Răspuns domnului Andronic

by

Răspuns dat domnului Petru Andronic la câteva întrebări foarte interesante, care necesită un răspuns concret.

1. Sunteţi recunoscuţi de către Patriarhia Ecumenică, de către Patriarhia Ierusalimului şi de către Patriarhia Antiohiei?

2. Dacă răspunsul este afirmativ atunci care sunt legăturile Bisericii Ortodoxe de stil vechi cu ele?

3. Care sunt legăturile cu Sfântul Munte Athos?

4. Care a fost greşeala BOR când a trecut la stilul nou?

Dacă există cărţi sau studii care abordează acest lucru vă rog să mi le indicaţi. Ar mai fii multe de clarificat, dar le las pe mai târziu.

Cu mult respect, prof. P. Andronic

Domnule prof. P. Andronic, am citit cu atenţie întrebările pe care mi le-aţi adresat dumneavoastră şi mă voi strădui să vă dau un răspuns cât se poate de sincer şi lămuritor.

Calendarul are un rol foarte însemnat în viaţa Bisericii. Deşi mulţi dintre neo-calendarişti afirmă că timpul nu este important, avem prilejul să ne convingem singuri de adevăr, fără prea multe filozofii. Pascalia, Praznicele mari şi mici, praznicele cu dată fixă şi dată oscilantă sunt stabilite conform calendarului. Însuşi Dumnezeu, la crearea omenirii s-a supus unor noţiuni calendaristice pe care El le-a stabilit şi tot el nu le-a încălcat. După cum citim în cartea facerii, zi după zi Dumnezeu a făcut lumea cea văzută şi cea nevăzută. Astfel, calendarul are un rol de bază în dogmatica Ortodoxă referitoare la crearea omului şi la necesităţile sale de a supravieţui. Orice timp este măsurat prin rânduiala Lui Dumnezeu. Timpul în care omul nu poate rezista fără apă, în care omul îngheaţă sau se arde, anotimpurile şi anii, timpul ceresc şi pământesc, toate sunt măsurate după calendar. Aşadar, precum atomul, este cel mai mic şi practic invizibil element din întreg universul, totuşi, nu putem spune că nu există. Aşa şi calendarul, deşi nu vedem un chip al său, totuşi, trăim după el, un număr de ani, nu o harababură fără început şi fără sfârşit.

Legătura dintre calendar şi om este foarte strânsă, după cum citim în capitolul „despre timp” din cartea „Vocea Ortodoxiei” sau „Mărturisire Ortodoxă” (www.marturisireortodoxa.wordpress.com). De asemenea, rolul calendarului în Biserica Lui Hristos este foarte importantă. Nu voi ţine mult acest subiect, întrucât vă îndemn cu toată dragostea să citiţi cartea „Mărturisire Ortodoxă” de pe site-ul sus menţionat. Trebuie să vă amintesc, însă, câteva date istorice foarte importante în viaţa Bisericii Ortodoxe.

În anul 325 Sfinţii Părinţi de la Sinodul I Ecumenic (nu ecumenist!!!) au aşezat în Biserică pentru uzul liturgic, calendarul Iulian (calendar folosit şi în timpul Domnului nostru Iisus Hristos). Acest calendar a necesitat folosirea sa în Biserică întrucât Pascalia trebuia să fie definită, pentru că Sfinţii Apostoli au aşezat cu pecete ca Paştile să fie Prăznuit la o dată exactă, adică în prima duminică după Echinocţiul de Primăvară, când luna este plină (vezi cartea „Mărturisirea Ortodoxă”). La Sf. Sinod din Antiohia, canonul 1 îi numeşte caterisiţi (adică fără putere de a lucra cele sfinte) pe cei ce vor îndrăzni a schimba ceva în Pascalie. Şi acum, să ne întrebăm: Oare, aşa de important este calendarul? Au doară, nu este mai important felul cum serbezi, decât timpul? Ei bine, aceasta este înşelarea rătăcitoare ale multor neo-calendarişti. Sfântul Ap. Pavel spune că între noi şi omul fără de rânduială, să nu fie nici o prietenie. Ei bine, trebuie să ne gândim că Sfinţii Părinţi de la Sinodul din Antiohia nu au hotărât fără de minte ca toţi cei ce vor cuteza să umble la Pascalie, să fie daţi anatemii.

În anul 1054 Roma cade în erezie şi începe lupta împotriva Bisericii Ortodoxe. Roma încerca să conducă toată lumea, sub o armă criminală coordonată de papi. De atunci au început inovaţiile în „biserica” apusului (catolică / papistăşească), începând de la ritualuri, dogme şi până la calendar.

În anul 1582, Papa Grigorie al XIII-lea a decis schimbarea calendarului, ca biserica catolică să nu mai serbeze nimic în acelaşi timp cu Biserica Ortodoxă. Şi cum pentru orice eres, ei îşi căutau îndreptăţire, şi în problema calendarului ei au născocit poveşti false, amăgite prin mulţimi de calcule. Trebuie de subliniat faptul că deşi ei susţineau că vechiul calendar rămâne în urmă, totuşi, născocirea lor este în acelaşi pas cu calendarul Iulian, numai că au decalat cu 13 zile. Aşadar, calendarul lor nu numai că nu este îndreptat cu nimic, ci merge în pas cu cel vechi, târându-se pe acelaşi curs al anului, numai că fără rânduială la 13 zile diferenţă.

Este logic că de s-ar fi descoperit o greşeală în calendar, atunci s-ar fi adăugat timpul necesar pentru a se acoperi greşeala. Însă, dacă studiem amănunţit problema, vedem că nu merge nicăieri calendarul gregorian, ci doar în acelaşi timp cu calendarul iulian, cu excepţia celor 13 zile nejustificate canonic şi schimbate din orgoliul papistaş de a-şi pune „drepturile de autor” chiar şi pe Biserică.

În anul 1583 s-a adunat un Sf. Sinod în Ţarigrad, care a decis ca toţi cei ce vor să primească calendarul catolicilor, să fie socotiţi ca nişte eretici (aflaţi asta tot în cartea „Mărturisirea Ortodoxă”). Trebuie ne menţionat faptul că Sfinţii Părinţi nu au spus cu exactitate un număr de anateme, sau excepţii pentru Bisericile majoritare care vor să primească acest calendar. Cert este că singura problemă care sa decis atunci a fost anatematisirea şi scoaterea din rândul creştinilor a tuturor celor ce vor să primească inovaţia catolicilor, fie doar un singur om într-o ţară, fie o ţară întreagă.

În anul 1924 a fost o „conferinţă” în Constantinopol formată nu numai din ierarhi ortodocşi, ci şi eretici (care luptă împotriva adevărului de credinţă şi sapă la temelia Bisericii cu dorinţa de a o distruge). Acolo s-a decis primirea noului calendar în Biserica de Stil Nou. Ţinând cont că nu s-a procedat canonic, nu s-a susţinut un Sf. Sinod, ci o conferinţă la care au participat şi eretici, adoptarea fiind a unui obicei al ereticilor (calendarul catolicilor), din dorinţa de a se alinia cu toate statele europene (majoritatea catolice), ei sunt sub anatema Sfântului Sinod din anul 1583 (care nici pe departe nu a fost o conferinţă!).

Conform canonului 15 al Sf. Sinod I – II, noi suntem obligaţi să ne opunem acestor ierarhi care calcă peste nişte hotărâri ale Sfintelor Sinoade ce s-au susţinut mai-nainte de ei, cu mult mai vârtos hotărârea unui Sf. Sinod Ecumenic plin de harul Sfântului Duh, nu de îndestulare şi păcate cum sunt sinoadele zilelor noastre (neo-calendariste sau false tradiţionaliste).

Dând aceste lămuriri, vă îndrum să citiţi cartea „Mărturisire Ortodoxă”, pentru că acolo sunt toate răspunsurile pe care le puteţi afla.

Referitor la problema Muntelui Atohs, trebuie să amintesc doar faptul că în urmă cu mai bine de 80 de ani au primit atât calendarul cât şi ecumenismul, continuând să asculde de Patriarhia Ecumenică (căzută în erezia ecumenismului şi nu numai), iar acum regretă acest lucru. Noi, însă, deşi am fost criticaţi că nu facem ascultare de Patriarhie, totuşi, nu regretăm căci nu am fost părtaşi la introducerea unor eresuri în Biserica Ortodoxă, fiind cei ce ne-am opus inovaţiilor şi eresurilor şi mai ales adoptării unor obiceiuri ale unor eretici care cu moarte au luptat timp de multe secole atât Biserica Ortodoxă din Ardeal, cât şi din întreaga lume.

Nu ne mai rămâne decât să conştientizăm că oricând ne-am fi născut, datoria noastră nu a fost de a duce mai departe lupta contra Bisericii, a acestor eretici care au profitat de indiferenţa poporului şi au adoptat erezii, ci suntem datori, repet, indiferent de vremea în care ne-am născut, să ducem mai departe Ortodoxia curată, nu umbra Ortodoxiei, sub care se ascund erezii şi viclenii pierzătoare.

Cu respect, Preot Veniamin Ilie


%d blogeri au apreciat asta: