Archive for Martie 2011

Diverse:

20 Martie 2011

DESPRE CUNOAŞTEREA PREDANIEI

Autor: Pr. Veniamin Ilie

Tehnoredactat de D.N.I.

Iubiţilor fraţi creştini, trecând prin viaţă, nu luăm nimic, cu noi, fără numai faptele noastre care ne vor fi mărturie pentru viaţa cea veşnică. Spune Sfânta Scriptură că cei ce nu l-au cunoscut pe Dumnezeu, din fire fac cele ale legii. Noi, însă,cunoscându-l pe Dumnezeu, cu mult mai vârtos călcăm Legea şi poruncile, aruncându-ne în gura fiarei celei din adâncul iadului. Uneori greşim înaintea Lui Dumnezeu pentru că nu cunoaştem Legea şi Predania. Dar, oare cine ne opreşte să cercetăm? Acela este diavolul, căci cunoscând Legea, el fiind în lume când s-a scris aceasta,făcându-ne să ocolim cale mântuirii de bunăvoie. Astfel, necunoscând noi Predania, nu cunoaştem care sunt cele mai întunecate prăpastii. Nu avem dezvinovăţire dacă nu cunoaştem ceea ce trebuie să păzim şi de ce se cuvine să ne ferim. Asemenea este şi fecioara care nu a avut prunc, iar după naştere ţinându-l în braţele sale, din fire cunoaşte să-l alăpteze, dar are trebuinţă să cunoască şi celelalte meşteşuguri despre creşterea pruncilor, învăţăturile luându-le de la mamele care au avut odinioară prunci la pieptul lor. Căci nu firea te învaţă toate, fiind dator să cauţi şi celelalte cu care nu te naşti cunoscându-le. Asemenea şi faptele cele spre mântuire, nu le înveţi din fire ca să le faci, ci eşti dator toată viaţa ca să cercetezi Predania şi să sporeşti în înţelepciune, cu frică de Dumnezeu.

CUVÂNT DESPRE CUM TREBUIE SĂ FIM ÎN BISERCĂ

Când ne înfăţişăm înaintea Lui Dumnezeu, în Biserică, trebuie să fim smeriţi, plini de pace şi cugetând în rugăciune. Dacă mergem în faţa stăpânitorilor lumeşti, ne pregătim din timp şi îmbrăcăm hainele cele noi şi fără de pată. Cum dar să mergem în faţa Lui Dumnezeu întinaţi şi fără pregătire? Au doară nu este stăpânire mai mare ca Dumnezeul nostru şi nici cinstea care se cuvine Domnului, nu se cuvine să o arătăm mai prejos decât cinstea stăpânitorilor noştri. De aceea când suntem în Sfintele Biserici, cade-se a fi pregătiţi duhovniceşte, curăţiţi de păcate şi de tot cugetul cel rău. În Biserică se cuvine nicidecum să vorbim cele deşarte, ci toată mintea avându-o la rugăciune, ca nu cumva venind ispititorul   diavol, să fie zadarnică rugăciunea fiecăruia. Căci mult este până reuşeşte vrăjmaşul să ne  răpească mintea de la rugăciune măcar o clipă, căci apoi îşi bate joc de noi în toată vremea. Oare, nu zadarnic este a sta în Biserică gândindu-te la cele lumeşti? Ai toată vremea în lume să te îngrijeşti de viaţa ta; dar în Biserică arată-te lipsit şi îndepărtat de toată grija, căci şi prin grijile cele bune diavolul caută să-ţi răpească mintea de la rugăciune şi să nu sporeşti spre mântuire. De aceea se cuvine ca nici unul dintre noi să nu atragă atenţia celor ce vin la Biserică,pentru a nu fi părtaşi pierderii vreunui suflet ce caută să se mântuiască prin rugăciune de pocăinţă.

DESPRE FELUL ÎMBRĂCĂMINŢII FEMEILOR

Peste tot unde priveşti în lume, vezi numai deşertăciune şi desfrânare. De cele mai multe ori, după cum spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur, în Biserică se poate desfăta toată privirea pătimaşă, pentru că se adună ca la teatru nenumărate femei, arătându-şi cu neruşinare trupeasca frumuseţe, care, trecând vremea, se umple de miros în morminte. Dar, cine vine la Biserică dezgolit şi plăcut la privire, fără numai femeile aducătoare de pieire veşnică? Acestea nu numai că se duc în focul iadului, dar trag după ele şi pe alte suflete care caută cu poftă trupească şi dobitocească la trupurile cele ispititoare. Ce folos am avea? Oare atât de mult ne-am întunecat la minte, încât să nu vedem vrăjmaşul cum vine prin vederea lucrurilor deşarte? Oare, nu ştim că ochiul este fereastra sufletului? Prin privire de cele mai multe ori se pierd sufletele oamenilor, căci tot ceea ce întră în suflet prin vedere, aduce război sufletului în rugăciune şi nu-l lasă să se liniştească.

(…)

PREOŢIA ŞI MISIUNEA PREOTULUI ORTODOX

20 Martie 2011

PREOŢIA ŞI MISIUNEA PREOTULUI ORTODOX

Autor: Pr. Veniamin Ilie

Tehnoredactat de D.N.I.

Cum trebuie să fie preotul în văzul creştinilor?

Preotul trebuie să ia seama la tot ceea ce face sau grăieşte, pentru că dreptslăvitorii creştini îl privesc precum o icoană vie şi se călăuzesc după cum pe acesta îl văd. De aceea purtarea de grijă trebuie să fie întru toate trează, pentru a nu se face prilej de sminteală sau de tulburare, căci zice Domnul ,,vai de cei prin care vine sminteala”. De asemenea, chipul său trebuie să fie mereu luminat şi curat, iar graiurile sale desprinse parcă din Sfintele Evanghelii, blânde şi smerite. Ţinuta preotului trebuie să fie mereu curată, să nu lipsească dulama de pe dânsul; strâmtorările stăpânirii păgâne nu permite aceasta, preotul trebuie să fie îmbrăcat decent, distingându-se de ceilalţi oameni; căci poporul prima dată vede ceea ce este în afară, apoi ce este în interior. Deşi această judecată se arată mereu, sau de cele mai multe ori, nedreaptă, se cuvine ca preotul să fie un exemplu bun în toate, nu numai în Biserică, ci şi în societate.
Sfintele Canoane nu dau voie niciunui preot să intre în cârcimă sau în locurile dezmăţului şi ale desfrânării. Ce exemplu va da acela ce va necinsti poruncile Mântuitorului, pentru slava şi patima pierzătoare a trupului său? Oamenii văd tot ceea ce face preotul şi niciodată nu trebuie să ne îndoim de aceasta.
Preotul trebuie să fie pildă de înţelepciune în primul rând familiei sale şi în al doilea rând tuturor oamenilor. Înţelepcinea sa trebuie să fie culeasă din Sfintele Scripturi, iar faptele sale din vieţile Sfinţilor.
Unii preoţi se lasă doborâţi de patima mândriei şi nu lasă nicio povăţuire să li se dea, gândind că odată ajunşi preoţi nu mai au trebuinţă de sfatul nimănui, fie mai mic sau mai mare, ci toate le privesc de sus, ca nişte atoteştiutori. Nu este folositor acest lucru, pentru că din toate şi de la toţi el trebuie să culeagă tot ceea ce este bun şi folositor. Aşa va da pildă de ascultare tuturor celor ce-l urmează pe dânsul.

Cum trebuie să fie preotul în timpul slujbelor?
În timpul slujbelor, preotul trebuie să fie liniştit, nedeprins spre nerăbdare, cumpătat, fără să poarte grijă de ceva, cu gândul doar la rugăciune şi fără să grăiască cu nimeni nimic, decât ceea ce este pentru slujire. Aşa va spori şi el şi fii săi duhovniceşti.

(…)

AVEM NEVOIE

16 Martie 2011

Iubiţi cititori,

Am primit binecuvântarea ÎPS. Andrian, Arhiepiscopul Chişinăului şi Pământurilor Moldoveneşti, Întâistătătorul Eparhiei noastre, pentru a ne ocupa de traducerea (rescrierea) Liturghierului românesc de la Râmnic, tipărint în anul 1817 cu blagoslovenia preamăritului Arhiepiscop şi Mitropolit al Bisericii Româneşti.

Avem nevoie de persoane care să ne ajute să reproducem această minunată operă istorică şi de valoare pentru Ortodoxia Românească, cât şi Moldovenească. Este nevoie să cunoaşteţi alfabetul chirilic şi să aveţi capacitatea de a actualiza textul autentic, conform limbii române de până la anul 1900, limba fiind folosită în prezent în toate Bisericile noastre de pretutindeni în lume.

Aşteptăm cu bucurie ajutorul dumneavoastră şi Dumnezeu să vă ajute întru toate!

Pr. Veniamin Ilie

DUMINICA ORTODOXIEI

14 Martie 2011

Sâmbătă, 27 Februarie / 12 Martie 2011, la Mănăstirea „Înălţarea Sf. Cruci” a fost oficiată slujba privegherii de către ÎPS. Arhiepiscop Andrian, Arhiepiscopul Chişinăului şi Pământurilor Moldoveneşti, înconjurat de un sobor de preoţi în frunte cu PS. Serafim Vasluianul. După slujbă a urmat Spovedania tuturor clericilor participanţi. A doua zi, după slujba ceasurilor, ÎPS. Andrian a oficiat Sf. Liturghie şi un Tedeum închinat în cinstea Duminicii Ortodoxiei, precum şi toate Anatematismele ROCOR-ului date asupra Ecumenismului şi a tuturor eresurilor. După Sf. Liturghie, ÎPS. Andrian a rostit o frumoasă predică despre biruinţa Bisericii Ortodoxe asupra eresurilor, în întreaga istorie de de 2000 de ani, urmat fiind de cuvântul rostit de PS. Serafim Vasluianul. După Agapa de obşte, a urmat Adunarea Eparhială anuală formată din: ÎPS. Andrian, Arhiepiscopul Chişinăului şi Pământurilor Moldoveneşti; PS. Serafim Vasluianul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului şi Pământurilor Moldoveneşti, delegat pe Vaslui; Pr. Protoiereu Teodor, Pr. Ieromonah Ioan, Pr. Iconom-Stavrofor Veniamin Ilie, Pr. Exarh Gherasim, Pr. Protosinghel Irinarh, Preot Simeon şi Preotul Valeriu. Adunarea Eparhială s-a finalizat în jurul orelor 19:00. În cadrul adunării s-au discutat probleme interioare ale Bisericii noastre, punându-se accent pe activitatea PS. Serafim Vasluianul. În cadrul Adunării Eparhiale, IPS. Andrian i-a înmânat documentele canonice de ridicare în rangul de Exarh al Munteniei şi Dobrogei, fiind delegat pentru administrarea canonică şi coordonarea activităţilor desfăşurate de preoţii Bisericii noastre. De asemenea, s-a decis o comisie formată din Pr. Veniamin Ilie şi Pr. Exarh Gherasim pentru a se ocupa de Consistoriul Eclesiastic al Vicariatului Românesc. Rugăm ca toţi clericii Bisericii noastre, care nu au putut participa la conferinţă, să solicite prin Email informaţii despre ceea ce s-a discutat, fiind probleme foarte importante din viaţa Bisericii noastre şi necesită înţelepciune şi seriozitate în dezbaterea lor.

Pr. Veniamin Ilie,

Secretar al Arhiepiscopiei Chişinăului şi Pământurilor Moldoveneşti,

în cadrul Vicariatului din România

Cuvânt despre Post

9 Martie 2011

CUVÂNT DE FOLOS DESPRE POSTUL MARE

Autor: Pr. Veniamin Ilie

Tehnoredactare: D.N.I.

Iubiţi fraţi creştini, iată-ne aflaţi la începutul acestui Sfânt şi Mare post al Patruzecimii, pe care, rog pe bunul Dumnezeu al parcurge cu osteneală binevoitoare şi spre folos duhovnicesc sufletelor noastre. Dacă până acum ne-am îndulcit din toate bunătăţile legiuite nouă, dreptslăvitorilor creştini, de acum ne vom lipsi de ele şi ne vom îndestula de toate roadele postirii îndelungate.

Să ne aducem aminte de postirea Mântuitorului şi de ispitirea Sa. Deşi era Dumnezeu întrupat, diavolul nu s-a dat în lături şi a venit către El, ispitindu-l şi arătându-i deşertăciunile lumeşti, a încercat să-l lipsească de rodul postirii. Să nu ne mirăm deci de ispitele ce ni le aduce diavolul, nouă, încercând a ne face străini de răsplata ostenelilor noastre. Dacă pe Dumnezeu l-a ispitit, pe noi nicidecum nu ne va ocoli. De aceea se cuvine să stăm departe de tot gândul cel înveninat şi să căutăm numai la îndreptare.

După cum s-a citit în Sfânta Evanghelie din dumineca premergătoare Sfântului şi Marelui post, se cuvine să nu fim asemenea făţarnicilor, postind pentru slava oamenilor şi lauda acestora, căci nicio altă răsplată nu vom mai avea. Este drept, unii postesc pentru a se arăta lumii că postesc, iar în sufletele lor numai ură şi nedreptate. Aceştia fiind plini de mândrie, oricând sunt gata să lepede postul, dacă ar primi o mai mare slavă de la oameni. Dar ce folos ? Dacă agonisim comori şi slavă pe pământ, niciodată nu vom avea parte de bucuria desfătărilor veşnice din Împărăţia Lui Dumnezeu. Aici toate sunt trecătoare; dar, adevărata bucurie este numai după moarte, şi acesteia se fac părtaşi doar cei ce se îndepărtează, de toată lucrarea satanei.

În timpul postului se cuvine să fim cu băgare de seamă, ca nu cumva să fie postul nostru zadarnic. Mulţi postesc vreme îndelungată, dar la sfârşit se afundă în înşelătoarea desfătare, ori mâncând, ori lenevind, ori gândind cele deşarte, şi astfel cad pradă diavolilor care abia aşteaptă clipa căderii, ca să nu-l mai lase pe om şi să-l ţină legat cu orice fel de patimă. Să ne gândim la strămoşul Adam. El era plin de toată desfătarea; însă, toate s-au luat de la dânsul după ce a călcat legea dată lui de Domnul Dumnezeul nostru.

Aşadar iubiţilor fraţi creştini, să ne depărtăm minţile cele pline de lenevire şi să ne depărtăm de toată patima sau pomenirea cea rea, îndelungat postind, în rugăciune şi în virtuţi stând, ca după terminarea postului să ne bucurăm de roadele postirii şi să primim cununa veşnică, prin Sfânta Împărtăşanie şi prin ridicarea din toată patima şi din răutatea. Amin.

Pr. Veniamin Ilie…

Moment din timpul Sf. Liturghii de Duminică – Sfintele Taine după Epicleză

Pr. Veniamin Ilie – la Sfârşitul Sfintei Liturghii, după consumarea Sfintelor Taine

Sfintele Moaşte pe Sfânta Masă

Răspuns la un coment de pe blog

9 Martie 2011

CUVÂNT ADRESAT LUI RAMONA EMANUELA

Despre necesitatea Botezului Ortodoxe prin afundări, nu prin stropire

De Pr. Veniamin Ilie

În urma coment-ului pe care mi l-ai trimis pe blog, ţin să-ţi scriu câteva rânduri despre Botez şi despre „botezul” prin stropire. Am ales să scriu pe prima pagină a blog-ului pentru a citi şi alţi creştini ce frecventează blog-ul acesta.

Botezul, este ca şi naşterea. Dacă nou-născutul se naşte dintr-o specie de animal, este sămânţă din rasa care l-a născut şi modul în care s-a născut. De asemenea, dacă o franţuzoaică naşte un copil în România, ambii părinţi fiind francezi, este evident că acel copil nu este român, ci francez! Tot aşa şi botezul, dacă este săvârşit în rit Ortodox, atunci Ortodox este. Dacă un preot ortodox va boteza prin suflare (cum face o sectă din America ce ia apă în gură „pastorul” şi stropeşte pruncul de trei ori), nu înseamnă că este botez Ortodox, ci botezul sectei respective practicat de un „preot ortodox” fapt foarte grav şi pentru care impun Sfintele Canoane alungarea acelui preot şi caterisirea lui.

Datoria unui preot este de a se îngriji de misiunea pe care o are. Mulţi dintre preoţii BOR-ului se îngrijesc de taxe şi cotizaţii, de raderea bărbii şi de schimbarea soţiilor, de salarii şi de profit, dar de ceea ce trebuie nu am văzut niciodată pe cineva îngrijindu-se, dintre preoţii BOR-ului pe care i-am cunoscut. Este drept, or fi şi care se îngrijesc, dar foarte puţini!

Un preot trebuie să se îngrijească înainte de a Boteza pe cineva, dacă încape acela în Cristelniţă! La ruşi, şi nu numai, ci la toate Bisericile adevărate, există cristelniţă pentru adulţi, cristelniţă pentru copii. În BOR NU AM VĂZUT NICIODATĂ la o Biserică o cristelniţă precum au ruşii şi alte Biserici pentru botezarea celor mari. Aşadar, preoţii lipsiţi de har ai BOR-ului NU SE ÎNGRIJESC DE ACESTE LUCRURI, şi se gândesc cu mult mai vârtos de cele lumeşti şi lipsite de orice trăire Ortodoxă, cum s-a văzut şi în ultima vreme prin filmările şi fotografiile făcute unor aşa-zişi preoţi. Spun „aşa-zişi” preoţi pentru că Biserica noastră, conform Sfintelor Canoane lăsate de Sf. Apostoli şi de Sf. Părinţi, nu recunoaşte „harul” preoţilor de pe stil nou, datorită ereziei. Nu este o judecată la păcatele lor personale, ci este o combatere a ereziei în care aceştia zac şi nu fac nimic spre îndreptare.

Mulţi dintre adepţii BOR, ne criticau că „judecăm” atunci când îi numim eretici pe cei ce fac erezii în BOR, referitor şi la botezul prin stropire. Ori, sora mea, aceasta nu este o faptă simplă sau un păcat mic, ci este o faptă strigătoare le cer, o faptă împotriva Sfântului Duh şi împotriva Dogmelor. Cum să schimbi şi să strici Taina Sfântului Botez pentru că Patriarhul a zis că el „recunoaşte tainele catolicilor”? Oare, crezi că el nu va fi judecat de Hristos şi va fi scutit de iadul cel veşnic? Nicidecum nu va fi privilegiat, om ca noi fiind! De aceea, nu se poate strica o rânduială pentru că aşa zic unii ierarhi moderni, tunşi şi bărbieriţi, plini de fapte grele cum s-a şi arătat public faptele unor ierarhi şi în prezent „slujitori” în BOR.

Este de crezut că au încercat să te convingă că un botez făcut de un „preot ortodox” este valid în orice chip ar fi. Dar, hai să-ţi spun un lucru! Citeşte Canoane Apostolice şi vezi cum acolo spune clar că botezul chiar dacă este făcut de un preot ortodox, dar săvârşit în mod greşit, SE REFACE, pentru că pruncul nu este încreştinat canonic, iar PREOTUL SE CATERISEŞTE şi se scoate din Biserică. Cei de la Mănăstire ţi-au spus acestea? Este strigător la cer când cineva încearcă să tot găsească dezvinovăţiri în tot ceea ce face, dar niciodată să nu caute să păzească Sfintele Canoane.

Datoria ta este de a cerceta Sfintele Canoane, nu părerile oamenilor, care şi de ar fi ucis, motiv şi-ar fi găsit. De aceea frăţia ta trebuie să cauţi cu luare aminte Sfintele Canoane care fac referire la Botez, ca să ştii riscului la care eşti supusă pentru faptul că nu ai primit un Botez Ortodox şi datoria ta de a-l primi canonic. Îţi voi lăsa şi acest material pe care te rog să-l citeşti şi să te foloseşti de dânsul, pentru că nu am nici un folos scriindu-ţi acum; dar mă gândesc că prin aceasta mă pot mântui şi eu, dându-ţi un sfat pe care şi eu l-am citit de la Sfinţii Părinţi.

Dumnezeu să te ajute şi să te lumineze în tot ceea ce faci!

CITEŞTE AICI >>DESPRE TAINA SF. BOTEZ<<

ADUNARE EPARHIALĂ ANUALĂ

7 Martie 2011

Duminică, 28 Ianuarie/13 Martie 2011, va avea loc întrunirea adunării Eparhiale care va fi formată din toţi preoţii Arhiepiscopiei din Rep. Moldova şi Vicariatului din România. Rânduielile canonice vor începe încă de Sâmbătă seara, participând tot soborul de preoţi la Priveghere, în frunte cu ÎPS. Arhiepiscop Andrian, Arhiepiscop al Chişinăului şi Pământurilor Moldoveneşti, precedat de PS. Episcop Serafim Vasluianul, Episcop-Vicar de Vaslui. În Duminica închinată Ortodoxiei, toţi participanţii şi membrii Adunării Eparhiale vor participa la Sf. şi Dumnezeiasca Liturghie oficiată la Mănăstirea „Înălţarea Sf. Cruci”, oficiată de către ÎPS. Andrian, înconjurat de un sobor de preoţi în frunte cu PS. Serafim Vasluianul.

În cadrul Adunării Eparhiale din Duminica Ortodoxiei, se vor dezbate probleme interioare ale vieţii şi activităţii din ultima perioadă a celor două jurisdicţii, din Rep. Moldova şi din România. Problemele vor fi analizate şi tratate cu foarte mare seriozitate de către toţi membrii adunării Eparhiale, pentru soluţionarea celor mai delicate probleme legate de viaţa şi activitatea Bisericii Ortodoxe din cele două state.

Aşadar, invitaţia este lansată de ÎPS. Andrian, Arhiepiscop al Chişinăului şi Pământurilor Moldoveneşti, gazda şi Preşedintele Adunării Eparhiale ce va avea lor în data de 28 Ianuarie/ 13 Martie 2011 la Mănăstirea „Înălţarea Sf. Cruci”. Această invitaţie a fost adresată către toţi preoţii din Rep. Moldova şi România. Informaţiile noastre arată că vor fi prezenţi aproape toţi clericii Bisericii noastre, cu o singură excepţie, a preoţilor care nu vor putea participa, fie din gest necugetat, fie strâmtoraţi de alte probleme ale vieţii de zi cu zi.