Archive for Martie 2011

Diverse:

20 Martie 2011

DESPRE CUNOAŞTEREA PREDANIEI

Autor: Pr. Veniamin Ilie

Tehnoredactat de D.N.I.

Iubiţilor fraţi creştini, trecând prin viaţă, nu luăm nimic, cu noi, fără numai faptele noastre care ne vor fi mărturie pentru viaţa cea veşnică. Spune Sfânta Scriptură că cei ce nu l-au cunoscut pe Dumnezeu, din fire fac cele ale legii. Noi, însă,cunoscându-l pe Dumnezeu, cu mult mai vârtos călcăm Legea şi poruncile, aruncându-ne în gura fiarei celei din adâncul iadului. Uneori greşim înaintea Lui Dumnezeu pentru că nu cunoaştem Legea şi Predania. Dar, oare cine ne opreşte să cercetăm? Acela este diavolul, căci cunoscând Legea, el fiind în lume când s-a scris aceasta,făcându-ne să ocolim cale mântuirii de bunăvoie. Astfel, necunoscând noi Predania, nu cunoaştem care sunt cele mai întunecate prăpastii. Nu avem dezvinovăţire dacă nu cunoaştem ceea ce trebuie să păzim şi de ce se cuvine să ne ferim. Asemenea este şi fecioara care nu a avut prunc, iar după naştere ţinându-l în braţele sale, din fire cunoaşte să-l alăpteze, dar are trebuinţă să cunoască şi celelalte meşteşuguri despre creşterea pruncilor, învăţăturile luându-le de la mamele care au avut odinioară prunci la pieptul lor. Căci nu firea te învaţă toate, fiind dator să cauţi şi celelalte cu care nu te naşti cunoscându-le. Asemenea şi faptele cele spre mântuire, nu le înveţi din fire ca să le faci, ci eşti dator toată viaţa ca să cercetezi Predania şi să sporeşti în înţelepciune, cu frică de Dumnezeu.

CUVÂNT DESPRE CUM TREBUIE SĂ FIM ÎN BISERCĂ

Când ne înfăţişăm înaintea Lui Dumnezeu, în Biserică, trebuie să fim smeriţi, plini de pace şi cugetând în rugăciune. Dacă mergem în faţa stăpânitorilor lumeşti, ne pregătim din timp şi îmbrăcăm hainele cele noi şi fără de pată. Cum dar să mergem în faţa Lui Dumnezeu întinaţi şi fără pregătire? Au doară nu este stăpânire mai mare ca Dumnezeul nostru şi nici cinstea care se cuvine Domnului, nu se cuvine să o arătăm mai prejos decât cinstea stăpânitorilor noştri. De aceea când suntem în Sfintele Biserici, cade-se a fi pregătiţi duhovniceşte, curăţiţi de păcate şi de tot cugetul cel rău. În Biserică se cuvine nicidecum să vorbim cele deşarte, ci toată mintea avându-o la rugăciune, ca nu cumva venind ispititorul   diavol, să fie zadarnică rugăciunea fiecăruia. Căci mult este până reuşeşte vrăjmaşul să ne  răpească mintea de la rugăciune măcar o clipă, căci apoi îşi bate joc de noi în toată vremea. Oare, nu zadarnic este a sta în Biserică gândindu-te la cele lumeşti? Ai toată vremea în lume să te îngrijeşti de viaţa ta; dar în Biserică arată-te lipsit şi îndepărtat de toată grija, căci şi prin grijile cele bune diavolul caută să-ţi răpească mintea de la rugăciune şi să nu sporeşti spre mântuire. De aceea se cuvine ca nici unul dintre noi să nu atragă atenţia celor ce vin la Biserică,pentru a nu fi părtaşi pierderii vreunui suflet ce caută să se mântuiască prin rugăciune de pocăinţă.

DESPRE FELUL ÎMBRĂCĂMINŢII FEMEILOR

Peste tot unde priveşti în lume, vezi numai deşertăciune şi desfrânare. De cele mai multe ori, după cum spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur, în Biserică se poate desfăta toată privirea pătimaşă, pentru că se adună ca la teatru nenumărate femei, arătându-şi cu neruşinare trupeasca frumuseţe, care, trecând vremea, se umple de miros în morminte. Dar, cine vine la Biserică dezgolit şi plăcut la privire, fără numai femeile aducătoare de pieire veşnică? Acestea nu numai că se duc în focul iadului, dar trag după ele şi pe alte suflete care caută cu poftă trupească şi dobitocească la trupurile cele ispititoare. Ce folos am avea? Oare atât de mult ne-am întunecat la minte, încât să nu vedem vrăjmaşul cum vine prin vederea lucrurilor deşarte? Oare, nu ştim că ochiul este fereastra sufletului? Prin privire de cele mai multe ori se pierd sufletele oamenilor, căci tot ceea ce întră în suflet prin vedere, aduce război sufletului în rugăciune şi nu-l lasă să se liniştească.

(…)

Anunțuri