Cuvântare despre Păcatele împotriva Sf. Duh

by

Cuvântare despre păcatele împotriva Sf. Duh

De Pr. Veniamin Ilie

După cum ne învaţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos, păcatele cele mai mari, săvârşite de om, sunt cele împotriva Sfântului Duh, despre care ne Însuşi ne spune: „dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va sa fie” (Matei XII, 32). Cu alte cuvinte, păcatele împotriva Sfântului Duh, îl îndepărtează total pe om de Dumnezeu şi îl face o unealtă a diavolului, lipsit de raţiunea plăcută înaintea Lui Dumnezeu.

Prin bunăvoinţă omul se poate lepăda de orice păcat sau patimă, având stăpânire asupra voirii sale, după cum l-a înzestrat Dumnezeu; însă, lupta de a se lepăda cineva de păcatele împotriva Sfântului Duh este foarte mare, am pute spune că este o luptă chiar martirică, în care omul încearcă şi bineînţeles voieşte să se schimbe total, ceea ce nu este deloc uşor pentru mulţi oameni.

Diavolul este foarte inventiv şi găseşte tot felul de piedici care să nu-i poată lăsa pe oameni să iasă din lanţurile patimilor, întrucât el are ca scop fundamental îndepărtarea omului de Dumnezeu, astfel încât, astfel încât moartea să nu-l apuce în virtute, ci în păcate, ca astfel să fie coborât fără de voie din Ierihonul fărădelegii, în iadul deznădejdii şi al veşnicelor chinuri. Despre înşelare, Sfântul Teofan Zăvorâtul, spunea: „Şi cât de cumplită şi sfâşietoare va fi starea celui care va vedea atunci că a fost înşelat.”  Într-adevăr, omul nu conştientizează niciodată faptele rele pe care le săvârşeşte, iar când îşi dă seama, alege mai vârtos să se încurajeze pe sine că tot ceea ce face el, este bine.

Întâiul păcat împotriva Sfântului Duh, este: Nădejdea prea mare în mila Lui Dumnezeu. Acest păcat, din nefericire, este săvârşit de foarte mulţi oameni care consideră în mintea lor înşelată de diavol, că orice păcat ar săvârşi, Dumnezeu este bun şi milostiv şi le va ierta lor. Ei bine, această gândire o au necredincioşii şi cei ce nu cunosc adevărul despre mântuirea sufletului. Într-adevăr, Dumnezeu este milostiv; dar mai mult de atât este drept şi dreptatea Lui nu se aseamănă nicidecum cu dreptatea oscilantă a omului, care are fire omenească şi gândire limitată.

Dumnezeu este milostiv cu toţi şi drept întru toate. Aceeaşi judecată a tocmit pentru toată suflarea şi nici un om, nici sfânt de ar fi, nu este mai mult sau mai puţin privilegiat; dimpotrivă, pentru toţi este o singură Lege, Un singur Dumnezeu, un singur Botez, o singură Credinţă şi o singură Biserică, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel: un Domn, o Credinţă, un Botez (Efeseni IV, 5).

La cea de-a doua venire a Mântuitorului, când va veni ca un Judecător, şi nu cum a venit prima oară smerit şi în haine sărăcăcioase, ci înfricoşător şi drept, se va arăta pentru prima şi ultima dată Dreptatea Lui Dumnezeu, căci toţi vor da socoteală pentru faptele lor şi niciunul din ei nu va trece nejudecat şi nici o faptă nu va trece nepedepsită sau fără de răsplata cuvenită, întocmai celorlalţi ce au săvârşit asemenea fapte. Atunci se va arăta cu adevărat Dreptatea Lui Dumnezeu, în mod egal pentru toţi.

Această încurajare spre păcat vine fără de îndoială de la diavol, şi are ca scop înşelarea celor ce nu cunosc învăţăturile Sfintei Evanghelii. Dacă nu ar fi fost dată opreliştea spre păcat, atunci Adam nu ar fi căzut, Legea nu s-ar fi dat. Poruncile care-l opresc pe om de la păcat, ne arată cu certitudine că Dumnezeu nu este deloc lăsător cum îşi închipuie omul, ci îngăduieşte tuturor toate; însă, la vremea cuvenită toţi vor da socoteală pentru păcatele săvârşite, iar această socoteală va aduce după sine osândă veşnică, în focul cel întunecat şi nestins al iadului, sau veselie în Împărăţia Lui Dumnezeu.

(Va urma)


%d blogeri au apreciat asta: