Răspuns

by

RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRILE ADRESATE DE CĂTRE DOMNUL MIHALCEA VALENTIN

Domnule mulţumim email-ului pe care ni l-aţi trimis. Voi da răspuns doar la câteva dintre întrebările dumneavoastră şi cu bucurie voi încerca într-un articol viitor să vă dau răspuns şi la celelalte. Mă simt nevoit, sau mai bine zis îndatorat să vă răspund acestor întrebări, pentru că sunt puţine dintre subiectele pe care le cunosc.

Care este istoria Bisericii Ortodoxe Ruseşti, conduse de Mitropolitul Damaschin?

Dintru început, Biserica Ortodoxă apare totodată cu trimiterea/pogorârea Sfântului Duh la/peste Sfinţii Apostoli. Ea se formează ulterior din toţi creştinii dreptslăvitori din întreaga lume şi, ca o corabie nebiruită, se poartă de aproape două milenii, deasupra tuturor valurilor zbuciumate, sau liniştite, ale omenirii. Acestea constând în eresuri, perioade de prigoană, dar şi perioade de înflorire, Ex. perioada de domnie a împăratului Constantin cel Mare.

 Dintre ereziile care a pus în primejdie viaţa bisericească, au fost, următoarele:

  1. 1.      Schimbarea calendarului (1924)
  2. 2.      Căderea ruşilor (oficiali) în erezia Serghianismului (1917), rămânând ROCOR-ul singura unitate bisericească canonică, cu episcopii în întreaga lume.
  3. 3.      Aderarea sinoadelor de stil nou la CMB respectiv Mişcarea Ecumenică – Ecumenismul (1962)
  4. 4.      Trădarea Ortodoxiei de către mulţi ierarhi ai ROCOR-ului şi unirea lor cu serghianiştii (2001 – 2006)
  5. 5.      Căderea Mitropolitului Antonie Orlov în erezie (2007).

Pentru a nu repeta istoricele care le-am mai scris pe blog, voi începe de la ultima erezie, 2001 – 2006, care a fost şi punctul de plecare al Sinodului Bisericii noastre.

În anul 2001, câţiva ierarhi din ROCOR, au început să promoveze în Sf. Sinod idei cu privire la unirea ROCOR-ului cu Patriarhia Moscovei. Ideile nu aveau nici un temei canonic, mai cu seamă că P.M. era/este în erezia serghianismului şi cea a ecumenismului, fapt pentru care nu se putea vorbi despre un raport de comuniune între cele două instituţii. La această problemă, Mitropolitul Vitalie Ustinov (n.1910 – d.2006), ultimul Mitropolit Canonic al ROCOR-ului (1986 – 2006), pentru a feri Biserica de erezie, a înfiinţat o comisie care să arate întregii Biserici primejdia de unire cu eretica Patriarhie.

ROCOR-ul, după cum ştim, avea mulţi ierarhi infiltraţi încă din perioada bolşevismului, fapt pentru care se petreceau multe abateri prin eparhiile lor şi chiar influenţând şi pe alţi ierarhi. Aceştia s-au înmulţit atât de mult, încât marea majoritate ajunseseră Arhierei de seamă ai ROCOR-ului. În 2006 aceştia au luat hotărârea de a se uni cu P.M. fapt pentru care ROCOR-ul avea să rămână doar cu câţiva Episcopi, în frunte cu Mitropolitul Vitalie, care a continuat istoria ROCOR-ului şi a lăsat Biserica neclintită, aşa cum a primit-o în oblăduire în 1986. În toamna lui 2006 Mitropolitul Vitalie trece la cele veşnice, lăsând în urma sa o ierarhie solidă, deşi nu atât de numeroasă ca la început.

Care a fost motivul apariţiei acestui Sinod? De ce nu mai este Mitropolit, Anthony Orlov? Unde sunt ceilalţi Ierarhi care au fost lângă Mitropolitul Vitalie?

După trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Vitalie Ustinov, este ales un nou Mitropolit al RosPŢ, în persoana ÎPS. Antonie Orlov. La scurt timp după numirea sa, se hirotonesc noi Episcopi: PS. Ştefan, PS. Damaschin (Balabanov) şi PS. Ioan (Zinoviev).

La începutul anului 2007, Mitropolitul Antonie Orlov cade într-o erezie asemănătoare celei în care au fost ademeniţi majoritatea Ierarhilor vechiului ROCOR. Doar unul dintre ierarhi se opune acestei erezii (de susţinere a unei organizaţii serghianiste din Rusia), anume: PS. Damaschin Balabanov. La scurt timp se adaugă şi PS. Ioan Zinoviev. Aceştia iau hotărârea de a întrerupe comuniunea cu Mitropolitul Antonie şi cu susţinătorii eresului neo-serghianist.

În vara lui 2006, cei doi ierarhi hirotonesc un nou ierarh dreptslăvitor, în persoana Preasfinţitului Grigorie. Aceştia trei hirotonesc noi Episcopi, de-a lungul timpului, dintre care, au rămas în Sf. Sinod ca nişte stâlpi puternici de susţinere ai Bisericii Lui Hristos, printre care: IPS. Andrian al Rep. Moldovei, PS. Onufrie al Belarusului, PS. Mihail al Belgorodului, şi alţi ierarhi. De amintit este faptul că în anul 2007 a fost ales ca Mitropolit al Bisericii Lui Hristos, IPS. Damaschin Balabanov, primul ierarh care s-a opus ereziei neo-serghianiste în care avea să cadă Mitropolitul Antonie Orlov.

Mitropolitul Vitalie a avut doi ierarhi susţinători, care au rămas alături de el până la moartea trupească, adică: Arhiepiscopul Antonie Orlov şi Episcopul Victor Pivovarov, care ulterior a fost numit Arhiepiscop, când a fost ales Mitropolit, Antonie Orlov. Arhiepiscopul Victor Pivovarov se opune mult mai târziu ereziei Mitropolitului Antonie Orlov, dar, rămâne singur şi nu reuşeşte să ia decizia de a se uni din nou cu Sfântul Sinod, nici până la momentul actual.

Care este poziţia Sinodului, faţă de Ecumenism?

Sfântul Sinod RosPŢ, după întemeierea actualei forme de oblăduire sinodală, ia o serie de decizii, spre întărirea Bisericii. Cunoscut este faptul că ROCOR-ul a dat an de an anateme afurisiri asupra ecumenismului; dar, cu toate acestea, unii dintre ierarhii infiltraţi, care mai târziu aveau să-şi arate diavolescul scop, semnau Anatemele, dar slujeau cu ecumeniştii. Această abatere era un mod general de a vorbi despre vechea ierarhie. Pentru a pune capăt eresului, Mitropolitul Damaschin şi ceilalţi Ierarhi, decid ca nici un ierarh sau cleric să nu mai slujească cu alţi clerici din alte confesiuni, fie ele auto-intitulate „ortodoxe”; să nu fie primite ca valide tainele ecumeniştilor, iar clericii hirotoniţi de episcopii ecumenişti să fie hirotoniţi şi să primească toate Sf. Taine, precum şi mirenii.

În perioada vechiului ROCOR au fost primiţi în Biserică, mulţi creştini, veniţi de la Biserici de Stil Nou, doar prin Sfânta Taină a Spovedaniei, cum a fost şi cazul Ep. Nicolae, care a fost primi în ROCOR în perioada de oblăduire a Mitropolitului Filaret. Aceste cazuri au fost primite de Sf. Sinod prin iconomie, pentru că mulţi ajunseseră ierarhi şi clerici, iar o altă procedură, fără a se aplica principiul iconomiei, era imposibilă. Dar, s-a stabilit ca dincolo de aceste cazuri, să nu se mai facă nici un fel de pogorământ.

Ce părere aveţi despre deciziile Sfântului Sinod, pentru că am văzut câteva contestaţii legate de acest subiect, pe blog-ul sfinţiei voastre?

În principiu, deciziile Sfântului Sinod sunt categoric bune, nu sunt abateri canonice, nu sunt erezii, ci dimpotrivă, ei caută cele mai potrivite soluţii de apărare a Ortodoxiei, fapt pentru care apreciez munca Arhiereilor Bisericii noastre.

Singurul lucru cu care nu putem fi de acord, este faptul că PS. Serafim a fost promovat ca „titular” după ce a săvârşit o sumedenie de abateri şi grave erezii. Ei bine, nu putem fi de acord nici cu recunoaşterea unor clerici hirotoniţi de acesta, care pur şi simplu nu au ce căuta în cler, fiind simpli mireni, şi chiar mai simpli decât toţi ceilalţi, în sensul că nu au nicio pregătire nici măcar particulară, nu pricep nimic din ceea ce înseamnă dogmatică, patristică şi chiar nu au nicio noţiune despre pastorală. La o familie din Braşov, Episcopul Serafim a declarat că el face preoţi pe oricine, pentru a avea un număr mare. Această afirmaţie l-a costat cu izgonirea din acea casă de către creştinii proprietari, oameni care au realizat că Episcopul are o conduită eretică şi bolnăvicioasă, întrucât preoţia nu este nici o cârpă, nici o meserie, care se aruncă pe la toate colţurile…

Pentru a nu fi judecată contestaţia, voi preciza şi motivul pentru care nu-l mai recunoaştem pe Episcopul Serafim nici măcar ca simplu mirean ortodox, ci pur şi simplu ca un eretic: în perioada Sfintelor Paşti a slujit cu clerici hirotoniţi de ecumenişti, încălcând deciziile Sfântului Sinod şi Sfintele Canoane ale Sfintelor Sfinţilor Apostoli şi Părinţi.

Noi am declarat de câteva ori, şi încă susţinem declaraţia că am întrerupt orice fel de slujire cu acest ierarh eretic, asemenea celor ce au trădat Ortodoxie, nu îl pomenim la Sfintele Slujbe şi nu primim tainele săvârşite de acesta. Decizia noastră este totodată o dezicere faţă de erezie şi lucrătorii acesteia, şi de asemenea un protest în atenţia Sfântului Sinod pentru a se lua măsurile cuvenite şi canonice, nu să permită tocmai acum, repetarea istoriei, când ROCOR-ul era plin de eretici şi nimeni nu lua nici o măsură, până când ereticii au răpit majoritatea valorilor Bisericii. Noi avem încredere că Sf. Sinod va avea grijă şi va lua deciziile cele mai corecte şi de asemenea pot spune că nu ştim cu exactitate care a fost scopul ultimelor decizii, nădăjduind ca ele să aibă un efect viitor favorabil Sfintelor Canoane şi apărări Ortodoxiei de ereticii asemenea Episcopului Serafim.

Rămâneţi în continuare sub omoforul Arhiepiscopului Adrian, sau doriţi să mergeţi într-o altă jurisdicţie?

Tulburarea ce s-a făcut în Biserica noastră de către Episcopul Serafim, nu a pricinuit în nici un fel unitatea bisericească. Dimpotrivă, IPS. Andrian a căutat mereu să fie bine pentru Biserica noastră şi să nu tolereze nici un fel de abatere. Ce-i drept, nu am fost de acord cu faptul că nu s-a opus acum ca ereticul să mai rămână în Sinod; dar, nădăjduim că Înaltpreasfinţia sa va avea grijă să apere Biserica şi să o păzească de eretici, înlăturând neghina când va ajunge la maturitate, precum Sfinţii Părinţi au luat măsuri asupra lui Arie mult mai târziu decât anul în care acesta a început să răspândească erezii în Biserică, iar decizia luată a dezrădăcinat neghina ajunsă la maturitate, ca să arate puterea şi lucrarea Sfântului Duh în Biserică, prin Arhiereii pravoslavnici, făcând imposibilul posibil.

Noi din totdeauna am fost sub omoforul IPS. Andrian. Acesta a fost şi este chiriarhul Eparhiei noastre, Serafim fiind doar un Vicar al său. În prezent, Serafim „ascultă” de Ucraina. Am marcat cuvântul „ascultă” vizând faptul că el nu ştie ce înseamnă ascultare şi nu are smerenie nici măcar să asculte de deciziile dogmatice ale Sf. Sinod cu privire la ecumenism, după cum spune Mântuitorul: Acest norod, doar cu buzele mă proslăveşte”. Asemenea şi el, doar cu buzele critică ecumenismul, în timp ce slujeşte cu ecumeniştii şi cu produsul (hirotoniţii) ecumeniştilor, numindu-i ortodocşi adevăraţi cu taine valide, atât pe mireni, pe care-i primeşte la împrătăşit după ce s-au împrătăşit la ecumenişti, au mâncat şi s-au desfătat de felurite patimi, fără a ţine cont de Sfintele Canoane referitoare la lepădarea mirenilor/clericilor de erezie.

Fără a intra mult în detalii sau polemici, precizez că aşteptăm decizia viitorului Sfânt Sinod. Dacă nici de această dată nu se vor lua deciziile canonice, suntem nevoiţi să respectăm mai vârtos, Sfintele Canoane care zic:

Canonul 10 al Sfintilor Apostoli ~ „Dacã cineva s-ar ruga, chiar si în casã cu cel afurisit (scos din comuniune) acela sã se afuriseascã.”

Canonul 45 al Sfintilor Apostoli ~ „Episcopul, presbiterul sau diaconul, dacã numai s-ar ruga împreunã cu ereticii, sã se afuriseascã, iar dacã le-a permis acestora sã sãvîrseascã ceva ca si clerici (sã sãvîrseascã cele sfinte), sã se cateriseascã.”

Canonul 46 al Sfintilor Apostoli ~ „Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sã se cateriseascã. Cãci ce întelegere poate sã fie între Hristos si Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”

Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343) ~ „Nu este îngãduit ereticilor a intra în casa lui Dumnezeu dacã stãruie în eres.”

Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea ~ „Nu se cuvine a primi binecuvîntãrile ereticilor, care sunt mai mult absurditãti decît binecuvîntãri.”

Cu alte cuvinte, vom conteni a săvârşi Sfânta Liturghie, conform acestor Sfinte Canoane, chiar şi cu cei nepătaţi, dar care slujesc cu acest eretic, sau alţi eretici ce defăimează Biserica şi sfidează Sfântul Duh şi Sfintele Canoane. Un eretic este pricină de pierzare chiar şi pentru un Sinod întreg, întrucât drăcească luptă poartă şi niciodată nu slujeşte Lui Hristos, decât laudelor lumii, iar când vine vorba de lupta cea bună, trece în tabăra ereticilor şi luptă Biserica Lui Hristos cu opusul tuturor armelor pe care el ştie că le deţine Aceasta. De aceea considerăm că trebuie aplicat Canonul, înainte de o altă rătăcire.

Noi, acum, suntem mult mai puţini decât era ROCOR-ul cândva. Dar, trebuie să ţinem cont că lupta noastră deşi este puternică şi verticalitatea ierarhilor noştri nu poate fi schimbată de un singur om/eretic. Totuşi, o altă rătăcire şi o altă cernere ar fi fatală pentru Biserica Lui Hristos, căci prin dezbinarea celor puţini s-ar aduce în nefiinţă Biserica, lucrare total satanică şi contra Mântuirii. Destul că Biserica a pierdut atâţia ierarhi! Nu este nevoie să stăm să privim cu ereticii îşi fac treaba lor, iar noi nu luăm nici o măsură!

Este timpul şi vremea să arătăm cu adevărat că suntem Mărturisitorii Adevăratei Credinţei şi luptăm chiar şi cu preţul vieţii, pentru apărarea Sfintei Ortodoxii, pe care Sfinţii Părinţi cu sângele lor au păzit-o şi ne-au predat-o şi nouă. Deci, nu se cuvine să o trădăm, dar nici să stăm neputincioşi, având, noi, atâtea arme lăsate de Sfinţii Părinţi şi Sfintele Sinoade: Predania, Dogma, Sfintele Canoane, Sfânta Tradiţie. Aceste arme de neînvins sunt cele mai puternice şi cu ele vom putea birui orice eres, orice primejdie, dacă nu le clintim sau falsificăm.

Încheiere:

La celelalte întrebări voi răspunde în viitorul apropiat, şi voi avea grijă să nu fie nimic greşit. De aceea am nevoie şi de puţin timp la dispoziţie, fiind implicat şi în alt probleme de zi cu zi. Mulţumesc pentru Mail-ul trimis şi vă rog să ne scrieţi ori de câte ori aveţi vre-o nelămurire sau vedeţi ceva greşit în articolele noastre.

Cu multă bucurie,

Pr. Veniamin Ilie.


%d blogeri au apreciat asta: