici slobod, nu este parte bărbătească nici femeiască; că voi toţi unul sunteţi întru Hristos Iisus [1]. Astăzi, Biserica noastră crescând şi înflorind duhovniceşte, cu grele dificultăţi face faţă presiunilor bisericilor eretice din România. Cu toate acestea, misiunea Bisericii Lui Hristos, adică de a-şi mântui mădularele şi de a păstra calea cea dreaptă, în hotarele Predaniei Sfintelor Soboare, nu a fost întreruptă sau deviată de secole.

În secolul acesta, este pe drept spus că Biserica Lui Hristos este persecutată şi prigonită ca niciodată în istorie, încă de la începutul acestea şi până în zilele noastre. Această prigoană adevereşte venirea vremurilor de pe urmă când nu se va mai cunoaşte care este adevărata Biserică, vie, neschimbată şi mântuitoare, sau care este biserica pierzătoare a Antihristului. De aceea, strădania preoţilor noştri a fost aceea de a lupta împotriva oricărei ispite şi să se ocârmuiască după Predania Bisericii Sfintelor Soboare Ecumenice sau Localnice, ţinând departe de Biserica noastră orice fel de modernism sau inovaţie contemporană cu rădăcini catolice sau de altă natură, ce au provocat dezbinare în Biserica Ortodoxă încă de acum 100 de ani.

Ajungând aceste zile, Biserica noastră sporind şi având roade binecuvântate de către Împăratul acestei Lumi, Hristos, Dumnezeul nostru, cunoaşte astăzi o nouă lumină în adevărul de credinţă pe care-l mărturisim ori de câte ori când rostim cuvintele „Într-una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor”. Această mărturisire avându-o şi păzindu-ne deplin credinţa şi principiile noastre, totodată adeverind porunca Mântuitorului, Biserica noastră a intrat în comuniune cu Biserica Ortodoxă Rusă[2] oblăduită de către Sfântul Sinod prezidat de Înalt Prea Sfinţitul Damaschin, Arhiepiscopul şi Mitropolit al Moscovei şi întregii Rusii.

Din momentul de faţă, Biserica noastră se va subordona Prea Sfinţitului părinte Adrian, Episcopul Chişinăului şi Moldovei. Astfel, de acum înainte, preoţii Bisericii noastre Soborniceşti şi Apostoleşti, vor pomeni la Sfintele Slujbe pe Prea Sfinţitul părinte Adrian, Episcop al Chişinăului şi al Pământurilor Moldoveneşti.

Totodată trebuie să aducem public la cunoştinţă tuturor membrilor Bisericii noastre că în tema Sfântului Sinod ce va avea loc luna viitoare, se va propune noul întâi-stătător al Bisericii noastre, care va fi hirotonit în treapta Arhieriei de către Sfântul Sinod condus de Înalt Prea Sfinţitul Părinte, Damaschin, Arhiepiscop al Moscovei, Mitropolit al întregii Rusii şi Preşedintele Sfântului Sinod. Propunerea noului candidat pentru scaunul episcopal românesc a fost făcută prin Prea Sfinţia sa, Adrian, Episcop al Chişinăului şi al Pământurilor Moldoveneşti.

Luni, în ziua de prăznuire a Înălţării Sfintei, cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci (14 /27 Septembrie, 2010), o delegaţie formată din doi preoţi, şi credincioşi, din cadrul Bisericii noastre Ortodoxe, din România, au participat la slujba oficiată în cinstea hramului Mănăstirii care deserveşte ca reşedinţă şi scaun Episcopal al Întâi-stătătorului nostru, Prea Sfinţitul părinte Adrian, Episcop al Chişinăului şi al Pământurilor Moldoveneşti, precum şi al Bisericii noastre din România.

Aproximativ un an de zile s-a cercetat de către preoţii Bisericii, situaţia canonică şi s-a constatat că între cele două Biserici există aceleaşi principii de credinţă, Tradiţie şi formă de organizare, în conformitate cu Sfintele Canoane ale Bisericii Lui Hristos. Principiile de Credinţă, Dogmă sau Tradiţie, fundamentale şi secundare, fiind întocmai cu ale Bisericii noastre, indiferent de importanţa lor în viaţa de zi cu zi a Bisericii, s-a binevoit din ambele părţi [3] să fie rupt peretele cel despărţitor şi învrăjbitor al nerecunoaşterii Sfintelor Taine reciproce, şi să întărim Biserica Lui Hristos prin unire deplină cu această Sfântă Biserică, Soră cele din România, singurei Mame mântuitoare a pravoslavnicilor creştini din Rusia.

În urma cercetărilor amănunţite şi a constatării canonicităţii, mărturisim cu deplină cuvioşie şi recunoaştem că singura Corabie Mântuitoare, purtătoare printre valurile lumii, a creştinilor pravoslavnici, este Biserica Ortodoxă condusă de Sfântul Sinod, oblăduit în zilele noastre de Înalt Prea Sfinţitul părinte Damaschin, Arhiepiscopul Moscovei şi Mitropolitul întregii Rusii, Preşedintele Sfântului Sinod. Mărturisirea aceasta a noastră se arată nu ca o vicleană sfidare sau linguşire, pentru ce ce-i este omului de ar dobândi întreaga lume, iar sufletul său şi l-ar pierde? De aceea, cugetând în primul rând la mântuirea sufletelor noastre, mărturisim cu trupurile şi sufletele, iar celor ce se opun mărturisirii noastre, dându-se pe sine-şi afară din Biserica Lui Hristos, cu anatema îi pecetluim, fiecare dintre noi, căci necinstesc Biserica Lui Hristos şi mădularele acesteia, făcându-se pildă de sminteală şi de pierzare multora.

Aşadar, Biserica noastră, Ortodoxă de Stil Vechi, păstrătoare a Sfintelor Dogme, a Predaniei Bisericeşti, a Sfintelor Canoane şi hotărâri stabilite la cele Şapte Mari Sfinte Soboare a toată Biserica Ortodoxă din lumea întreagă şi a tuturor Sfintelor Soboare Locale, precum şi a marelui Sobor adunat în Constantinopol, la anul 1583, în vremea lui Eremia, Patriarhul Constantinopolului, care au combătut eresul noului calendar Grigorian şi inovaţiile Papistăşeşti, primeşte cu bucurie slujirea comună împreună cu Biserica Ortodoxă Rusă, precum şi ascultarea, supunerea şi cucernicia faţă de Sfântul Sinod şi de membrii acestuia, lăsând Biserica unită şi nedespărţită, precum a întemeiat-o Mântuitorul nostru Iisus Hristos, aşa cum au propovăduit-o Sfinţii slăviţii Apostoli şi întocmai precum au păstrat-o Sfinţii Preacuvioşi Părinţi, spre slava Sfintei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

AMIN!

Astăzi, 18 Septembrie / 1 Octombrie, 2010

în ziua de pomenire a Sfântului Cuviosului părintelui nostru Eumenie, Episcopul Gortinei şi a Sfintei Muceniţe Adriadna.

Mişarea Ortodoxă Tradiţională din România


[1] Galateni III, 28).

[2] РосПЦ

[3] Atât din partea Bisericii din Rusia, cât şi din partea Bisericii noastre.