Archive for Noiembrie 2010

Folclorul Românesc

29 Noiembrie 2010

Doamne ajută! Vă anunţ că am intrat în Postul naşterii Domnului şi nu ne mai este dat să ascultăm niciun fel de piese muzicale. De regulă, creştinii nu ascultă muzică, fiind oarecum îndoliaţi de moartea lor! Defapt, aceasta este şi pricina pentru care toţi trebuie să fim cu luare aminte la ziua când va veni pe nepregătite moartea, cea bine rânduită pentru fiecare dintre noi. De aceea, am ales o piesă muzicală, nu orice fel de piesă, ci o parte din folclorul nostru românesc, care nu o asculţi la petrecere, nu a asculţi când eşti vesel, ci când îţi este gândul la moaerte. Dacă v-aş fi scris cuvinte dulci, despre post, aşa cum a scris Sf. Ioan Gură de Aur, le-aţi fi citit cu atâta dragoste, şi tot aşa uitându-le. Aceasta era şi durerea sufletească a marelui Sfânt Ioan Gură de Aur, căci nici cuvintele sale nu pătrundeau inimile viclene şi reci ale poporului de lucruri vremelnice iubitor. Totuşi, dacă omului lumesc totul îi este spre plictiseală, să încercaţi pe altă cale să puneţi puţin accent pe suflet, pentru că el vă este cel mai de preţ.

Ascultaţi cu atenţie melodia aceasta. Astăzi am auzit-o pentru prima dată, spre ruşinea mea, că sunt român şi trebuie să tind spre a-mi asculta, vizualiza şi cunoaşte valorile mele naţionale, valorile neamului meu românesc. Nu sunt un patriot înrăit, dar, totuşi, gânesc, mă rog şi vorbesc româneşte şi ar mai fi ceva de adăugat: voi muri român pe limba-mi românească grăindu-mi rugăciunea cea din urmă!

Pr. Veniamin Ilie

Postul Naşterii Domnului

28 Noiembrie 2010

Astăzi 15/28 Noiembrie, Biserica Ortodoxă Tradiţională Românească începe Postul Naşterii Domnului Dumnezeului şi mântuitorului nostru Iisus Hristos. Postul Naşterii Domnului se va termina în ziua de 25 Decembrie 2010/6Ianuarie 2011, la Praznicul Naşterii Dumnezeului Om, Iisus Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Vă urăm un post uşor şi plin de rodire duhovnicească, spre biruirea patimilor şi moştenirea Împărăţiei Lui Dumnezeu.

Pr. Veniamin Ilie

Succesiunea Apostolică (din ROCOR) a Bisericii Ortodoxe Tradiţionale Româneşti

28 Noiembrie 2010

Succesiunea Apostolică a Bisericii Ortodoxe Tradiţionale Româneşti:

La data de 4/17 Iunie 2006, Ieromonahul Damaschin Balabanov (din ROCOR) este hirotesit Arhimandrit şi ales ca Secretar al Sfântului Sinod ROCOR/RosPŢ. Documentul a fost semnat de către Mitropolitul Vitalie (ultimul Mitropolit al ROCOR-ului, înainte ca o parte din ROCOR să se unească cu Patriarhia Moscovei) şi Arhiepiscopul Antonie (citiţi documentul).

La data de 23 Iulie 2006, Arhimandritul Damaschin (Balabanov) este hirotonit Episcop de către Arhiepiscopul Antonie, Episcopul Victor şi Episcopul Ştefan, primind în oblăduire Eparhia Moscovei şi Rusiei Centrale (Citiţi documentul).

La data de 10/23 Noiembrie 2006, Mitropolitul Antonie, Episcopul Atanasie, Episcopul Damaschin şi Arhiepiscopul Victor îl hirtonesc întru Episcop pe Arhimandritul Ioan (Zinoviev) primind sub oblăduire Eparhia ROCOR/RosPŢ în Ucraina (citiţi documentul).

După o serie de dispute între episcopii Sinodului ROCOR/RosPŢ, se produce o dezbinare între ierarhi. Datorită necanonicităţii în deciziile Mitropolitului Antonie (Orlov), doi dintre Episcopi se separă de acesta, şi anume Episcopii Damaschin al Moscovei şi Ioan al Ucrainei, încetând a mai sluji cu Mitropolitul Antonie şi cu cei ce slujesc împreună cu acesta, din data de 16/29 Iulie 2007.

În luna August 2007, Episcopul Damaschin şi Episcopul Ioan hirotonesc un nou Episcop, în persoana PS. Grigorie, Arhiereu vicar al Eparhiei Moscovei. După hirotonia PS. Grigorie, cei trei Episcopi (PS. Damaschin, PS. Ioan şi PS. Grigorie) hirotonesc noi Episcopi în Sinodul RosPŢ, adică pe PS. Vladimir şi PS. Partenie. Sf. Sinod decide ridicarea la rangul de Mitropolit a IPS. Damaschin iar a PS. Ioan la rangul de Arhiepiscop.

În luna Aprilie a anului 2009, Mitropolitul Damaschin, Arhiepiscopul Ioan şi Episcopul Grigorie îl hirotonesc pe Episcopul Andrian din Rep. Moldova.

La adunarea Sfântului Sinod din Decembrie 2009, ÎPS. Damaschin, ÎPS. Ioan, PS. Grigorie şi PS. Andrian hirotonesc un nou Episcop, în persoana PS. Onufrie din Belarus.

În 8 Septembrie 2010, fiind adunat Sf. Sinod în Ucraina, Episcopul Andrian este ridicat la rangul de Arhiepiscop. Astfel, la Sf. Liturghie, este hirotonit ca Episcop PS. Mihail, de către Mitropolitul Damaschin, Arhiepiscopul Ioan, Arhiepiscopul Andrian şi Episcopul Onufrie. În aceeaşi zi este hirotonit Diaconul Serafim Dorobăţ de către Arhiepiscopul Andrian.

Următoarea zi, este hirotonit Diaconul Veniamin Ilie, de către Mitropolitul Damaschin, iar Pr. Serafim Dorobăţ este hirotonit preot de ÎPS. Damaschin.

La 10 Octombrie 2010, în cadrul Sfintei Liturghii la care au participat: Mitropolitul Damaschin, Arhiepiscopul Andrian, Episcopul Onufrie, Episcopul Mihail şi Episcopul Serafim, este hirotonit Pr. Veniamin Ilie în treapta Preoţiei, de către Arhiepiscopul Andrian, Arhiepiscop al Chişinăului şi al Pământurilor Moldoveneşti.

Statistică 2010

26 Noiembrie 2010

Blog-ul a fost lansat la data 23/05/2009

În prezent, are un număr de: 83120 vizitatori de la lansare.

Statistici pe blog: 43533 de vizitatori, din 89 de ţări, la 11/03/2010

Numărul articolelor este 235, grupate în 15 Categorii.

Cititorii noştri au postat un număr de 449 de Comentarii.

Persoanele rău intenţionate au postat un număr de 360 comentarii, care din fericire au fost sesizate de către motoarele de căutare ale blog-ului şi au fost trecute ca „spam”.

Numele site-ului (veniaminilie) sarch google arată un număr de 25200 rezultate şi este în top-ul 1 google.

De-a a mai bine de un an de activitate online, blog-ul veniaminilir.wordpress.com a fost un mijloc de informaţii mass-media din Biserica Ortodoxă, o sursă de învăţături duhovniceşti şi un mijloc de informaţii legate de Biserica Ortodoxă Tradiţională Românească, cât şi despre celelalte biserici de stil vechi din lumea întreagă.

Cu ajutorul cititorilor care ne-au ţinut la curent cu unele informaţii, am reuşit să dezvoltăm acest blog, fiind pe placul tuturor credincioşilor şi cititorilor noştri fideli.

Mulţumim în special cititorilor care au contribuit la trimiterea a 449 de comentarii şi au accesat pagina noastră de 83120 de ori.

Răspuns unor întrebări primite pe blog, referitor la situaţia BOSVR vis a vis de Sinodul eretic Kiprianit.

19 Noiembrie 2010

Citind replicile dumneavoastră asupra ereziei Kiprianismului, mi-aţi stârnit curiozitatea de a vă adresa câteva întrebări legate de opoziţia Sf. Sinod din care faceţi parte, faţă de erezia Mitropolitului Kiprianos de Oropos şi Fili.

Pentru început, vă voi întreba în ce an a apărut Sf. Sinod rusesc, cu care v-aţi unit recent?

Sf. Sinod condus de Mitropolitul Damaschin de la Moscova, a apărut în anul 2006, an în care ROCOR-ul s-a unit cu Patriarhia Moscovei. Printre ierarhii care s-au opus unirii, se numără şi Mitropolitul Damaschin, preşedintele actual al Sf. Sinod Ortodox Rusesc de care şi noi aparţinem de curând.

Am citit că este o ramură a ROCOR-ului vechi, care s-a unit cu Patriarhia de Moscova. Care este diferenţa între acest Sf. Sinod şi celelalte ramuri ale ROCOR-ului care nu s-au unit cu Patriarhia Moscovei? Nu ar putea exista o comuniune între acestea?

Sinodul nostru nu este cel ce s-a unit cu Patriarhia Moscovei, ci este Sf. Sinod care s-a opus unirii cu Moscova, datorită ereziilor Serghianismului şi Ecumenismului. În 2006 au apărut mai multe fracţiuni ale Sinodului ROCOR. Deşi toate s-au separat de ROCOR pentru unirea cu Patriarhia Moscovei, totuşi, au rămas cu aceleaşi vechi obiceiuri neîndreptate ale ierarhilor din ultimul veac, ai ROCOR-ului. Cunoscut este faptul că în ROCOR erau anatematisite an de ani ereziile Ecumeniste şi Serghianiste. Cu toate acestea, unii dintre ierarhi călcau peste aceste anateme şi primeau la slujire preoţi hirotoniţi din Patriarhia Moscovei şi din cea a Constantinopolului. Această greşeală nu a fost îndreptată în nici un Sinod care s-a separat în 2006 de ROCOR. Singurul Sinod care a luat măsuri drastice şi împotriva celorlalte abateri, nu numai a unirii cu Moscova, este Sinodul Ortodox rusesc condus de Mitropolitul Damaschin. Acest Sf. Sinod este singurul care s-a opus şi de a se mai continua greşelile în ROCOR, inclusiv celelalte abateri. Datorită faptului că celelalte Sinoade care s-au desprins de ROCOR, au rămas la vechile obiceiuri de a anatematisi ecumenismul, în timp ce ei slujesc cu ecumenişti, sau hirotoniţi de către ecumenişti, Sfântul nostru Sinod nu poate face comuniune cu niciunul dintre aceste Sinoade care s-au separat în 2006.

Care este poziţia B.O.T.R. faţă de erezia Kiprianismului, a Serghianismului sau a eresului Kiprianit?

Nu am cercetat încă în de ajuns poziţia Sfântului nostru Sinod asupra ereziei Kiprianiste. Este cunoscut faptul că în Rusia este o mişcare kiprianistă, condusă de Mitropolitul Agatanghel. Sf. nostru Sinod, din câte am reţinut, nu primeşte hirotonia săvârşită de aceşti episcopi, întrucât originea lor este din Sinodul Kiprianit şi continuă să propăşească în erezie. În general, Biserica noastră este total opusă ecumenismului şi ca organizaţie şi ca dogmă, pe când Kiprianismul se opune doar ecumenismului ca organizaţie, dar ca dogmă este identic ecumenismului şi se supune aceloraşi anatematisme cu erezia ecumenismulului.

Ce fel vedeţi Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România, după ce aţi aflat despre erezia sub care este căzută? Sau mai bine spus, cum credeţi că ar reuşi BOSVR să nu se dezbine, în cele din urmă, rămânând în comuniune cu Sinodul format de Mitropolitul Kiprianos de Oropos şi Fili?

Adevărul este că Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a fost singura care s-a implicat în cunoaşterea stilului vechi şi în ţara noastră. După cum îmi spunea un creştin din BOSVR, rolul acestei Biserici este foarte important în istoria tradiţionalismului românesc. Dacă nu ar fi fost ea, adevărat este că noi nu am fi cunoscut stilul vechi. Cu toate acestea, nu putem nega faptul că se află sub erezie, întrucât comuniunea cu Sinodul eretic al Mitropolitului Kiprianos de Oropos şi Fili încă există şi este susţinută de ierarhii Sinodului BOSVR.

Cred că BOSVR nu va ajunge la nicio dezbinare, ci pur şi simplu ierarhii cu frică de Dumnezeu şi preoţii cu trăire aleasă, care nu urmăresc doar scopuri lumeşti, vor lua măsuri. Dacă ei nu vor lua măsuri, nimeni nu va lua. În cele din urmă cred că BOSVR ca înlătura episcopii, sau clericii, care au contribuit la afundarea BOSVR în erezie, întrucât este vina lor că Biserica merge spre compromis şi spre erezie, din ce în ce mai mult. Astfel, o parte dintre ierarhi, vor rămâne cu Sinodul Kiprianit, pentru beneficiile şi favorurile pe care le au de la episcopii greci, iar ierarhii şi clericii, împreună cu credincioşii, cu frică de Dumnezeu şi care nu vor să-şi părăsească făgăduinţa care au făcut-o când au primit hirotonia întru Arhierei, vor lepăda eresul precum Sfinţii Părinţi la Sinodul VII Ecumenic, care nu au rămas în alianţă cu ereticii, dar nici nu s-au tocmit cu ei.

Am observat că în Eclesiologia BOTR, scriaţi că nu primiţi hirotoniile săvârşite de ecumenişti, serghianişti sau cei de pe stil nou. Ce părere aveţi despre hirotoniile săvârşite de Episcopii Kiprianiţi?

În prezent, Biserica noastră nu a avut ocazia de a primi astfel de hirotonii. Dar, pentru că presiunile asupra Kiprianismului continuă şi avem surse sigure cum că unii preoţi din BOSVR îşi îndreaptă paşii spre ascultarea de Sf. nostru Sinod, vom discuta săptămâna aceasta şi asupra aspectului succesiunii kiprianiţilor. Acum este prematur să precizez că BOTR nu recunoaşte hirotonia săvârşită de BOSVR, sau dacă nu recunoaşte hirotonia episcopilor români care au fost hirotoniţi împreună cu episcopi Kiprianiţi, supuşi eresului ecumenisto-tradiţionalist. Părerea mea personală, şi mi-o voi menţine şi în şedinţa Eparhială ce va avea loc săptămâna aceasta, ca hirotoniile săvârşite în Grecia, de către episcopii kiprianiţi, asupra adepţilor acestei erezii, să nu fie recunoscute, iar ereticii să fie primiţi în Biserică aşa cum impun Sfinţii Părinţi, nu secolul modernist! Este clar că Sinodul Kiprianist nu este în erezie de astăzi sau de ieri, ci de la întemeierea sa. De aceea, Succesiunea Apostolică se poate să lipsească desăvârşit şi nici iconomie să nu poate fi aplicată în privinţa unora ca aceştia.

Care este adevărata Biserică Ortodoxă din Grecia, din punctul dvs. de vedere? După cum putem afla, Grecia are în jur de 13 Sinoade tradiţionaliste. Care dintre aceste Sinoade vi se pare că ar fi adevăratul Sinod Ortodox ce deţine Succesiunea Apostolică şideplinătatea harului?

În Grecia, dacă observaţi istoricul fiecărui Sinod, fie kiprianit, kiousit, makariotit, anghekit, chrysostomit, matheit, sau alte sinoade greceşti, veţi vedea că istoria lor începe o dată cu alegerea unui nou arhiepiscop. Atunci grecii încep să se certe şi să-şi facă fiecare Sinodul său, pe care-l numeşte „adevărata biserică greacă”, şi fiecare se declară Arhiepiscop (la greci, Arhiepiscopul este mai mare ca Mitropolitul). Aşa au apărut şi Sinoadele mateite, şi florinite, din dorinţa de a purta fiecare cruce la camilafcă şi de a prezida un Sinod. Asta este mândria grecilor încă de la anul 1935, când de atunci au început să fie dezbinare între ei pentru puterea eclesiastică. Pentru această înşelătorie, şi pentru că diavolii prin mândrie l-au omorât pe Adam, succesiunea lipseşte cu desăvâşire în Grecia. Un Sinod bazat pe orgoliu şi pe mândria fondatorului, nu poate deţine în nici un caz Succesiunea Apostolică, harul bazându-se pe smerenie, trăire duhovnicească şi împlinirea Sf. Canoane. Dar, spre deosebire de alte Sinoade, Kiprianos, Makarios, Kallinicos şi Anghelis sunt cele mai pătate Sinoade. Până şi istoria Arhiepiscopului Kallinicos este foarte murdară. Acesta a mers din Sinod în Sinod, până ce unul l-a ales Arhiepiscop. Aceasta nu este smerenie şi nici de cercetat ca fiind iconomie, pentru că mândrie ca la greci, oriunde vei merge, nu vei afla. Acesta şi în Sinodul lui Makarios a stat ca să fie ales ca Arhiepiscop. După ce a fost „nebugat în seamă” el s-a trecut cu Kiousiţii, care l-au ales Arhiepiscop. El a fost hirotonit pe vremea lui Avxentie, ca Arhiepiscop al Sinodului Grec, când de asemenea erau foarte multe probleme canonice în Sinod.

Ce părere aveţi legat de lipsa comentariilor, în Sinodul BOSVR legat de erezia Kiprianismului? Credeţi că tăcerea este plătită (cum se aude…) sau impusă de mai marii Sinodalilor?

Este adevărat că ierarhii BOSVR se feresc să scrie ceva împotriva Kiprianiţilor. Prin surse neoficiale am aflat că ar fi nişte beneficii, comuniunea cu kiprianiţii susţinând financiar unele lucrări din BOSVR. Această informaţie fiind însă nesigură, îmi exprim propria-mi părere şi consider că şi ei, ca ierarhi, se tem de cineva. Nu este vorba de temerea de Dumnezeu, că dacă ar fi existat cu desăvârşire, ar fi păzit ce au făgăduit la Mărturisirea di-nainte de hirotonia în treapta Arhieriei, unde au jurat Domnului că se vor opune eresurilor. Ori… ei nu s-au opus eresurilor, ci s-au opus a vorbi împotriva unui eres, care este destul de murdar şi abătut de la Dreptele Învăţături ale Ortodoxiei. Am vorbit câţiva clerici din BOSVR, şi chiar ierarhi, care nu spun mai mult sau mai puţin decât ascultare de Sinod. Ori, din câte vedem noi, Sinodul nu face decât să suţină comuniunea cu Sinodul grec, Kiprianit. Nu se ştie clar de ce, însă, tăcerea lor dă de înţeles că nu cu vitejie au luptat împotriva ereziilor, cum au făgăduit, ci de fiind manipulaţi prin frica de „să nu facă schismă”, stau şi conduc de bună voie BOSVR în erezie. Este adevărat că Biserica din România nu trebuie să numere aproape 15 Sinoade cum este în Grecia, dar, nici doar unul singur şi acela în eres, pentru că aşa se lipseşte harul şi se îndepărtează tot adevărul, văzând cu ochii.

Cum îi primiţi pe credincioşii care vin din BOSVR la BOTR?

Biserica noastră primeşte pe ei precum spune Predania Bisericii. Aceasta o vom discuta mai mult la şedinţa de săptămâna aceasta, şi vă voi ţine la curent. Pe noi, care eram cu mirungerea în BOSVR, ne-au primit ca pe drept-slăvitori. Pe cei veniţi din BOR i-au primit pe unii prin Botez (pe ardeleni şi bănăţeni, căci nu au trei afundări, ci stropire), iar pe alţii prin mirungere şi spovedanie generală, cu Molitfele Sf. Metodie, Patriarhul Ţarigradului (din Molitfelnicul Bogat). Pe cei ce vin din BOSVR şi care se arată a fi contra eresului care pândeşte cu moartea, BOSVR-ul, noi îi primim cum rânduieşte Biserica, prin Mărturisire, pentru că sunt drept-slăvitori.

Cum credeţi că se va finaliza această comuniune între BOSVR şi Kiprianiţi? Şi totuşi, cine este vinovat de acest compromis al BOSVR?

Părerea mea personală este că BOSVR are şi oameni buni, şi mari duhovnici, şi credincioşi trăitori, dar şi care au suferit de pe urma prigoanelor, şi au păstrat credinţa; pe de altă parte, în BOSVR sunt şi oameni compromişi, chiar dintre slujitori, cum de altfel sunt în multe părţi. Însă, nu este de ajuns ca şi ei să se asemenea Sinodului oficial (de stil nou) care este plin de oameni compromişi. Nu este necesar ca BOSVR să fie o copie a acestui Sinod eretic.

Eu cred şi sunt sigur că acei buni duhovnici care vor avea puterea să lupte contra ereziei, vor căuta în ţara lor Biserica Lui Hristos şi nu vor dezbina în nici un fel Biserica, ci se vor lepăda de eretici şi vinovaţii eresului, şi se vor uni cu Biserica Lui Hristos, căruia toţi trebuie să-i dăm slavă, căci nu pentru eretici, ci pentru noi, pentru drept-slăvitorii creştini, pătimind, s-a răstignit şi, Înviind, Corabie a Mântuirii, Biserica Ortodoxă ne-a dat-o! Amin!

Chrysostomos Kiousis – Studiu Ortodox Tradiţional internaţional

13 Noiembrie 2010

STUDIU ORTODOX TRADIŢIONAL INTERNAŢIONAL

Cap. 1

Arhiepiscopul Chrysostomos Kiousis

Studiu asupra istoriei mişcării kiousiţilor din Grecia

De Pr. Veniamin Ilie

Biserica Ortodoxă Greacă, după schimbarea calendarului (1924), este singura care suferă cel mai mult din pricina multiplelor schisme tradiţionaliste care apar după anul 1935. Una dintre aceste schisme, se consideră a fi şi mişcarea Arhiepiscopului Chrysostomos Kiousis, sau „kiousiţii”. Rădăcina acestora este mişcarea fostului Episcop Chrysostomos Kavouridis de Florina, unul dintre episcopii care s-au opus schimbării calendarului, iar în anul 1935 revine la vechiul calendar împreună cu un alt episcop, Ghermanos Mavromatis al Dimetriadei.

Pentru a ajunge la această schismă a kiousiţilor, trebuie să străbatem istoria Bisericii de Stil Vechi din Grecia, o istorie destul de zbuciumată din pricina luptei pentru supremaţie între proprii ierarhi şi clerici.

În anul 1924, Biserica oficială Greacă adoptă noul calendar în uzul liturgic, fapt pentru care o mare parte a Bisericii greceşti intră în conflict cu puterile politice datorită opunerii schimbării calendarului. Din anul 1924 până în anul 1935, Mişcarea Ortodoxă Tradiţională din Grecia nu are nici un episcop susţinător, ci doar un număr limitat de preoţi şi Biserici sau Mănăstiri. Abia în anul 1935, doi dintre episcopii Sinodului Grec, decid să se separeu de Sinodul oficial care adoptase stilul nou şi să se alăture Mişcării Ortodoxe Tradiţionale a vechilor calendarişti greci. Astfel, aceştia doi împreună cu Episcopul Chrysostom de Christianoupolis hirotonesc noi episcopi în Grecia, printre care şi Episcopului Matei Karpathakis de Breshtena.

După o lungă perioadă de persecuţie împotriva credincioşilor şi clerului Ortodox Tradiţional, rămân în Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Grecia doar doi Episcopi, Episcopului Matei Karpathakis de Breshtena şi Episcop Chrysostomos Kavouridis de Florina. Majoritatea Episcopilor părăsise Sinodul din pricina prigoanei, mulţi cedând prigonirilor nou-calendariste şi trecând pe stil nou, se lipsesc de comuniunea cu Biserica Ortodoxă Tradiţională Greacă. Astfel, Biserica de Stil Vechi este nevoită să se desfăşoare cu cei doi episcopi pe care-i mai avea. Cu toate acestea, masoneria luase oarecum conducerea unei mari părţi din Biserica Ortodoxă Tradiţională, aşa încât şi între cei doi Episcopi care mai rămăsese, avea să se işte ceartă şi să fie împiedicată hirotonia unui nou episcop în Biserica grecilor tradiţionalişti. Printre suspecţii de colaborare cu Biserica Greacă pe stil nou se număra şi Episcopul Chrysostom de Florina. Acesta avea să-şi dovedească lupta împotriva Bisericii în care slujea, din interese proprii şi datorită colaborărilor sale cu oficialii greci.

Văzându-se slăbit şi lipsit de putere, Episcopul Matei îşi simţea aproape sfârşitul trupesc, datorită vârstei şi ostenelilor prigonirii, fiind unul dintre episcopii care nu a cedat în faţa noilor calendarişti, în ciuda chinurilor ce le primea. Astfel, acesta cere Episcopului Chrysostom de Florina să hirotonească un nou Episcop pentru a rămâne în Biserică doi ierarhi, şi nu unul, ca nu cumva succesiunea să fie împiedicată să meargă mai departe. Însă, după o scurtă perioadă, Chrysostom de Florina rupe comuniunea cu Episcopul Matei de Breshtena pentru a nu putea lăsa succesiunea Episcopală în Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Grecia. Astfel, în cele din urmă, Episcopul Chrysostomos rămânând singur, nu lasă în urma sa nici un Episcop, pe când Episcopul Matei hirotoneşte singur un Episcop, şi anume Ep. Spiridon de Trimythus. Aceştia hirotonesc noi Episcopi în Grecia, iar după scurt timp, Episcopul Matei îşi dă sfârşitul trupesc. Episcopul Chrysostomos de Florina rămâne singur, iar după moartea sa, nu lasă nici un Episcop, lăsându-şi fii duhovniceşti lipsiţi de păstor şi de succesiune Apostolică.

Unul dintre preoţii mişcării florinite, ia legătura cu Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora (ROCOR), cerând hirotonia de Episcop pentru că mişcarea florinită avea să rămână în scurt timp fără nici un preot. Rugăminţile Arhimandritului Akakios Papas sunt ascultate de către ROCOR. Doi Arhierei din ROCOR îl hirotonesc pe Akakios Papas în treapta de Episcop pentru Biserica Floriniţilor din Grecia. În scurt timp, Akakios Papas ia legătura cu un Episcop din Ucraina, Leontie Filipovici, cu care hirotoneşte noi episcopi în Grecia, fără binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora.

După hirotonia noilor Episcopi, Akakios Papas devine „arhiepiscop” şi înfiinţează Sinodul din care se trage şi Episcopul Chrysostom Kiousis, hirotonit prin anii 70’. Acesta se separă de Sinodul de către care fusese hirotonit, şi hirotoneşte împreună cu un alt episcop un număr de 5 episcopi, foarte tineri, doi dintre aceştia fiind nepoţi trupeşti ai săi, iar unul dintre noii hirotoniţi fiind în vârstă de 20 de ani. Aceste abuzuri le-a săvârşit Chrysostom Kiousis împreună cu un episcop plecat din Sinodul Akakian-florinit, hirotonit prin anul 1071 de către Sinodul Condus de Arhiepiscopul Avxentie, anume Pavel de Astoria, care avea să se separeu din nou.

Apariţia Sinodului Episcopului Khrysostomos Kiousis apare ca o rivalitate împotriva unor episcopi, hirotoniţi prin anul 1956, printre care şi Avxentie. Lupta sa contra episcopilor care l-au hirotonit avea să se transforme în curând într-o invidie şi alergarea după puterea eclesiastică. După separarea sa se Sinod, s-a declarat Arhiepiscop, pentru a înşela poporul, că el este urmaş al scaunului Arhiepiscopal florinit, după depunerea (caterisirea) lui Avxentie. Chrysostomos Kiousis şi-a atribuit denumirea de „Genuine Orthodox Church” pentru a arăta lumii că el este urmaşul la scaunul Arhiepiscopal Florinit. În istoria sa, Kiousis s-a remarcat nu numai prin adoptarea nepotismului în rândul clericilor şi episcopilor săi, ci şi prin căderea în anatema din anul 1982 dată împoriva Ecumenismului şi a kiprianismului, primind hirotonii ale unor episcopi caterisiţi de Sinodul Mateit. Primirea hirotoniilor s-a arătat ca o dovadă a faptului că Kiousis nu a avut o eclesiologie a sa, dintru început, ci a urmărit ca fapte primare, formarea unui Sinod mare şi a unui număr impresionant de clerici, de provenienţe diferite (kiprianite – mateite), după care şi-a transformat istoria recentă într-o eclesiologie foarte dură pentru a înşela a doua oară credincioşii tradiţionalişti cu privire la drasticitatea sa şi apărarea Sf. Canoane în Sinodul său.

Ca şi celelalte Sinoade tradiţionaliste, Kiousiţii sunt doar o mişcare ce nu a avut o temelie canonică, încă de la început, fiind hirotoniţi sub schismă şi părăsind sinodul de provenienţă pentru ocuparea funcţiei de „arhiepiscop” într-o altă jurisdicţie.

Kiousis a trecut la cele veşnice anul acesta, sinodul său rămânând în continuare şi camuflând istoria lor într-un prezent „canonic”, dar lipsit de un trecut canonic şi duhovnicesc.

Aflând că Biserica de Stil Vechi din România este pe punctul de a se separa, datorită ereziei kiprianite, Sinodul kiousist intenţiona să-şi întemeieze parohii în România, pentru a atrage la ei pe creştinii de stil vechi din România.

Despre acest Sinod vom discuta, dar când vom deţine noi informaţii asupra ereziilor adoptate în Sinodul Kiousist, precum şi în cele ale Sinodului Kiprianist, sinoade care se aseamănă foarte mult prin lipsa istoriei plăcute şi canonice, apariţia lor fiind ca o invidie grecească asupra ocupării funcţiei arhiepiscopale.

Adrian Paunescu a murit. Era oare mason?

7 Noiembrie 2010

As avea o intrebare publica: Paunescu a fost mason? Intrebarea mea o pun pentru ca nu am aflat inca un raspuns. Totusi, ma intreb cum oare, Florian Pitis, cel mai bun prieten al lui, era mason, si Paunescu sa nu fie?

Iata filmari cu Paunescu si Pitis:

!!!!!!!!

Replică şi informaţii publice

5 Noiembrie 2010

O ULTIMĂ REPLICĂ A POLEMICILOR DIN PRESA OFICIALĂ

Informaţii pentru orice creştin, vizitator al site-urilor noastre, cât şi ziarişti implicaţi în aşa-zisul scandal referitor la „Mănăstirea Copăceana”

Pr. Veniamin Ilie

Urmărind presa anului 2010, am observat că mai fiecare ziarist care a dorit să scrie, a scris ceea ce i-a trecut prin cap, referitor la Mănăstirea ce s-a construit în satul Copăceana din Jud. Vaslui. De aceea, aş dori să scriu câteva amănunte referitoare la legalitatea şi canonicitatea Mănăstirii „Sf. M. Mc. Gheorghe” din satul Copăceana, jud. Vaslui.

Mănăstirea a fost ridicată în anul 2009, pe terenul – proprietate personală a P.S. Episcop Serafim Vasluianul, Episcop Ortodox tradiţionalst, hirotonit Arhiereu de către Sf. Sinod Ortodox Rusesc condus de Mitropolitul Damaschin (ierarh hirotonit de ROCOR, care nu a acceptat comuniuna ROCOR-ului din 2006 cu Patriarhia Moscovei).

Iniţial, nu s-a ştiut cu exactitate locaţia obiectivului, sau cel puţin la nivel public. De aceea, PS. Serafim a obţinut aprobare pentru a-şi construi propria locuinţă, întrucât nici posibilităţile financiare nu încurajau începerea unui aşa preţios locaş monahal.

După aproape un an de zile de la obţinerea aprobării pentru proiectul construcţiei din incinta proprietăţii personale a Episcopului Serafim (Pe atunci Arhimandrit), terenul a fost concesionat unei Asociaţii cu statut religios, drept pentru care au fost începute lucrările conform proiectului (fără să se mai modifice proiectul sau schiţele), ci s-au făcut formalităţile legale pentru concesionarea acestui teren.

Presa a scris că Mănăstirea nu are binecuvântarea Episcopiei Huşilor, şi aceasta ar fi iarăşi o informaţie discutabilă, întrucât Mănăstirea dintru început a primit binecuvântarea Episcopului ortodox de stil vechi sub care se afla la acea vreme Arhim. Serafim. Această informaţie se poate proba prin documentele pe care le deţine Prea Sfinţitul Serafim.

În România funcţionează mai multe Biserici Ortodoxe de stil vechi, şi anume: Mitropolia Ortodoxă de Rit Vechi a Ruşilor Lipoveni (cult recunoscut de stat), Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi a bezpopovţilor (instituţia datează de aproximativ 400 de ani, dar nu are – din câte ştim – nicio formă de recunoaştere legală din partea statului român, ci funcţionează în propriile Biserici; Biserica Ortodoxă de Răsărit din România – Mitropolia Slătioara – care funcţionează legal pe Asociaţie; Biserica Ortodoxă a Creştinilor Ortodocşi Tradiţionalişti – Episcopia Moviliţa – care funcţionează pe Asociaţie, şi Biserica Ortodoxă Tradiţională – Episcopia Vaslui – Vicariatul Arhiepiscopiei Ucrainei şi Arhiepiscopiei Chişinăului (forme de conducere bisericească în Biserica noastră, nu în BOR sau BOM/BORUS). Toate aceste Biserici nu dispun şi nici nu au obligaţia de a dispune de vre-o binecuvântare a Eparhiilor BOR, întrucât sunt instituţii bisericeşti diferite, care nu au nici un amestec cu Patriarhia Română sau cu Episcopiile ascultătoare de Patriarhia BOR.

Referitor la ceea ce s-a spus despre Prea Sfinţitul Serafim Vasluianul, vorbe murdare şi lipsite de adevăr, trebuie să amintim faptul că acesta nu s-a declarat Episcop, ci au fost făcute toate demersurile pentru hirotonia sa şi ridicarea la rangul de Arhiereu. Iniţial, decizia a fost luată pe plan local, în România şi Rep. Moldova, după care s-a pus în discuţia Sfântului Sinod care s-a întrunit în Ucraina, la data de 10/23 Octombrie 2010. Decizia nu s-a luat de către noi, ci de către Sfântul Sinod format din: Mitropolitul Damaschin (rus), Arhiepiscopul Ioan (ucrainian), Arhiepiscopul Adrian (basarabean), Episcopul Onufrie (rus), Episcopul Mihail (rus) şi Episcopul Nicolaie (de origine american – din U.S.A.), care nu a fost prezent din motive personale. Aceşti Episcopi au hotărât ca Biserica Ortodoxă tradiţionalistă cu sediul la Mănăstirea „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Copăceana să fie ridicată la rangul de Episcopie.

Informaţii despre Sfântul Sinod Ortodox Rus condus de ÎPS. Damaschin pot fi obţinute de pe site-urile noastre. Dacă deţineţi cunoştinţe de limbă rusă, puteţi afla mai multe pe site-ul oficial al Mitropoliei: www.ispovednik.com sau pe site-ul Arhiepiscopiei din Ucraina http://rusorthodoxy.megabyet.net/ şi de asemenea, pe site-ul oficial al Bisericii noastre, www.serafimvasluianul.wordpress.com

Mitropolitul nostru a fost hirotonit de către ROCOR, iar în anul 2006 s-a opus unirii ROCOR-ului cu Patriarhia Moscovei datoriă ereziei serghianismului şi implicării în erezia ecumenismului a P.M. Acesta a fost urmat de către alţi Arhierei, numărul lor ajungând la 8 Episcopi. Sinodul nu are nici un fel de legătură cu Patriarhia Moscovei, întrucât nu acceptă hirotoniile acestora ca fiind purtătoare de har, întrucât nu s-au lepădat de erezia ecumenismului. Aceeaşi problemă este şi în Basarabia, unde ÎPS. Adrian este arhiereu recunoscut de către Sfântul Sinod (РОСПЦ) cu titlul de Arhiepiscop. Deşi Bisericile noastre nu deţin numere mari de credincioşi, asta nu înseamnă că bisericile oficiale sau presa oficială au vreun drept de a ne obliga psihologic să acceptăm intrarea sub BOR. Biserica noastră este destul de bine organizată şi are foarte multe temeiuri pe care se bazează în momentul de faţă, datorită cărora îşi menţine tăria credinţei şi principiile dogmatice.

În nenumărate rânduri am amintit că Biserica noastră nu este tot un cu Patriarhia Română, nici cu celelalte Mitropolii pe care le-am menţionat mai sus. Noi deţinem în prezent două aşezăminte de cult în care (Iaşi şi Vaslui) şi proiecte pentru alte câteva Biserici, care vor fi construite în cadrul instituţiei şi de preferinţă este ca acestea să fie doar ale noastre şi ale credincioşilor Bisericii noastre, nicidecum a publicului sau a membrilor altor confesiuni.

Cu toate că noi am arătat public că Biserica noastră nu este în unitate de slujire cu Biserica oficială, presa încearcă să dea de înţeles faptul că noi ne-am folosi cumva de imaginea sau de drepturile BOR. Este cu totul greşit, întrucât nu noi facem confuzie, ci presa vorbeşte despre confuzia pe care ziarele o fac. Inclusiv pe site-urile noastre se scrie destul de clar că noi aparţinem de un alt Sinod, iar Arhiereul nostru din ţară este subordonat unui alt Sinod, nu Sinodului BOR, datorită faptului că noi suntem ortodocşi pe stil vechi, şi nu pe stil noi cum este BOR. De aceea, trebuie luat în considerare faptul că Biserica noastră aparţinând de un alt Sinod, de acesta face ascultare şi de la arhiereii acestuia primeşte binecuvântări pentru construirea unor lăcaşuri monahale sau de mir, nu în ultimul rând conform proiectului aprobat de autorităţile în drept şi concesionat asociaţiei Bisericii noastre. Aceste reguli nu au fost depăşite niciodată în cadrul Bisericii noastre, ci totul s-a făcut conform legii statului şi mai ales conform învăţăturii Bisericii noastre, chiar dacă alte biserici au comentat sau s-au arătat potrivnice, precum şi criticile presei.

De asemenea, mai trebuie să amintim şi faptul că noi nu slujim în comun cu preoţi hirotoniţi de Patriarhia Română, de Episcopii Sinodului BOR sau cu preoţi hirotoniţi în Patriarhia Moscovei sau Mitropolia Republicii Moldove, a căror hirotonii Biserica noastră le socoteşte după adevăr săvârşite sub anatema Sfinţilor Părinţi şi de către ierarhi care încă sălăşluiesc în ereziile ecumenismului şi ale serghianismului şi de care nu s-au curăţit. De asemenea, noi nu avem slujire în comun şi nici nu recunoaştem ca fiind purtătoare de har, hirotoniile săvârşite de Episcopii aşa-zisei „biserici ortodoxe tradiţionale a valahilor de pretutindeni” episcopi care din punctul de vedere canonic al Sfântului Sinod al Bisericii noastre, nu au credibilitate în ceea ce priveşte succesiunea Apostolică necesară în Biserica Lui Hristos. Drept urmare, Biserica noastră nu recunoaşte nici tainele altor confesiuni, cât şi a episcopilor din Italia sau din alte ţări care nu sunt în comuniune cu Biserica noastră.

S-a scris în presă cum că preoţii din Biserica noastră ar fi hirotoniţi de către aşa-zisul „Mitropolit Preuteasa”. Ei bine, trebuie să amintim faptul că nici un preot hirotonit de acest mitropolit nu este primit la Slujirea Sfintelor Altare în Biserica noastră, neavând succesiunea Apostolică, întrucât ierarhii care i-au hirotonit pe aceşti episcopi (de la Cernăuţi) nu au cum să dovedească nici prin dovezi fotografice, dar nici prin documente, cum au ajuns ei episcopi, în urmă cu aproape 20 de ani, şi de către care au fost hirotoniţi episcopii Varsanufie, Olivian, Preuteasa.

De aceea, rugăm ca orice informaţie care ni se atribuie ca faptă, să fie justificată prin argumente, iar polemicile care se fac la adresa numelor noastre să fie bazate şi pe argumente publice, întrucât nimeni dintre credincioşii noştri nu au înţeles de ce se face această presiune clericilor din Biserica noastră prin arma presei publice, deşi noi nu luptăm împotriva nimenui.

Mulţumim pentru înţelegere.

În atenţia presei şi a presiunilor publice

4 Noiembrie 2010

CÂTEVA AMĂNUNTE DESPRE BISERICĂ

 

Sfânta noastră Sobornicească şi Apostolească Biserică, oblăduită de către P.S. Episcop Serafim Vasluianul, este succesoarea Bisericii Ortodoxe dinainte de anul 1900, care păstra Calendarul Bisericesc şi regulile Sfintelor Sinoade Ecumenice şi Locale.

Succesiunea Apostolică o avem de la Biserica Ortodoxă a Rusiei (după titulatura ei) care se numeşte în ruseşte „РосПЦ”. Sf. Sinod este condus de către Mitropolitul Damaschin de la Moscova. În România, Biserica noastră are doar un singur Episcop (P.S. Serafim Vasluianul), şi trebuie menţionat faptul că în Biserică doar Sfintele Taine săvârşite de Prea Sfinţia sa şi de preoţii noştri sunt recunoscute ca Sfinte Taine. De asemenea, hirotoniile sunt recunoscute în Biserică doar cele săvârşite de către Prea Sfinţitul nostru Episcop Serafim.

În ţară, Biserica noastră mai are şi alte parohii. Despre acestea trebuie să menţionăm că sunt pe stil vechi, iar preoţii care slujesc în Biserica noastră sunt total opuşi stilului nou şi ereziei ecumenismului, fapt pentru care am fost criticaţi de către schismaticii şi ereticii din România, care sunt implicaţi în aceste erezii combătute de către Sfinţii Părinţi şi socotite ca fiind porţi largi deschise către iad.

Prea Sfinţitul Serafim Vasluianul a fost hirotonit diacon de către Arhiepiscopul Adrian şi preot de către Mitropolitul Damaschin. În ziua de 10/23 Octombrie 2010, Mitropolitul Damaschin împreună cu Arhiepiscopul Adrian şi alţi doi episcopi din Sfântul Sinod, au săvârşit hirotonia întru Arhiereu a Prea Sfinţitului Serafim Vasluianul, Episcopul Vasluiului.

Polemicile apărute în presă în care sunt implicate nume din alte confesiuni religioase, sunt total mincinoase şi neadevărate. De asemenea, Biserica Ortodoxă din Rusia are titulatura oficială „РосПЦ” adică Biserica Ortodoxă a Rusiei şi este oblăduită de către Mitropolitul Damaschin. În Biserica noastră este doar un singur Mitropolit, şi anume ÎPS. Damaschin, care este preşedintele Sfântului Sinod. De asemenea, în celelalte ţări care ascultă canonic de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe a Rusiei, sub oblăduirea ÎPS. Damaschin, sunt episcopii şi Arhiepiscopii, nu mitropolii! În România, Biserica noastră are episcopie şi este singura formă de administrare bisericească recunoscută canonic de către Sfântul Sinod rusesc şi membrii săi, în frunte cu Mitropolitul Damaschin.

Aceste amănunte au fost necesare de publicat, întrucât presiunile publice ale presei, bineînţeles fiind gândite de către clerici oficiali, încearcă să arunce cu mizerie în Biserica noastră şi în membrii ei, pentru că sunt singurii clerici din România care au avut curajul de a se opune ereziei ecumenismului şi să spună lucrurilor pe nume, indiferent de situaţie. În presa românească – atee – s-a scris şi despre un anume Mitropolit Ioan „al Valahilor” care nu există în cadrul Sinodului Bisericii noastre. De asemenea, nici în Italia, Biserica noastră nu are nici un Episcop. Episcopii care sunt în România în afară de PS. Serafim Vasluianul, nu au nici un drept canonic în Biserica noastră şi nu sunt recunoscuţi ca şi arhierei cu validitate în Biserica noastră, pentru diferite motive canonice sau dogmatice. De asemenea, Biserica noastră, am mai amintit în articolul anterior, NU ARE COMUNIUNE CU ALŢI EPISCOPI, DECÂT CU cei 8 ierarhi ai Sfântului Sinod. Noi nu recunoaştem validitatea niciunui ierarh care nu ascultă de Sfântul nostru Sinod, având în vedere că Biserica noastră are în România doar un singur Episcop, şi anume PS. Serafim.