Răspunsuri la întrebările lui Marius Exiguul

by

Marius Exiguul spune:

„Cred ca se cam exagereaza, ortodoxia este una, ruptura, schisma este grea, nici cu sange de martir nu se spala”

Pr. Veniamin Ilie:

Este foarte adevărat; însă, ruperea de Biserică nu înseamnă ruperea de o ierarhie sau alta, sau de o instituţie oficială recunoscută de ministerul cultelor, pentru că nu aceasta atestă canonicitatea unei Biserici! Trebuie luat în calcul în primul rând formele de mărturisire întregi ale Dreptei Credinţe, care din nefericire nu corespund cu mărturisirile de credinţă are ierarhiei BOR, întrucât prin mişcarea ecumenică, decad complet chiar şi de la Dogmatica despre Sfânta Biserică – UNA. De aceea, ruperea de unii ierarhi se justifică canonic prin canonul 15 al Sinodului 1-2 din Constantinopol, care chiar impune separarea de episcopii care fac greşeli de această natură sau care răspândesc contradictorii Sfintelor Canoane, ceea ce ierarhia BOR face de foarte mult timp acest lucru şi asta este foarte grav.

Marius Exiguul spune:

„dar sa nu uitam ca si inainte de 1924, se faceau rugaciuni si intalniri ecumenice. Si nimeni nu a rupt biserica. Cred ca cei care dau cu piatra sunt cei care se simt pe undeva… de plans, ar trebui sa se uite mai bine in adancul inimii”.

Pr. Veniamin Ilie:

Ei bine, frate Marius, trebuie să nu uităm adevărul că până la anul1900 erau consideraţi eretici şi anatematisiţi cei care acceptau calendarul Grigorian. Cât despre rugăciunile ecumeniste, trebuie iarăşi să nu uităm că apartenenţa ierarhiilor ortodoxe oficiale la C.M.B. se face abia în anul 1962, nicidecum în1924, când abia s-au făcut primii paşi în vederea apropierii de catolicism prin sărbători şi alte aspecte vizibile din viaţa bisericească ortodoxă. De aceea nimeni nu s-a separat de ierarhii ortodocşi până în anul 1900, căci aceştia erau statornici în credinţă şi nu călcau peste cuvintele Sfinţilor. Dar, după 1900 avea să vină puterea catolică în fruntea statelor, precum şi la noi, şi la alte state, aşa încât mulţi dintre ierarhi erau apartenenţi la masonerie şi fideli primatului papal. Primul Episcop care se separă de ierarhii noii generaţii, este Episcopul Gherasim Saffira, care-şi citeşte în Sinodul de la anul 1909 motivele canonice pentru care nu mai există arhiereu ortodox în ierarhie, ci doar cu numele. PS. Gherasim este arestat ulterior pe motive că „nu respecta anumite legi” impuse de principe, iar apoi este omorât în condiţii incerte până în zilele noastre. Despre motivul omorârii Episcopului Gherasim Saffira şi nu numai a acestui ierarh, nu s-a pronunţat nici statul, nici ierarhii, deşi era unul dintre ierarhii de seamă ai Bisericii Ortodoxe dinainte de 1909. În discursul său prin care aduce la cunoştinţă separarea de ierarhia nouă, nu precizează şi separarea de Biserică, ci de acei ce calcă în picioare Învăţăturile Bisericii. Prin urmare, separându-se de aceşti ierarhi trădători ai Ortodoxiei, nu s-a separat de Biserică, ci de cei ce se dau drept ortodocşi, fiind de fapt ori protestanţi ori catolici, ori infiltraţi ai acestora. Să nu uităm că Biserica Ortodoxă este una şi corabie a mântuirii, care nu poartă pe creştini de izbelişte prin cârmaci mincinoşi, cum nici Mântuitorul nu a lăsat Biserica în mâinile mincinoşilor, ci în mâinile celor ce i-au ascultat Poruncile, iar cei ce au urmat după Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, au avut pe Sfintele Sinoade care le-au spus toate ascunzişurile şi le-au tâlcuit lor tot, punând hotare pentru a nu se abate de la calea mântuirii. Deci, aceştia nu sunt nici mincinoşi dar nici neascultători de Poruncile Lui Hristos şi hotărârile Sfinţilor luminaţi de puterea Sfântului Său Duh, ci sunt acei ce păzesc toate!

Marius Exiguul:

„Faptul ca sunt atatea rupturi si devieri traditionaliste, nu se recunosc, se anatemizeaza una pe alta, se cred mai sfinti unii fata de altii, nu duce oare la o lipsa de smerenie? Acest fapt nu incurajeaza, si nu da curaj si bucurie nimanui”.

Pr. Veniamin Ilie:

După 1924 puterea politică masonică şi păgânească nu s-a dat în lături de la viclenia implicare şi în Biserica Lui Hristos ce mai rămăsese fără să-i urmeze pe ierarhii ce trădau făţiş ortodoxia! De aceea, Grecia a fost cea care a suferit foarte mult. Istoria spune totul: Ierarhii Hrisostom şi Gherman, care dintru început nu au primit schimbarea, şi cei două milioane de credincioşi, nu au stat pe gânduri şi au hirotonit noi Episcopi care erau vrednici de această dregătorie duhovnicească. Însă, după anul 1935, statul a început prigoana împotriva lor. Mulţi dintre ierarhii şi preoţii care nu au acceptat compromisurile cu statul ateu, au fost exilaţi şi omorâţi, rămânând doar câţiva dintre ierarhi, care din nefericire, unii făcuse compromisuri (că altfel, logic, nu aveau cum să rămână). De aceea, o parte a Bisericii Ortodoxe Tradiţionale s-a separat şi a rămas fără episcop, iar altă parte a rămas sub Episcopul Matei, care le-a hirotonit episcopi noi şi preoţi noi, care de fapt este şi singura ierarhie care mai păstrează succesiunea Apostolică greacă ce s-a transmis prin ierarhii din 1935. Dar, nici aici nu a fost linişte şi pace, pentru că mereu Biserica a fost prigonită, fie vârându-se între oi, învăţături, care să predice şi să înveţe învăţături greşite, ori prea slabe, ori prea exagerate, care să fracţioneze credincioşii în aşa fel încât lupta de distrugere a adevăratei Biserici, din partea păgâneştilor puteri de stat, să nu dea greşi. Însă, pe ici pe colo, au mai rămas ierarhi şi preoţi care mai păstrează învăţătura Bisericii şi o păzesc aşa cum au lăsat-o Sfinţii Părinţi. Nu este vina nimănui că episcopii ne-au fost omorâţi, nu este vina nimănui că prigoanele ne-au împuţinat, nu este vina nimănui că acum turma este atât de mică încât toţi o consideră schismatică şi ruptă de cei mai mulţi. Ceea ce este important, este ca această turmă să nu se abată de la Predania Bisericii şi să nu se lase înveninată de vicleniile noilor ierarhi sau noilor lor învăţături, care de fapt nici nu le aparţin, ci sunt dictate de la Vatican, prin C.M.B.

Marius Exiguul spune:

„Care din aceste fractiuni e biserica cea adevarata? Oare poate cineva sa-l imparta pe Hristos?”

Pr. Veniamin Ilie:

Întrebarea ta este foarte interesantă şi chiar foarte bună. Nu pot să spun cu exactitate, decât Biserica pe care o mărturisesc, întrucât nu se abate de la Sfintele Dogme, nu se abate de la Învăţăturile Bisericii, nu a făcut compromisuri şi nu s-a abătut după inovaţiile catolice introduse printre ierarhiile noi încă de acum 100 de ani. Biserica Lui Hristos nu o poate împărţi nimeni, pentru că şi Trupul Lui Hristos se sfărâmă şi nu se desparte, se dă tuturor şi niciodată nu se sfâreşte! De asemenea, nici învăţătura Bisericii nu se învecheşte, nu se abrogă şi nu se completează cu alte învăţături ce ar contraveni învăţăturilor Sfinţilor Părinţi ai Bisericii sau vreunei învăţături ori parte din hotărârile Sfintelor Sinoade. Ceea ce face stilul nou, este greu de crezut că nu ar încălca Predania, atâta timp cât sunt anulate sute de părţi ale Predaniei Bisericii. Despre acestea poţi afla mai multe, concret, în cartea „Vocea Ortodoxiei” pe care o poţi descărca gratuit şi de pe acest blog.

Marius Exiguul spune:

„Biserica nu este al lui Pavel, Petru sau Apollo, biserca este una sfanta apostoleasca si soborniceasca. Este in TOTALITATE A LUI HRISTOS si a madularelor LUI”.

Pr. Veniamin Ilie:

Este foarte corect ceea ce spui; însă, mărturisirea ta contravine mărturisirii ierarhiei de stil nou, care mărturiseşte că succesiunea Apostolică este şi la alte confesiuni, precum şi lucrarea harului, iar Biserica UNA nu este cea Ortodoxă, ci are şi soră – pe cea catolică – şi chiar pe cea protestantă. Această mărturisire a celor din Sinodul oficial, şi nu numai a celui din România, lasă de dorit! Ei vatămă pe credincioşi în multe feluri, învăţându-i că şi alte culte pot mântui, şi ale culte au har, şi ale culte au împărtăşanie, au taine! Aceste erezii nu au fost făcute niciodată de către ierarhii vechi, şi de aceea nimeni nu s-a separat de ei, ci a rămas Biserica Unită. De asemenea şi după 1924. Nu s-a separat nimeni de Biserică, ci ierarhii noi s-au dat în lături de la învăţătura Bisericii şi s-au abătut, iar cei ce nu i-a urmat în abatere, au rămas statornici şi nu s-au dezbinat, ci doar care au vrut să nu rămână în Biserică, au încercat să cloneze Biserica. Însă, iniţiativa lor fiind fără de purtarea de grijă a Sfântului Duh, au reuşit să lucreze ceva; însă, dacă le cercetezi învăţăturile, vei vedea că şi aceste structuri cuprind greşeli chiar de dogmă! Unii neagă adevăruri, alţii au primit hirotonii de la eretici sau schismaticii pe care-i numeau fără de har, alţii au început să facă exagerări şi să interpreteze Sfintele Canoane după mintea lor limitată, iar alţii au rămas în Biserică şi au ascultat de Biserică în totalitate, pentru că Biserica nu este a ierarhilor, precum spui şi frăţia ta, ci este a Lui Hristos, care a încredinţat-o Sfintelor Sinoade Ecumenice ca să o organizeze şi să o întărească, iar ierarhii cei de acum de aceea calcă peste hotărârile cele mici sau cele mari ale Sfinţilor Părinţi, pentru că ei nu merg după rânduiala Lui Hristos, care el a lăsat-o şi el a încredinţat-o Sfinţilor, ci ei merg după poruncile viclene şi ascunse ale Vaticanului şi C.M.B. De aceea fac multe erezii şi se abat cumplit de la Predania Bisericii.

Marius Exiguul spune:

„Toti traditionalistii au radacinile si hirotoniile de la bisericile ortodoxe canonice, intrun fel sau altul. Si ierarhia rusa alba, are succesiunea apostolica de la biserica rusa care era in comuniune cu celelalte biserici. Iar GOC din Grecia a primit hirotoniile de la rusii albi. Nu uitati ca in biserica rusa alba, Sf ioan Maximovici slujea cu arhiepiscopul Teofil Jonescu(PS Teofil era hirotonit de catre sf Ioan Maximovici si mitropolitul roman refugiat la Paris IPS Visarion Puiu care era pe stil nou, cu acordul sinodului rus alb, condus de IPS Anastasie), si cu diversi ierarhi din alte jurisdictii ale bisericilor canonice”.

Pr. Veniamin Ilie:

Frate Marius, adevărul este că în România informaţiile s-au adus doar după ce au fost cenzurate de puterile dornice să aducă adevărul în întuneric şi minciuna în lumina cunoştinţei, pentru a lipsi pe om de orice posibilitate de a se mântui. Mai sus am spus care este adevărata succesiune a Bisericii Ortodoxe Tradiţionale din Grecia şi care este cea care a rămas de la ierarhia din 1935, care nu primise modernismele şi ereziile noi. Cât despre ierarhia florinită, despre care spui că a primit hirotonie de la o Biserică oficială în comuniune cu alte Biserici de stil nou, mă simt dator să mă opresc şi să-ţi vorbesc mai deschis.

Episcopul Hrisostom de Florina este unul dintre ierarhii care a reuşit să scape din prigoanele statului păgân grec. Acesta a făcut un compromis, care mai târziu avea să fie văzut şi să-i dovedească frica de stat şi nu de Hristos. În 1937 (dacă mai ţin bine minte, cu exactitate), Hrisostom de Florina se separă de celălalt Episcop, Matei, şi rămâne singur, cu preoţii şi credincioşii episcopiei pe care o conducea. Acesta nu se abate de la Sfintele Dogme şi de la Învăţătura Bisericii, ci doar urmează compromisului făcut cu statul care urmărea să aducă întru nefiinţă Sfântul Sinod Tradiţionalist. De aceea, părăsindu-l pe PS. Matei, aduce Sinodul în imposibilitate de a lăsa episcopi. Astfel, Hrisostom de Florina nu a lăsat în urma sa nici un Episcop, pe când Episcopul Matei, primeşte încuviinţarea unui alt Episcop tradiţionalist, din Bulgaria (dacă nu mă înşel), şi Hirotoneşte în 1947 (cu precizie), un episcop, pe PS. Spiridon, unul dintre cei mai de seamă luminaţi duhovnici athoniţi, care părăsise comuniunea cu episcopii ce adoptase ereziile modernismului, încă din 1925. După aceasta, PS. Matei şi PS. Spiridon hirotonesc noi Episcopi şi întăresc la lor Sfântul Sinod.

Revenind iarăşi la cei din Florina, trebuie să spunem că după anul 1950 preoţii lor începuse să nu mai fie suficienţi pentru necesităţile eparhiei, şi fiind în imposibilitate de a hirotoni noi preoţi, cercetează alte Sinoade şi găsesc fără abateri Sinodul ROCOR, în care se afla şi Arhiepiscopul Ioan Maximovici. Acest Sinod deleagă doi Episcopi, pe Serafim Ivanov şi pe Teofil Ionescu, care în 1955 îl hirotonesc pentru eparhia din Florina (şi restul Greciei unde aveau credincioşi) pe Arhimandritul Akakios în treapta de Arhiereu. În 1956, acesta, împreună cu Arhiepiscopul ROCOR-ului, Leontie Filipovici, hirotonesc alţi Episcopi în Grecia şi întemeiază astfel Sinodul. Aici fac o paranteză şi precizez că Episcopul Teofil Ionescu era hirotonit nu pe stil nou, ci de către Arhiepiscopul Ioan Maximovici şi Arhiepiscopul Visarion, dar când aceştia intrase sub ROCOR! Teofil Ionescu a fost în ROCOR, şi nu în Patriarhia Română. Cât despre hirotonia lui de preot, nu avea cum să fie refăcută întrucât fusese săvârşită în vremea în care ierarhia română nu căzuse în erezie, vreme în care şi Sfântul Ioan Iacob primeşte hirotonia, tot de acelaşi Sinod care mai târziu, urmaşii aveau să cadă în erezie. De aceea PS. Teofil Ionescu nu era sub ierarhia de stil nou sau sub BOR, deşi fusese hirotonit de ierarhia BOR veche, care avea să cadă mai apoi în erezie! De asemenea, nu putem spune că Sfântul Ioan Iacob a fost pe stil nou, fiind hirotonit de BOR, pentru că ierarhia BOR mai târziu avea să cadă în erezie! Deci, până la căderea în erezie, ierarhia română a avut arhierei vrednici şi fără eresuri. Până la cădere!

Marius Exigul spune:

„Daca prviti fotografiile din arhiva Sfantului Ioan, veti vedea ca la hirotonia episcopului Kovalevski-episcop de San Denis, acesta este cu mitra latina pe cap(noul episcop). Oare gresea Sfantul Ioan Maximovici? Dorea cu adevarat unitatea bisericii ortodoxe intr-un singur trup-Hristos”.

Pr. Veniamin Ilie:

Am avut ocazia să privesc şi eu acele fotografii. Ei bine, acestea apar publice pe internet acum, iar ROCOR-ul nu găzduieşte nicăieri în istorie dovezi clare că aceste fotografii sunt valabile. Arhiepiscopul Ioan Maximovici a scris mult împotriva latinilor papistaşi şi nu a părăsit niciodată slujirea slavă! Trebuie să înţelegem aceasta pentru că IPS. Ioan a mărturisit vreme îndelungată şi s-a chinuit datorită mărturisirii sale, şi nu avea cum să-şi calce mărturisirea şi să slujească cu catolicii, cum arată în acele fotografii. Dacă priveşti cu atenţie două dintre fotografii, în care Arhiepiscopul Ioan este cu spatele, vei înţelege că aceste fotografii au fost falsificate de către un nepriceput, întrucât poziţia corpului Arhiepiscopului Ioan este aceeaşi, cu spatele, capul plecat în aceeaşi parte, privirea îndreptată în aceeaşi parte, deşi cadrul ce-l înconjura diferea între cele două fotografii. Preoţii noştri au studiat foarte mult problema şi au aflat că Arhiepiscopul Ioan Maximovici nu a slujit niciodată cu ereticii sau cu ecumeniştii. Trebuie, de asemenea, să amintim că ROCOR-ul nu a slujit din totdeauna cu ecumeniştii, iar perioada în care a fost Arhiepiscopul Ioan Maximovici în viaţă şi a slujit în ROCOR, nu s-a slujit cu ereticii! Abia mai târziu avea ROCOR-ul să cadă în erezii, cum de altfel, acum a căzut şi în erezia serghianistă, părăsind total mărturisirea Sfinţilor, cum a făcut şi ierarhia de stil nou în 1924.

Ecumenismul în ROCOR începe să înflorească după venirea la putere a Arhiepiscopului Laurus, care a şi făcut erezia din 2006, aducând în nelucrare harică sinodul ROCOR.

În 2006, Sinodul ROCOR, în frunte cu Arhiepiscopul Laurus (Lavru), intră în comuniune liturgică cu Patriarhia Moscovei, fără să ţină cont că patriarhia Moscovei era desăvârşit implicată în erezia ecumenistă şi nu se curăţise de eresul serghianist. Împotriva acestei erezii, ridicându-se unii dintre ierarhi, printre care se afla şi Arhiepiscopul Damaschin, reuşesc să păstreze ierarhia ce nu s-a afundat în eresul săvârşit de comuniunea dintre cele două ierarhii şi căderea în erezie. Astfel, Arhiepiscopul Damaschin devine Mitropolit al şi Preşedinte al Sfântului Sinod, cu sediul în Moscova. Sfântul Sinod numără acum în jur de 7 Arhierei.

În 2009, căutând Sinodul care nu a primit unirea cu Moscova, ştiind că este mult strâmtorat şi prigonit pentru că nu a făcut compromisul, deznădăjduiam că-l voi afla. Astfel, pe la începutul anului 2010, prin intermediul unui credincios pe stil vechi din Basarabia reuşesc să iau legătura cu unul dintre Arhiereii Sfântului Sinod, Prea Sfinţitul Adrian, Episcop al Chişinăului şi Pământurilor Moldoveneşti. Astfel, în înştiinţez despre Biserica Ortodoxă Tradiţională din care fac parte, din România. După cercetări amănunţite, din partea ambelor părţi se decide intrarea în comuniune liturgică. Actul de comuniune liturgică a cuprins Slujba Sfintei Liturghii săvârşite în Moldova, la care a participat o delegaţie forată din doi clerici ai Bisericii Ortodoxe Tradiţionale. Astfel, Biserica din România intră în comuniune cu Sfântul Sinod Moscovit care a rămas nevătămat de ereziile în care au căzut ierarhii ROCOR-ului.

Frate Marius, este foarte bine că mi-ai adresat aceste întrebări. Dacă mai ai nelămuriri, chiar poţi să mi le trimiţi şi eu îţi voi răspunde cu toată dragostea şi atenţia pentru a nu-ţi da informaţii eronate în nici un fel.

Dumnezeu să te lumineze şi să te întărească în mărturisirea ta!

Hristos în mijlocul nostru!

Doamne ajută!

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: