Replică adresată Dl-ui Ionel Sandu, referitor la acuzaţiile domniei sale, total aberante şi nefondate

by

Domnule Sandu Ionel

Cum vă semnaţi dumneavoastră, vă voi da răspuns la câteva dintre întrebările dumneavoastră, întrucât nu sunt obligat să postez pe blog comentariul dumneavoastră, în măsura în care acesta nu corespunde unui limbaj de adresare unui cleric din orice instituţie ar fi acela. Pentru a înţelege că noi nu luptăm zadarnic sau împotriva unei instituţii aparte, sau împotriva unor persoane, vă voi lămuri clar că lupta noastră este împotriva ereziei şi a celor ce propovăduiesc erezii, conform canonului 15 al Sinodului Local I-II din Constantinopol. Noi nu luptăm şi nu am luptat împotriva persoanelor cu grave abateri canonice (păcate împotriva Sf. Duh) pe care le săvârşeau/esc unii dintre clericii Bisericii de stil nou. Este răspuns pentru fiecare înaintea Dreptului Judecător, care va judeca pe toţi şi nu va ierta nimănui nimic. Din câte afirmaţi pe blog-ul nesemnat pe care-l publicaţi pe internet, faceţi referire deseori la „calomnii”. Vă sugerez să aduceţi argumente într-acest caz, pentru că nu am găsit nicăieri în articolele mele calomnii, şi cu mult mai puţin în biografie, unde sunt scrise date exacte ce pot fi probate. V-aş sugera să citiţi câte ceva despre „calomnie” şi după ce aţi folosit paginile (chiar şi online) ale DEX-ului, să aduceţi acuzaţii nefondate unor persoane cărora le exprimaţi public antipatia. Nu cred că este o soluţie normală, a unui om întreg la minte, să aducă acuze sub anonimat, acuze care nu pot fi probate de niciunde. În prezent sunteţi singurul care afirmaţi şi vă susţineţi afirmaţia, întrucât pe pagina aceasta nu se fac nici discriminări, indiferent de ce natură ar fi, nici calomnii şi nici nu se folosesc numele unor instituţii private sau publice în România. Dacă aş folosi titulatura Bisericii Ortodoxe Române făcând referire la clericii care slujesc sau au slujit în sânul acesteia, vă asigur eu că nu este nici un fel de calomnie, chiar dacă acei clerici au fost dovediţi de homosexualitate sau de altele. Când au fost articole contra noastră în presă, chiar şi dacă au fost reale sau nu, noi nu am considerat calomnii, ci drept la replică, atâta timp cât nu ni s-au încălcat drepturile care ni se oferă şi nouă, ca şi cetăţeni europeni.

În ceea ce priveşte organizarea canonică a Bisericii noastre, vă aducem la cunoştinţă faptul că Biserica este recunoscută legal în mai multe state, prin intermediul episcopilor ei. Referitor la situaţia Bisericii din România, vă voi da un exemplu: Biserica Ortodoxă de Stil Vechi cu Sediul la Moviliţa. Ce părere aveţi despre „Asociaţia Creştinilor Ortodocşi tradiţionalişti din România”? Apare în numărul celor precizate pe site-ul oficial al Ministerului? Ei bine, deşi este asociaţie religioasă, vă anunţ că nu apare, întrucât nu figurează la Asociaţiile de cel puţin 300 de membri. Ei bine, nici noi nu suntem enumeraţi în site-ul oficial al Cultelor, şi nu cred că ar fi asta o problemă. De asemenea, vă îndemn să citiţi cu atenţie statutul de organizare legală şi funcţionare a grupărilor religioase, care au dreptul de a-şi exprima religia lor, fie că sunt pro sau contra celelalte culte din România, asociaţiilor religioase, organizaţiile şi nu în ultimul rând cultele. Este evident că între aceste religii ar fi posibile disensiuni şi tulburări dacă ar fi obligate prin lege să depindă una de alta, întrucât diferă şi ca statut, şi ca organizare şi ca dogmă. În privinţa documentelor Asociaţiei pe baza căreia s-au întocmit toate actele mănăstirii de la Copăceana, vă sugerez să faceţi o vizită la această Mănăstire Ortodoxă Tradiţională şi să cereţi Prea Sfinţitului să vă arate documentele, nu mie, întrucât nu este de datoria mea să fac acest lucru, întrucât avem Episcop pentru a se ocupa de aceste probleme. Dacă Prea Sfinţia sa vă va arăta actele, nu am nimic împotrivă, şi chiar ar fi o soluţie ca apoi să daţi publică o dezminţire că acuzaţiile dvs. au fost nefondate şi total aberante.

Chiar şi în perioada când noi nu aveam nici un fel de documente, decât legitimaţiile de port uniformă clericală sau certificatele de hirotonie, nu exista nici o lege care să ne interzică să ne exprimăm convingerile religioase proprii. Vă anunţ de asemenea că sunt în România multe mişcări religioase care cu toate că nu deţin nici măcar asociaţie ca a Bisericii noastre, nu le interzice nici o lege să se dezvolte, întrucât nu săvârşesc acte obscene, polemici politice sau prozelitism favorabil încălcărilor legii în vigoare, a statului Român. Aşadar, întrucât noi, cei de la Slătioara sau cei de la Moviliţa, sau BOR, nu avem mărturisire comună, organizare ierarhică sau comuniune liturgică (şi nici nu se intenţionează a fi vorba de o comuniune atâta timp cât una dintre aceste instituţii calcă peste deciziile Sfinţilor Părinţi), nu suntem obligaţi în nici un caz să funcţionăm dependent de una dintre acestea. Cât despre presiunile publice ce ni le aduceţi, putem spune, chiar argumentat, că încălcaţi drepturile europene ce ni se rezervă, atâta timp cât ne aduceţi atacuri pentru faptul că nu suntem din BOR sa din BOSVR. Vă readuc la cunoştinţă că doctrinele noastre şi ale lor nu sunt aceleaşi şi nu poate fi niciodată o comuniune între cei ce merg strict după regulile de bază ale Sfinţilor Părinţi (se mai numesc şi Canoane dacă nu ştiaţi până acum).

Spuneaţi că:

„Domnule Veniamnin, suntem intr-o tara libera. Asa cum spui dumneata, in virtutea liberei exprimari, ca spre exemplu, Teofan Savu este un personaj negativ asa pot spun si eu ca tu esti un tip care face excrocherii religioase. Asta nu inseamna ca iti jignesc parintii, iti aduc amenintari cu moartea sau alte chestii urate”.

Deşi afirmaţi că există libertatea de exprimare, totuşi, încercaţi să îmi interziceţi să nu mai fac referire la persoanele cu grave abateri canonice, care au slujit sau slujesc în sânul BOR. Ei bine, vă aduc la cunoştinţă că atâta timp cât replica dumneavoastră este formată din acuzaţii, cum şi Comunicatul Episcopului de la Huşi este tot o acuzaţie asupra faptului că „de ce nu vrem să ascultăm de BOR”, vă voi răspunde ferm convins: şi replica noastră tot o acuză va fi, întrucât dispunem de aceleaşi drepturi legale şi europene în privinţa exprimării. Deci, oricând putem folosi aceleaşi exprimări de care şi dvs. v-aţi folosit împotriva noastră. Vă se pare ceva nedrept? Ei bine, mie nu, atâta timp cât vi se va răsplăti cu aceeaşi monedă. În privinţa acuzaţiei de „excrocherie” religioasă, vă aduc la cunoştinţă că legal, nu aveţi nici un drept de a afirma acest lucru, dacă tot vă îndreptăţiţi că ştiţi legile care vă oferă libertate, sau care vă obligă. Sincer să fiu, niciunul dintre preoţii Bisericii noastre sau credincioşii, nu au constatat acest lucru, întrucât se ştie faptul că am fost un om care am muncit fizic pentru a-mi câştiga existenţa, şi niciodată nu m-am ascuns după anonimat, cum faceţi dvs. Cât despre termenul „excrocherie” vă aduc la cunoştinţă că pe baza acestei infracţiuni se poate întocmi dosar penal, asta în caz că nu cunoaşteţi legile referitoare la exprimare. Excrocherii fac acei care pretind că au fost hirotoniţi, dar nu pot dovedi prin documente sau dovezi vizibile (foto sau video). Cât despre hirotonia preotului Veniamin Ilie, vă anunţ că ştiu mulţi oameni, mult prea mulţi decât cei ce pretind că nu ştiu nimic. Atâta timp cât totul este public, şi evenimentele şi rangurile se cunosc la ordinea zilei, nu văd care ar fi excrocheria. Ori, dumneavoastră puteţi spune că un preot catolic este escroc că nu face parte din BOR? Nu cumva înseamnă aceasta o calomnie?

Scriaţi DVS: „Poate ca in Rusia, acolo de unde vine Biserica ta, inca mai este cenzura la ceea ce spui si poate ca daca eram acolo, trupele KGB, care inca mai exista, ma otraveau sau ma impuscau, pentru ca am avut curajul sa ma leg de o grupare care duce oamenii in eroare”. Vă aduc la cunoştinţă că dacă noi am fi avut legături cu KGB-ul, nu v-aţi fi mai permis să scrieţi nimic despre noi, iar dacă aţi fi făcut-o, atunci aţi fi înţeles că nu a fost bine ceea ce aţi făcut. Atâta timp cât nu cunoaşteţi realitatea vremii, KGB-ul nu mai există de foarte mult timp, şi asta vă aduc eu la cunoştinţă, dacă nu ştiaţi. Ar mai trăi câţiva dintre foştii agenţi, care sunt mult prea bătrâni să mai poată duce lupta care au duso cândva împotriva Bisericii Ortodoxe. De asemenea, vă aduc la cunoştinţă că nu stăpâniţi deloc termenul „KGB”. Instituţia avea rolul de a apăra comunismul. Era un fel de SRI sau FBI, adică servicii secrete. Această instituţie nu avea rolul de a susţine preoţii, şi mai ales pe cei ce nu fac parte din biserica oficială, care era vădit manipulată de KGB după cum doreau comuniştii, şi asta este ştiut! Deci, pot spune că dvs. aveţi obiective KGB-iste, întrucât încercaţi să interziceţi prin presiune publică, ca unii oameni să-şi menţină valorile religiei lor. De aceea vă sugerez să nu mai faceţi afirmaţii de acest gen, întrucât legea nu v-ar încuraja în nici un caz, întrucât una este a te opune unei religii pentru convingerile tale personal-religioase, şi alta este să impui prin presiune unor persoane cu aceleaşi drepturi ca şi tine, să facă parte forţat obligat din biserica ta, pentru a nu mai exista presiuni.

Spuneaţi că:

Doresc sa iti demonstrez cat de catolic poti gandi. Infailibile sunt doar hotararile celor 7 Sinoade Ecumenice. Doar catolicii socotesc infailibile si hotararile conciliilor care au urmat. Daca in anul 1583, nu se stia ca, Calendarul Iulian a fost facut cu erori, asta nu inseamna ca hotararile acelui sinod sunt sfinte. Daca tu crezi ca Echinoctiul de Primavara cade pe 4 aprilie atunci nu ai decat sa crezi ca cade si pe 4 iunie. Sa inteleg ca Sosigene, cel care a alcatuit calendarul la ordinul imparatului Iuliu Cezar, era infailibil, te sfatuiesc sa il numesti Sf. Sosigene”. Vă asigur că DVS. gândiţi catolic, şi vă voi arăta de ce.

Infailibilitatea este un termen apărut în biserica catolică, cinstind papalitatea, dându-i papei dreptul de a face orice, fără să i se considere păcat! Dacă dvs. susţineţi că Sfintele Sinoade au fost infailibile, vă contrazic şi vă şi argumentez de ce. Pentru că Sfintele Sinoade nu au avut dreptul de a greşi, ci doar dreptul de a grăi drept şi de a decide. De asemenea, canoanele Sfintelor Sinoade Locale, inclusiv cele ale Sf. Sinod de la anul 1583, nu au fost infailibile, ci obligate prin Sf. Duh să decidă drept şi corect. De aceea, niciodată în istorie nu s-au încălcat deciziile acestor mari Sfinte Sinoade, Ecumenice şi Locale. Cât despre Sinoadele locale, vă aduc la cunoştinţă faptul că în primele decizii ale Sf. Sinod IV Ecumenic este dat Canonul prin care impune ca noi să ascultăm şi de Canoanele Sfintelor Sinoade Locale, care nu contravin altui Sfânt Sinod Ecumenic sau Local. Ori, decizia de schimbare a calendarului, s-a făcut ca la protestanţi, printr-o „conferinţă pan-ortodoxă” la care au participat şi persoane de alte confesiuni. Vă întreb: la care Sfânt Sinod Ecumenic sau Local au mai participat eretici? Vă dau şi răspunsul dovedit clar: la nici un Sfânt Sinod! Şi încă ceva: Sinodul IV nu impune ca noi să primim deciziile luate de către episcopi împreună cu membri ai altor confesiuni, în cadrul unor conferinţe!!! Mai cu seamă că deciziile conferinţei din 1924 nu avea ca scop apărarea unor Canoane ale Sf. Sinoade Ecumenice, ci scopul de a băga, cumva, ecumenismul în Bisericile Ortodoxe. De aceea, câtă vreme bisericile de stil nou calcă deciziile Sfintelor Sinoade, Ecumenice sau Locale, fie ele întrunite sau care se vor întruni, care nu au ca scop încălcarea unor ale decizii de la Sfintele Sinoade Ecumenice sau Locale, obligaţia noastră este dată de Sf. Sinod I-II,c are spune: „Cele rânduite pentru preoţi, episcopi şi mitropoliţi, se potrivesc cu mult mai vârtos pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot, episcop sau mitropolit ar îndrăzni, să se depărteze de împărtăşirea către patriarhul său, şi n-ar şi n-ar pomeni numele lui precum este hotărât şi rânduit, la dumnezeieştile taine, mai-nainte de înfăţişarea Sinodului şi condamnarea lui definitivă, face schismă. Sfântul Sinod a hotărât ca acest străin de toată preoţia, în caz că se va vădi de acest nelegiuit lucru. Acestea s-au pecetluit şi s-au hotărât mai ales pentru cei ce aduc vinovăţii şi se depărtează de întâii lor stătători, fac schismă şi rup unirea Bisericii. Pe de altă parte cei ce se despart de împărtăşirea ce către întâiul stătător al lor, pentru oarecare eres condamnat de Sfintele Sinoade, sau de Sfinţii Părinţi, aceia care predică eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că sunt supuşi certării, canonice, îngrădindu-se pe sine de împărtăşirea cu numitul episcop, înainte de cercetarea Sinodului, ci şi de cinstea cuvenită dreptslăvitorilor se vor învrednici, că n-au osândit episcopi, ci mincinoşi episcopi şi mincinoşi învăţători. Şi n-au rupt unirea Bisericii, prin schismă, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schismă şi de dezbinare. Cât despre afirmaţiile DVS cu privire la erorile calendaristice, vă recomand să citiţi <<<ACEST ARTICOL>>> care vi se adresează.

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: