Tristeţe fără margini, poporul meu iubit! Să revenim la identitatea noastră!

by

Cândva o ţară unită, acum un popor dezbinat

Scris de Pr. Veniamin Ilie

Ţara noastră, Tracia de altă dată, are istorie antică şi de-o vârstă cu marile civilizaţii antice, precum Israel, Grecia, iar ulterior apăruta Romă. Acest popor s-a numit dintru început Tracia, după cum şi dovezile scripturistice atestă acest adevăr. Sfântul Apostol Andrei a venit în Tracia, în Sciţia Mică, unde liber şi fără să fie torturat, a propovăduit pe adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos, mântuitorul sufletelor tuturor creştinilor.

Noi, poporul acum numit român, nu suntem descendenţi ai Romei, cum au încercat conducătorii compromişi ai neamului să ne numească. Noi, poporul Trac, din ţinuturile Carpato-Danubiano-Pontice, avem sângele nostru, istoria noastră, identitate proprie, chiar dacă acest lucru îi necăjeşte pe papistaşii care au invadat puterea statului şi ţara noastră Sfântă.

Din istorie ştim că marii domni ai ţării, Decebal, Burebista, Mircea, Ştefan, Vlad şi toţi cei ce au rămas în istorie ca nişte viteji ai poporului Trac, au luptat împotriva otomanilor, care voiau să îşi impună religia lor în această ţară. Domnul acestei ţări, Decebal, la anul 106 a luptat contra romanilor care veneau cu oaste numeroasă pentru a cuceri ţara noastră şi a aduce într-însa naţia romană, plină de răutate şi hulă. Acesta este adevărul absolut care acum ne doare pe toţi! Noi nu suntem nici romani, nici români, nici de neam papistăşesc, ci suntem Creştini, care l-am primit pe Sfântul Apostol Andrei, care nu am vărsat sângele Sfinţilor precum au făcut romanii, ci cu bucurie am primit Ortodoxia, din primul veac al acesteia.

Decebal, vrednic de laudă, din partea întregii suflări valahe, a luptat în 106, dar romanii l-au răpus şi pe dânsul şi pe mulţi dintre oştenii ţării noastre. De atunci au adus în Tracia – Valahia – colonii romane care în an au denaturat limba tracă, au format mentalităţile oamenilor în favoarea latinilor şi au lăsat uitării graiul nostru, civilizaţia noastră, unitatea acestui neam deosebit, ca ulterior să dezbine totul şi să ducă în sclavie acest popor.

Zadarnic s-au ostenit domnitorii acestui stat liber şi antic să readucă pacea şi liniştea în ţară. Câtă vreme picior de roman stă în fruntea acestei ţări, pace şi unitate nu va fi! Noi nu suntem vinovaţi că nu putem face nimic, ci suntem vinovaţi pentru că nu vrem! Nu vrem să facem nimic!

O ruşine pentru noi, care mărturisim ISTORIC cine suntem, este domnul Alexandru I. Cuza, care nu a lăsat în urma sa o Tracie cum a fost ea cândva, ci a unit regiunile, dar tot pentru slava Romei, căci aceasta o înţelegem din multe dovezi ale istoriei care-l cataloghează drept un om imoral, un om plin de sine şi care din spate conducea oştirea, iar nu din faţă, cum bătrânii şi vechii noştri eroi şi domnitori o făceau.

În perioada lui Al. I. Cuza au fost aduse în România avalanşe de papistaşi, au fost latinizate până şi simbolurile naţionale, şi asta acum ar trebui să ne pese! Suntem un popor demn de a duce mai departe ceea ce ne-au lăsat bătrânii noştri şi Sfinţi eroi ai acestui pământ; dar, cu condiţia de a reveni la identitatea noastră liberă şi a nu pleca genunchii în faţa europenilor care, ştim bine, de veacuri au tot încercat, cu lupte măreţe, să ne îngenuncheze şi să domine peste noi. Din nefericire, de la Cuza până la noi, multă vreme nu a trecut; însă, ţara este o ruină, o ţară datoare, care de veacuri nu a avut datorii; o ţară dezbinată, care din veac era unită, iar când latinii sau otomanii voiau să o zdrobească, cu toţii ieşeau la oaste, tineri şi bătrâni, copii şi femei, apărând cu demnitate acest pământ Sfânt, în care se odihnesc Sfinte Moaşte de eroi, eroi vrednici de pomenit, care pentru libertatea noastră au luptat! Nu precum Cuza, luptând să aducă latinizarea acestui popor, l-a „unit” spre a-l conduce parlamentarii păgâni şi de alte naţii.

Regii Carol I şi Carol II au fost o ruşine pentru acest popor, pentru istoria noastră, pentru sângele pe care cu bărbăţie l-au purtat străbunii, iar noi l-am moştenit de la dânşii. În perioada acestor doi regi, dictaţi de către Roma, multă slavă s-a adus Romei şi papistaşilor din România, iar nedreptăţile poporului au fost trecute cu vederea şi ignorate! Încă din perioada lui Cuza, prietenul şi sclavul papistaşilor romani, s-a încercat încheierea procesului de latinizare a acestui popor, prin introducerea calendarului papistăşesc, lăudându-l cu calcule matematice, iar nu cu Sfinte Canoane. Defapt, el şi toţi acei nemernici din fruntea ţării, nu cunoşteau nimic din esenţa Ortodoxiei, iar din papistăşism cunoşteau totul. Familia regală se ştie că era catolică, Al. I. Cuza era un ecumenist antic, care căuta să asimileze Ortodoxia şi să o treacă sub papucul păgânului tiran din scaunul Romei.

Miron Cristea, de neam papistăşesc din Ardeal, împreună cu papistaşul Iuliu Hosu, au trâmbiţat şi luptat pentru „unirea” din 1918, ce avea să aducă haosul în această ţară. În 1924 el a adus în România şi impus, calendarul catolicilor, pe care „ortodocşii de stil nou” îl ţin astăzi, dar nu ştiu nici ei de unde provine şi de ce a fost adus. Amăgiţi cu vorbe dulci cum că „este un calendar corect” ei au uitat tot trecutul. Nu calendarul este sâmburele problemei, ci toată istoria! Orice faptă a lor, a trădătorilor Sfântului nostru popor, a căutat să aducă cuvinte de laudă inovaţiilor papistăşeşti, limbii papistăşeşti, timpului lor de muncă şi obiceiurilor lor. De aceea noi nu mai ştim care este limba noastră Sfântă! Noi nu am vorbit slavoneşte, nici latineşte, ci am avut limba noastră, dulce comoară, cum spunea Eminescu. Unde este limba noastră? De ce s-au distrus toate dovezile originilor noastre, în timp ce Roma, cu dinţii a ţinut de documentele ei? Unde este identitatea ta, a celui ce porţi cu fală un nume, dar nu a tiranului Traian, care a venit cu oaste să ne omoare strămoşii! Unde este identitatea şi Credinţa ta, celui ce sânge din sângele lor eşti, sămânţă din sămânţa lor şi cuget din cugetul lor?

Oare, nu vedem cât de strâmtoraţi suntem? Oare, nu vedem cât de mult ne-au latinizat şi apoi ne-au batjocorit strămoşii, istoria noastră sacră şi identitatea? Vedem! Vedem, dar nu vrem să recunoaştem că suntem nişte trădători ai noştri, ai pământului pe care călcăm şi de care suntem vrednici a fi daţi afară! Când ne vom întoarce? Ştim că pe fiul cel risipitor, în ţarină iarăşi la primit, chiar şi după ce cheltuise toată averea: sănătatea, puterea, virtuţile! Oare, pe noi nu ne va primi? Să revenim fraţilor la cele ale noastre, chiar dacă limbă nu mai avem, tradiţie, rânduială, putere şi răbdare! Avem mândria de a fi noi, tracii şi valahii din această ţară Sfântă!

Revenind la subiect, încă din perioada lui Cuza, marele sărutător al tălpilor venerabilului papă, ţara noastră s-a numit Ungrovlahia. Ei bine, unguri am fost noi? Nu vedem că nici ei nu-şi ţin cu demnitate numirea lor? Au doară, în ce ţară s-au născut şi unde au crescut? În Maghiaria? Asta este o dovadă că şi ei, sărmanii, au fost traşi în jos de alte popoare pentru a-şi pierde originile lor. Îmi pare rău şi de aceasta! Însă, noi nu am fost niciodată robia Ungariei. Amintiţi-vă de Vlad, domnul nostru scump, care nu iubea fărădelegea şi nu lăsa ca poporul să fie furat de păgânii care, asemenea celor din zilele noastre, se îmbogăţesc mişeleşte din truda poporului sărman şi chinuit! Acesta, Vlad, l-au batjocorit sărutătorii tălpilor papistăşeşti în toate felurile, pentru ca poporul să uite cine a fost Vlad. De ce? Pentru că boierilor contemporani le este teamă să audă ce fel aveau ei soarta, de îl apucau în viaţă. Vlad a fost prins de duşmanii poporului, care mult timp au lovit acest neam Sfânt, ulterior ucis la ei în ţară, pentru ca în ţara noastră să vină un alt domn, pe care europenii să-l manipuleze mai uşor. Deci, prin acest amănunt, vreau să înţelegem de ce noi nu suntem Ungrovlahia, ci suntem Traci!

O chestiune de îndobitocire o întâlnim chiar în vocabularul nostru, format şi latinizat de romanii năvălitori. Cuvântul „drac” nu a existat niciodată, chiar dacă acum există. Nu ne întrebăm de ce există? Pentru că aşa au voit ei, ca pruncii neamului să înveţe carte la ei, să îi îndoctrineze că noi am fost un popor sălbatic, care nu voiam să ne plecăm în faţa Romei, răi ca „dracii” să reiasă mai târziu. Unii în chip de batjocură spun „dracia” în loc de Tracia. Ţărâna lor nu va fi uşoară, căci ştiu şi ei destul de bine că s-au vândut papiştilor şi au trădat sângele nevinovat al acestui neam Sfânt.

Noi nu suntem Români! Această denumire de România vine din perioada lui Cuza, când papismul era la putere în ţara Românească mai mult ca niciodată. Această denumire a fost dată la comanda latinilor, pentru a acoperi cu ultima lopată de pământ identitatea noastră şi a ne forma mentalităţile să credem că noi suntem slugile Romei.

Încercări au avut şi popoarele Ruse să transforme din această ţară o provincie a lor, car de asemenea ne-au omorât cu sânge rece străbunii, femeile şi copii, iar în secolul trecut au luat Moldova sub stăpânirea lor. Rău lucru este că acum moldovenii, cât şi bucovinenii răpiţi de Ucraina şi Rusia, fostul URSS, nu mai vor să accepte adevărul absolut că ei sunt parte a acestui popor, nu a ruşilor, nu parte a romanilor!

Imnul actual al României este o trădare şi nu ne reprezintă! Iată de ce spun acest lucru, veţi constata în versurile compuse de papistaşul de la Blaj (deci, totul se învârte în jurul papistaşilor…) Andrei Mureşan. În strofa a 2-a a imnului, găsim aceste cuvinte dramatice:

„Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume / Triumfător în lupte, un nume de Traian!”

FRAŢILOR, CINE A FOST TRAIAN? Acesta era duşmanul poporului nostru! El şi oastea sa au venit în Tracia, l-au ucis pe Decebal, care era creştin! Nu cum au schimbat ei istoria mincinoasă de acum! O dovadă certă stă în picioare prin faptul că nici Burebista, nici Decebal nu au ucis creştini! Ierarhii şi Preoţii propovăduiau liberi Ortodoxia în această ţară! Primii mucenici din ţara noastră au fost omorâţi cu sălbăticie după ce s-au instalat latinii aici! Vedeţi istoria, fraţilor, nu minciunile celor ce au vrut să doboare acest popor. Primii mucenici ai neamului nostru sunt Sfinţii Epictet şi Astion (+209). La 100 de ani distanţă de omorârea lui Decebal, de către romani, când au căzut sub sabie mii de strămoşi ai noştri! Aceşti doi mari Sfinţi au fost ucişi de romani, iar pe mormintele lor s-a scris în latineşte, nu în limba dacă! Aşadar, amintiţi-vă când aţi fost învăţaţi de comunişti că dacii au fost primii care au omorât creştini! Nicidecum! Nici un Sfânt nu a fost omorât în Tracia, ci doar după ce romanii au venit în acest popor cu săbiile satanice, să-l robească.

Suntem atât de trădători! Nu este adevărat că nu putem face nimic! Chiar dacă suntem puţini, trebuie să nu lăsăm duşmanul să creadă acest lucru. Destul a am fost batjocoriţi atâtea secole! Să revenim la Ortodoxie! Să renunţăm la calendarul papistaş! Să renunţăm la obiceiurile aduse de la papistaşi! Dacă noi nu mai avem dovezi despre obiceiurile noastre tradiţionale de demult, atunci nici pe ale lor să le păstrăm! Mai bine deloc, decât trădători ai propriului neam!

Aceste gânduri de mult am vrut să le aştern pe hârtie, pentru că asta am avut în minte când am revenit la Ortodoxia cea adevărată! Nu sunt un trădător al neamului, nu sunt un duşman al străbunilor mei, pentru care sunt dator să-mi vărs şi sângele, pentru Evanghelie şi neamul românesc, nu roman, căci nu roman am fost, ci romani ne-au numit ei, robind strămoşii şi batjocorindu-ne identitatea! Să revenim la Ortodoxie şi să lăsăm totul pentru aceasta! Chiar de nu vom avea Biserici unde să ne închinăm, căci toate sunt robite de neo-papistaşi; dar, noi, fraţilor, să păstrăm cu fală un nume de creştin, un nume de domn care nu a tăiat un cap de creştin, un domn care nu a împiedicat să se propovăduiască în această ţară Evanghelia cea mântuitoare! Reveniţi la Ortodoxie, căci nu ştim nici vremea şi nici ceasul când se va cere de la noi talantul. Atunci nu va mai fi loc de „nu am putut, nu am avut timp, nu am avut posibilităţi, nu am primit bani şi averi”, ci va fi loc doar de răsplată sau de osândă veşnică!


%d blogeri au apreciat asta: