Pot purta barbă oamenii în orice pătură socială s-ar afla

by

Am întâlnit o mulţime de oameni care susţin sus şi tare că „nu pot să-şi lase barbă datorită păturii sociale în care se află, ori datorită funcţiei publice, ori job-ului de care depinde viaţa lor şi traiul zilnic al familiilor lor. Unii sunt chiar preoţi, iar alţii mai rău, chiar călugări. Este o ruşine pentru un bărbat să umble asemenea unei muieri, fine pe faţă. Părerea mea vis-a-vis de această chestiune, este că un bărbat fără barbă este ca o femeie tunsă cheală, ori ca un bebeluş fără minte care iubeşte doar mâncarea şi somnul.

Este evident, în ziua de astăzi se găsesc fel şi fel de argumente, prin care bărbaţii motivează bărbierirea. Este normal, mirenii pot a se bărbieri, dar nu a-şi rade mustaţa, căci ce deosebire ar mai fi între bărbat şi muiere? Sau ce folos are un bărbat fără barbă şi ce osândă are unul cu barbă? Mi se pare mai degrabă râvna omului spre slava lumii, iar a călugărilor spre iubirea patimilor exagerate, a nefireştilor păcate şi a mândriei implementate de-a pururea în minte de vicleanul diavol.

Iată un exemplu de om, mirean, cu o importanţă practic inexistentă în viaţa bisericească. Cu toate acestea, vedem că este cu adevărat bărbat, spre deosebire de muierile masculine, lipsite de barbă. În imaginea următoare vedeţi un cântăreţ de muzică orientală, o variantă clasică a actualelor „manele”. Acest stil de muzică (notaţiile) se regăsesc şi în muzica populară a multor state Ortodoxe, cât şi în Bisericile Ortodoxe din vechime, respectiv Asia şi chiar în Grecia (Glas-ul 1, 3 sau chiar 5). Este vorba de cunoscutul cântăreţ Dan Armeanca, unul dintre fondatorii muzicii lăutăreşti rrome. Este, aş putea spune, unul dintre cântăreţii care nu numai că a fost aplaudat de o ţară întreagă, dar s-a şi remarcat prin modestie şi dezinteresul faţă de a-şi afişa în piese „maşinile, valoarea, banii, casele, etc” cum auzim la toţi indivizii non-talent ajunşi pe scena muzicii româneşti după căderea comunismului, când orice excrocherie cu acte se numeşte legală, pentru că aşa este în România democrată…

Fără să mai lungim vorba despre stilul de muzică, dau doar exemplul modest al chipului acestui cântăreţ, barbă, păr lung şi, simplitate demnă de simpatizat. Fără aur, tinichele de un kg la gât sau alte zorzoane doveditoare ale mândriei drăceşti, din oameni. Un om simplu, cu toate trăsăturile bărbăteşti lăsate de Dumnezeu:

”Sa nu va tundeti rotund parul capului vostru, nici sa va stricati fata barbii voastre” (Leviticul, Cap. XIX, verset 27). 

Un om fără de barbă, nu este vrednic a se atinge de Sfintele Taine. Într-o Biserică în care sunt împărtăşiţi bărbieriţii muieratici, nu există Darul (Harul) Sfântului Duh. Acolo aşa-zisul popă sau episcop, încurajează mândria şi ignoră ceea ce spun Sfinţii Părinţi, Sfânta Scriptură şi Sfintele Canoane. Fraţilor, Ortodoxia nu este după capul nostru, ci după gândirea Sfântului Duh prin Sfinţii săi, chiar dacă mândrii şi viclenii mireni deghizaţi în preoţi critică acest lucru.

Preot Veniamin Ilie

Citeşte şi: https://veniaminilie.wordpress.com/2009/05/23/modificarea-chipului/


%d blogeri au apreciat asta: