Sfintele Paşti – 2011

by

CUVÂNT LA ÎNVIEREA DOMNULUI

HRISTOS A ÎNVIAT!

Pr. Veniamin Ilie

Iubiţi fraţi creştini,

Din mila Lui Dumnezeu, iată-ne aflaţi la sfârşitul Sfântului şi Marelui Post al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, ca o cunună de biruinţă a celor ce s-au înfrânat de la toate patimile şi păcatele, nu numai de la bucate şi băuturi. Această zi nu este nicidecum sfârşitul înfrânării noastre, ci un prilej bun de bucurie şi de a face faptele cele bune, care-l ajută pe om să se mântuiască. Şi Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur ne învaţă că Postul s-a sfârşit, dar nu şi capacitatea înfrânării pe care am dobândit-o în timpul Postului, experienţa aceasta fiind necesară şi după terminarea înfrânării de la anumite alimente şi băuturi.

Zilele acestea în care prăznuim Sfânta Înviere a Mântuitorului, trebuie să le petrecem în rugăciune şi-n fapte bune, nu asemenea celor ce găsesc acum prilej de cântece, jocuri lumeşti şi beţii, curvii şi păcate ce-l mânie pe Dumnezeu, fapte care îi arată lipsiţi de toată înţelepciunea, înaintea Lui Dumnezeu şi a oamenilor. Noi, însă, prăznuim Învierea Domnului, cu bucurie, totodată aducându-ne aminte căci ziua Învierii a venit ca o cunună a chinurilor, a răstignirii, a îngropării şi pogorârii la iad a Mântuitorului; căci Domnul l-a eliberat pe om de iadul cel veşnic, ca omul să meargă iarăşi la chinurile cele de veci, ci să-i mai dea acestuia încă o ultimă şansă la Mântuire. De aceea se cuvine să ne îndreptăm din patimile şi păcatele noastre, arătându-ne mulţumitori Mântuitorului pentru câte a pătimit pentru noi şi pentru Sfânta zi a Învierii Sale, prin care ne-a dăruit posibilitatea din nou să ne mântuim – ultima noastră şansă.

În noaptea Sfintelor Paşti, mulţi merg la Biserică să ia Lumină şi apoi merg acasă, unde-şi aprind candelele şi lumânările; iar după ce zăbovesc o vreme, se întorc iarăşi la Biserică pentru a lua tradiţionala Pască. Trebuie să amintim aceasta, întrucât nu este de nici un folos dacă ei nu rămân la Sfintele Slujbe; căci nu prin lumină şi prin pască vine ajutorul de la Dumnezeu, ci prin osteneala pe care o aducem ca jertfă, înaintea Domnului, pentru că şi El s-a ostenit pentru noi pe Cruce, în chinuri şi suferinţe grele. Foarte mult folos află acei ce se ostenesc toată noaptea în Biserică, pentru că şi Hristos s-a ostenit, a pătimit şi s-a răstignit pentru noi. Aceasta ca o mulţumire adusă Domnului, în această Sfântă zi a Învierii; căci nu s-a răstignit, ca şi noi să ne răstignim, pentru a-i arăta mulţumirea, ci ca noi să ne bucurăm pentru binele pe care ni l-a făcut Domnul – Părintele şi creatorul nostru – nicidecum să ne ostenim. Căci orice părinte ce-şi dă viaţa pentru copii săi, nu are pretenţia ca şi aceştia să-şi dea viaţa pentru el, că el s-a jertfit ca lor să le fie bine şi să fie scutiţi de alte suferinţe sau de moarte.

Începând din noaptea aceasta şi până la Praznicul Înălţării Domnului, creştinii din toată lumea rostesc cu bucurie „Hristos a înviat!” De asemenea, trebuie să ştim că până la Înălţare, nu se mai rostesc rugăciunile începătoare (Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Tatăl nostru…), ci toate slujbele bisericeşti şi rugăciunile particulare încep cu rostirea troparului Învierii „Hristos a înviat…” (de 3 ori), după cum ne învaţă Tipicul Sfântului Sava.

Rog pe bunul Dumnezeu să vă lumineze sufletele şi trupurile, casele şi familiile, cu Lumina cea adevărată a Învierii Lui Hristos, întărindu-vă în Credinţă şi în toate virtuţile, dăruindu-vă întru toate bună-sporire şi mulţi ani fericiţi, aducându-vă aminte că toată viaţa aceasta pe pământ, este vremelnică foarte şi trece mai repede ca orice; iar, dacă trăim fără să ne mântuim, zadarnic ne-am născut! La acest adevăr cugetând, să ne bucurăm în continuare de Sfântul şi marele Praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, căci toate acestea s-au făcut pentru mântuirea tuturor celor ce cred şi duc o viaţă curată, dedicată rugăciunii şi faptelor bune. Să rostim iarăşi şi de multe ori, cu bucurie mare:

HRISTOS A ÎNVIAT!


%d blogeri au apreciat asta: