Archive for Ianuarie 2011

Mirungerea

24 Ianuarie 2011

ÎNVĂŢĂTURĂ ORTODOXĂ DESPRE SFÂNTA TAINĂ A MIRUNGERII

sau Ungerea cu Sfântul şi Marele Mir

de Veniamin Ilie

Sfânta Taină a Mirungerii se săvârşete după Sfânta Taină a Botezului, conform Sfintei Tradiţii şi Sfintei Scripturi. Această Taină o săvârşete numai preotul sau arhiereul, cu Sfântul şi Marele Mir, sfinţit doar de către Arhierei.

– Ce reprezintă Taina Mirungerii?

Taina Mirungerii reprezintă sfinţirea cu Duhul Sfânt a celui botezat în numele Sfintei Treimi, după cum şi creştinii, la început, întâi au fost Botezaţi prin apă (Ioan, III, 5), spre iertarea păcatelor strămoşeşti de care a fost ruşinat Adam în tot locul, de când a fost izgonit din Rai, apoi prin sfinţirea Sfântului Duh. Botezul reprezintă doar curăţirea de păcate, iar Taina Mirungerii este sfinţirea de către Sfântul Duh a celui botezat.

În vremurile vechi-testamentare, Mirungerea Noului Testament era preânchipuită prin ungerea regilor (l Regi X, 1; XVI, 13; Psalmii LXXIX, 20). Acum, creştinii trebuie să fie împăraţi peste ei înşişi, peste poftele lor trupeşti, mai ales peste voia lor proprie, şi de aceea ca pe nişte împăraţi ne-a făcut pe noi, creştinii, Domnul (Apocalipsa 1, 6).

– De când se săvârşeşte Taina Mirungerii în Biserică?

Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a înfiinţat această Sfântă Taină, El primul trecând prin ea. Şi aceasta se adevereşte când, după ce a ieşit din apa râului Iordan, Duhul Sfânt s-a pogorât peste El, iar glasul Tatălui s-a auzit (Matei III, 16). Chiar şi Sfinţii Apostoli au trecut prin Taina Mirungerii, adică a pogorârii Duhului Sfânt, pe ei ungându-I Dumnezeu, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi, este Dumnezeu, care ne-a şi pecetlui pe noi şi a dat începătură Duhului, în inimile noastre” (II Corinteni, I, 21-22). De aceea când se săvârşeşte Taina Mirungerii, preotul ungând fruntea, pieptul şi spatele, ochii, obrajii, gura, urechile, mâinile şi picioarele, pronunţă formula: „Pecetea darului Sfântului Duh”. Astfel, ungerea frunţii, înseamnă pecetluirea şi sfinţirea cugetului cu Legea Lui Dumnezeu, ca omul să cugete la mântuirea sufletului său; ungerea pieptului şi a spatelui semnifică pecetluirea şi sfinţirea inimii pentru a iubi pe Dumnezeu din toată inima şi din tot sufletul său, mai presus de orice, şi pe aproapele ca pe el însuşi, având pretutindeni dragostea, care este începătura tuturor virtuţilor; ungerea ochilor simbolizează pecetluirea şi sfinţirea acestor organe, luminătoare ale trupului şi sufletului, cu care să vadă toată frumuseţea creaţiei mâinilor şi cuvintelor Lui Dumnezeu, de a vedea cu ochii cei tainici ai sufletului tainele Sfintei Scripturi; prin ungerea obrajilor se pecetluieşte şi se sfinţeşte veselia omului de Dumnezeul său şi fericirea veşnică; apoi, ungerea gurii sfinţeşte acest organ spre cuvântarea celor mântuitoare, spre rugăciune şi spre cântări duhovniceşti; urechile se ung spre auzirea chemării Lui Dumnezeu, şi pentru a asculta cu luare aminte Poruncile Sale; după aceea se ung mâinile, pentru a le sfinţi, ca toată milostenia şi toate faptele cele bune să fie spre mântuirea sufletului şi spre viaţa veşnică; iar în cele din urmă se sfinţesc şi se pecetluiesc picioarele, prin ungerea cu Sfântul Mir, spre păşirea în calea mântuirii, spre a merge plăcut înaintea Lui Dumnezeu, în credinţă dreaptă, în adevăr şi-n virtute. Acestea toate desăvârşindu-se, tot omul se sfinţeşte, şi trupeşte şi sufleteşte. Iată, Mirungerea este ajutorul trimis de către Iisus Hristos, prin Sfântul Duh, după cum l-a trimis la cincizeci de zile după Învierea Sa, spre a le fi de folos, spre a le dărui puterea de a grăi în toate limbile pământului.

Taina Mirungerii nu se poate săvârşi de către mireni, monahi sau diaconi, ci numai de către preoţi şi arhierei, pentru că aceştia au succesiunea apostolică, prin punerea mâinilor de către arhierei. Fără de Sfântul şi marele Mir, nici preoţii şi nici arhiereii nu pot săvârşi Sfânta Taină a Mirungerii.

– Ce este Sfântul şi Marele Mir?

Sfântul şi marele Mir este un untdelemn amestecat cu felurite plante, dându-i un frumos miros. Acesta se prepară în primele trei zile ale Săptămânii Patimilor, şi se sfinţeşte de către întâi-stătătorul Bisericii, sau de către un alt arhiereu rânduit de sfântul Sinod. După Sfinţire, fiecare episcop primeşte un vas cu Sfântul Mir, pe care-l împarte la toate parohiile şi mănăstirile din eparhia sa. Sfântul Mir se mai foloseşte la Sfinţirea Sfintelor Antimise, Sfintelor Altare şi Bisericilor noi, sau refăcute.

De Sfânta Taină a Mirungerii, precum şi de cea a Botezului, omul se bucură o singură dată în viaţă. Aceasta nu se poate repeta niciodată. Preotul care repetă taina mirungerii, săvâreşte păcat împotriva Duhului Sfânt, şi în acelaşi timp pierde preoţia. Însă, în cazul în care cineva părăseşte Biserica Ortodoxă, mergând la schismatici, şi venind înapoi la adevărata Biserică, cu pocăinţă, preotul este dator să-l primească numai prin Taina Sfintei Mirungeri (Sinod II Ecumenic, Canonul 7; Sinodul 6 Ecumenic, Canonul 95; III Calcedon, Canonul 1). Şi cei ce s-au născut în confesiuni schismatice, dacă acestea ar fi botezat în conformitate cu Sfântul Canon, botezul i se primeşte aceluia ce vine la dreapta credinţă, însă nu şi mirungerea. De ce? Pentru că a boteza pe cineva, poate chiar şi un mirean, în cazuri în care nu găsesc un preot în preajmă; însă, Sfântul Mir nu se sfinţeşte de către mireni; iar, schismaticii au aceeaşi putere ca a mirenilor (Canonul 46 al Sfinţilor Apostoli). Deci, schismaticii care vin la Dreapta Credinţă, se primesc numai prin Mirungere.

– De ce schismaticii se primesc la Biserica Ortodoxă numai prin Mirungere?

În primul rând, confesiunile schismatice nu au harul şi darul dat prin succesiunea apostolică neântreruptă de la Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli; sau că l-au pierdut prin hirotonii necanonice, sau că s-au abătut de la dreapta credinţă. În ceea ce priveşte Botezul, acesta îl poate săvârşi chiar şi un mirean, dacă nu este un preot în preajmă, în cazul în care un om este pe moarte, şi pentru a nu-i lua dreptul de a fi şi el membru al marii familii creştine, dator este acel mirean botezat să-l boteze pe acela. Iar, dacă din darul Lui Dumnezeu, acela va trăi, mergând la preot, va primi Taina Mirungerii, după cum ne învaţă Sfântul Ierarh Nicolaie Velimirovici (Catehismul Bisericii Ortodoxe: despre Sfintele Taine – Taina Mirungerii).

Dintre cunoscutele confesiuni religioase, papistaşii şi protestanţii nu pot veni la Dreapta Credinţă prin Mirungere, ci prin Botez, pentru că aceştia nu au botezul corect, săvârşit din apă şi din duh, ci prin stropire. De asemenea, cei ce s-au abătut de la Dreapta Credinţă, de la tradiţia Bisericii, de la Sfintele Canoane, făcându-se schismatici, însă având botezul săvârşit corect, întreit în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pe aceştia numai prin Sfânta Taină a Mirungerii se primesc la Biserica Lui Hristos.


Comunicat de Presă

20 Ianuarie 2011

În data de 16 Ianuarie 2011 (Duminică seară), în cadrul emisiunii numite „În Atenţia DNA” Dl. Silviu Alupei a făcut câteva referiri la numele meu, dându-se public şi câteva fotografii din trecut, făcându-se astfel o dezinformare.

În urma unei conversaţii telefonice cu domnia sa, s-a ajuns la concluzia că este necesar dreptul la replică. Astfel, plângerea care s-a făcut pe pagina oficială a C.N.A. va fi retrasă.

Precizez de asemenea, (more…)

Anunţ:

8 Ianuarie 2011

Vă anunţ că un individ necunoscut face impresie pe forumul http://www.crestinortodox.ro că ar fi unul şi acelaşi cu persoana mea. Respectivul se semnează „Paradosis”. Pe unul dintre mesajele scrise de el am găsit semnătura unui episcop italian, fapt ce vădeşde că individul care se ascunde în spatele misteriosului forumist anonim nu se ascunde decât cineva din Italia. Vă aduc la cunoştinţă faptul că singura formă de prezenţă publică pe internet, a mea, este acest blog. Nu cred că este necesar să mă deghizez în diverse conduri mincinoase pentru a atrage vizitatori, cum fac alţi români care au pagini ortodoxe pe internet. După cum am văzut zilele trecute, statistica vizitatorilor blog-ului acesta se apropie de 1000000 de vizite din Mai 2009. Vizitatorii nu au fost „pescuiţi”, după cum vă şi daţi seama unii dintre dumnevoastră, ci din simplă simpatie sau antipatie, mulţi dintre români vizitează în fiecare zi acest blog, inclusiv mii de vizitatori din întreaga lume. Aşadar, vă informez că oricine s-ar folosi de numele meu, sau ar da replici favorabile numelui meu, nu are niciun fel de legătură cu Biserica noastră şi nu este „angajat” pentru a face acest lucru. Singurele guri care sunt angajate, sunt presa publică, formalitatea prin care se promovează cu brutalitate opoziţia şi nu se lasă loc de o opinie a poporului. De aceea suntem şi noi indignaţi, dar şi mulţi dintre fidelii noştri.

Mulţumesc pentru înţelegere!

Pr. Veniamin Ilie

Răspuns domnului Andronic

7 Ianuarie 2011

Răspuns dat domnului Petru Andronic la câteva întrebări foarte interesante, care necesită un răspuns concret.

1. Sunteţi recunoscuţi de către Patriarhia Ecumenică, de către Patriarhia Ierusalimului şi de către Patriarhia Antiohiei?

2. Dacă răspunsul este afirmativ atunci care sunt legăturile Bisericii Ortodoxe de stil vechi cu ele?

3. Care sunt legăturile cu Sfântul Munte Athos?

4. Care a fost greşeala BOR când a trecut la stilul nou?

Dacă există cărţi sau studii care abordează acest lucru vă rog să mi le indicaţi. Ar mai fii multe de clarificat, dar le las pe mai târziu.

Cu mult respect, prof. P. Andronic

Domnule prof. P. Andronic, am citit cu atenţie întrebările pe care mi le-aţi adresat dumneavoastră şi mă voi strădui să vă dau un răspuns cât se poate de sincer şi lămuritor.

Calendarul are un rol foarte însemnat în viaţa Bisericii. Deşi mulţi dintre neo-calendarişti afirmă că timpul nu este important, avem prilejul să ne convingem singuri de adevăr, fără prea multe filozofii. Pascalia, Praznicele mari şi mici, praznicele cu dată fixă şi dată oscilantă sunt stabilite conform calendarului. Însuşi Dumnezeu, la crearea omenirii s-a supus unor noţiuni calendaristice pe care El le-a stabilit şi tot el nu le-a încălcat. După cum citim în cartea facerii, zi după zi Dumnezeu a făcut lumea cea văzută şi cea nevăzută. Astfel, calendarul are un rol de bază în dogmatica Ortodoxă referitoare la crearea omului şi la necesităţile sale de a supravieţui. Orice timp este măsurat prin rânduiala Lui Dumnezeu. Timpul în care omul nu poate rezista fără apă, în care omul îngheaţă sau se arde, anotimpurile şi anii, timpul ceresc şi pământesc, toate sunt măsurate după calendar. Aşadar, precum atomul, este cel mai mic şi practic invizibil element din întreg universul, totuşi, nu putem spune că nu există. Aşa şi calendarul, deşi nu vedem un chip al său, totuşi, trăim după el, un număr de ani, nu o harababură fără început şi fără sfârşit.

Legătura dintre calendar şi om este foarte strânsă, după cum citim în capitolul „despre timp” din cartea „Vocea Ortodoxiei” sau „Mărturisire Ortodoxă” (www.marturisireortodoxa.wordpress.com). De asemenea, rolul calendarului în Biserica Lui Hristos este foarte importantă. Nu voi ţine mult acest subiect, întrucât vă îndemn cu toată dragostea să citiţi cartea „Mărturisire Ortodoxă” de pe site-ul sus menţionat. Trebuie să vă amintesc, însă, câteva date istorice foarte importante în viaţa Bisericii Ortodoxe.

În anul 325 Sfinţii Părinţi de la Sinodul I Ecumenic (nu ecumenist!!!) au aşezat în Biserică pentru uzul liturgic, calendarul Iulian (calendar folosit şi în timpul Domnului nostru Iisus Hristos). Acest calendar a necesitat folosirea sa în Biserică întrucât Pascalia trebuia să fie definită, pentru că Sfinţii Apostoli au aşezat cu pecete ca Paştile să fie Prăznuit la o dată exactă, adică în prima duminică după Echinocţiul de Primăvară, când luna este plină (vezi cartea „Mărturisirea Ortodoxă”). La Sf. Sinod din Antiohia, canonul 1 îi numeşte caterisiţi (adică fără putere de a lucra cele sfinte) pe cei ce vor îndrăzni a schimba ceva în Pascalie. Şi acum, să ne întrebăm: Oare, aşa de important este calendarul? Au doară, nu este mai important felul cum serbezi, decât timpul? Ei bine, aceasta este înşelarea rătăcitoare ale multor neo-calendarişti. Sfântul Ap. Pavel spune că între noi şi omul fără de rânduială, să nu fie nici o prietenie. Ei bine, trebuie să ne gândim că Sfinţii Părinţi de la Sinodul din Antiohia nu au hotărât fără de minte ca toţi cei ce vor cuteza să umble la Pascalie, să fie daţi anatemii.

În anul 1054 Roma cade în erezie şi începe lupta împotriva Bisericii Ortodoxe. Roma încerca să conducă toată lumea, sub o armă criminală coordonată de papi. De atunci au început inovaţiile în „biserica” apusului (catolică / papistăşească), începând de la ritualuri, dogme şi până la calendar.

În anul 1582, Papa Grigorie al XIII-lea a decis schimbarea calendarului, ca biserica catolică să nu mai serbeze nimic în acelaşi timp cu Biserica Ortodoxă. Şi cum pentru orice eres, ei îşi căutau îndreptăţire, şi în problema calendarului ei au născocit poveşti false, amăgite prin mulţimi de calcule. Trebuie de subliniat faptul că deşi ei susţineau că vechiul calendar rămâne în urmă, totuşi, născocirea lor este în acelaşi pas cu calendarul Iulian, numai că au decalat cu 13 zile. Aşadar, calendarul lor nu numai că nu este îndreptat cu nimic, ci merge în pas cu cel vechi, târându-se pe acelaşi curs al anului, numai că fără rânduială la 13 zile diferenţă.

Este logic că de s-ar fi descoperit o greşeală în calendar, atunci s-ar fi adăugat timpul necesar pentru a se acoperi greşeala. Însă, dacă studiem amănunţit problema, vedem că nu merge nicăieri calendarul gregorian, ci doar în acelaşi timp cu calendarul iulian, cu excepţia celor 13 zile nejustificate canonic şi schimbate din orgoliul papistaş de a-şi pune „drepturile de autor” chiar şi pe Biserică.

În anul 1583 s-a adunat un Sf. Sinod în Ţarigrad, care a decis ca toţi cei ce vor să primească calendarul catolicilor, să fie socotiţi ca nişte eretici (aflaţi asta tot în cartea „Mărturisirea Ortodoxă”). Trebuie ne menţionat faptul că Sfinţii Părinţi nu au spus cu exactitate un număr de anateme, sau excepţii pentru Bisericile majoritare care vor să primească acest calendar. Cert este că singura problemă care sa decis atunci a fost anatematisirea şi scoaterea din rândul creştinilor a tuturor celor ce vor să primească inovaţia catolicilor, fie doar un singur om într-o ţară, fie o ţară întreagă.

În anul 1924 a fost o „conferinţă” în Constantinopol formată nu numai din ierarhi ortodocşi, ci şi eretici (care luptă împotriva adevărului de credinţă şi sapă la temelia Bisericii cu dorinţa de a o distruge). Acolo s-a decis primirea noului calendar în Biserica de Stil Nou. Ţinând cont că nu s-a procedat canonic, nu s-a susţinut un Sf. Sinod, ci o conferinţă la care au participat şi eretici, adoptarea fiind a unui obicei al ereticilor (calendarul catolicilor), din dorinţa de a se alinia cu toate statele europene (majoritatea catolice), ei sunt sub anatema Sfântului Sinod din anul 1583 (care nici pe departe nu a fost o conferinţă!).

Conform canonului 15 al Sf. Sinod I – II, noi suntem obligaţi să ne opunem acestor ierarhi care calcă peste nişte hotărâri ale Sfintelor Sinoade ce s-au susţinut mai-nainte de ei, cu mult mai vârtos hotărârea unui Sf. Sinod Ecumenic plin de harul Sfântului Duh, nu de îndestulare şi păcate cum sunt sinoadele zilelor noastre (neo-calendariste sau false tradiţionaliste).

Dând aceste lămuriri, vă îndrum să citiţi cartea „Mărturisire Ortodoxă”, pentru că acolo sunt toate răspunsurile pe care le puteţi afla.

Referitor la problema Muntelui Atohs, trebuie să amintesc doar faptul că în urmă cu mai bine de 80 de ani au primit atât calendarul cât şi ecumenismul, continuând să asculde de Patriarhia Ecumenică (căzută în erezia ecumenismului şi nu numai), iar acum regretă acest lucru. Noi, însă, deşi am fost criticaţi că nu facem ascultare de Patriarhie, totuşi, nu regretăm căci nu am fost părtaşi la introducerea unor eresuri în Biserica Ortodoxă, fiind cei ce ne-am opus inovaţiilor şi eresurilor şi mai ales adoptării unor obiceiuri ale unor eretici care cu moarte au luptat timp de multe secole atât Biserica Ortodoxă din Ardeal, cât şi din întreaga lume.

Nu ne mai rămâne decât să conştientizăm că oricând ne-am fi născut, datoria noastră nu a fost de a duce mai departe lupta contra Bisericii, a acestor eretici care au profitat de indiferenţa poporului şi au adoptat erezii, ci suntem datori, repet, indiferent de vremea în care ne-am născut, să ducem mai departe Ortodoxia curată, nu umbra Ortodoxiei, sub care se ascund erezii şi viclenii pierzătoare.

Cu respect, Preot Veniamin Ilie

Hristos se naşte, să-l slăvim cu laude!

6 Ianuarie 2011

Iubiţi cititori,

Astăzi, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Naşterea cea după trup a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care s-a născut din Fecioară, în Betleemul Iudeii, după cum s-a zis de către Dumnezeu Tatăl prin Prooroci. Să-l lăudă, şi noi împreună cu toată făptura cerească şi pământească, căci astăzi se veselesc toate cele din cer şi de pre pământ văzând pre Hristos întrupat.

Acest minunat praznic, de mai bine de 2000 de ani este stabilit de către Biserică şi prăznuit la această dată de 25 Decembrie (7 Ianuarie pe calendarul civil). Datorită influenţelor papistăşeşti, majoritatea românilor s-au adaptat de mai bine de 80 de ani calendarului catolic, fără să-şi dea seama de nedreptatea săvârşită înaintea Lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Părinţi care au rânduit această dată de 25 Decembrie (adică 7 ianuarie pe calendarul civil) şi nu data în care ei au serbat după calendarul gregorian. Cu toate acestea, judecata este în mâinile Lui Hristos. De aceea, Biserica noastră trebuie să rămână nestrămutată din hotarele Ortodoxiei strămoşeşti, păstrând cu dragoste şi sfinţenie toate valorile lăsate în Biserică de către Sfinţii Părinţi şi Sfintele Sinoade.

Totodată, dorim să transmitem multă sănătate, pace şi bucurie tuturor celor ce astăzi serbează Praznicul Naşterii Domnului, praznic ales între praznice şi sărbătoare mai mărită între toate sărbătorile. Astăzi Hristos se naşte pentru mântuirea noastră. Să-l slăvim cu laude!

Hristos se naşte, slăviţi-l!

Pr. Veniamin Ilie

Pastorala Mitropolitului Damaschin la Naşterea Domnului

1 Ianuarie 2011

PASTORALA MITROPOLITULUI DAMASCHIN LA NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

ÎPS. Damaschin – Întâistătătorul adevăratei Biserici Ortodoxe

РОЖДЕСТВЕНСКОЕ ПОСЛАНИЕ
Митрополита Московского и Всероссийского
архипастырям, пастырям, монашествующим и всем чадам
Российской Православной Церкви

Дорогие мои боголюбивые архипастыри, пастыри, иноки и инокини, братья и сестры – верные и всечестные чада Российской Православной Церкви!

Христос раждается – славите Его!

От всей души поздравляю вас с праздником Рождества Христова и Богоявления!

Радость великая, радость благая наполнила души и наши сердца. Божественный Младенец Христос от Непорочной Девы пришел к нам в этот праздничный и незабываемый день.

«Что Тебе принесем, Христе, яко явился еси на земли, яко человек нас ради; каяждо бо от Тебе бывших тварей, благодарение Тебе приносит; Ангели – пение, небеса – звезду, волсви – дары, пастырие – чудо, земля – вертеп, пустыня – ясли: мы – Матерь Деву, иже прежде век, Боже, помилуй нас». (Стихира на вечерне праздника).

Радуйтесь и веселитесь, братья и сестры, ибо и мы сподобились разделить участь Богомладенца Христа. (more…)

Pastorala ÎPS. Ioan la Naşterea Domnului

1 Ianuarie 2011

PASTORALA ÎNALT PREA SFINŢITULUI IOAN, ARHIEPISCOPUL UCRAINEI

Arhiepiscopul Ioan – în Biserica cu hramul „Sf. Treime”

* * *

Рождественское Послание Архиепископа Запорожского и Малороссийского Иоанна

Рождество Твое, Христе Боже наш, возсия мирови свет
разума: в нем бо звездам служащии, звездою учахуся,
Тебе кланятися Солнцу правды, и Тебе ведети с высоты Востока:
Господи, слава Тебе. (Тропарь Рождества Христова)

Христос Раждается – славите Его!

Дорогие о Господе отцы, братья и сестры – пастыри, и чада Украинского Экзархата Российской Православной Церкви!

От всей души поздравляю Вас с Праздником Рождества Христова – событием венчающим Воплощение и Вочеловечение Сына Божия, Господа Бога и Спаса нашего Иисуса Христа.

Святой Апостол и евангелист Иоанн Богослов, повествуя о Домостроительстве спасения и искупления рода человеческого сошествием с Небес на землю Бога Слова, обращает к нам следующие слова: «В начале было Слово, и Слово было у Бога, и Слово было Бог. Оно было в начале у Бога. Все чрез Него начало быть, и без Него ничто не начало быть, что начало быть. В Нем была жизнь, и жизнь была свет человеков. И свет во тьме светит, и тьма не объяла его … Был Свет истинный, Который просвещает всякого человека, приходящего в мир. В мире был, и мир чрез Него начал быть, и мир Его не познал. Пришел к своим, и свои Его не приняли. А тем, которые приняли Его, верующим во имя Его, дал власть быть чадами Божиими, которые ни от крови, ни от хотения плоти, ни от хотения мужа, но от Бога родились. И Слово стало плотию, и обитало с нами, полное благодати и истины; и мы видели славу Его, славу, как Единородного от Отца … И от полноты Его все мы приняли и благодать на благодать, ибо закон дан чрез Моисея; благодать же и истина произошли чрез Иисуса Христа» (Ин. 1, 1-5, 9-14, 16, 17). (more…)