Lupta cu orice preţ pentru biruinţă

by

A început cel mai mare război

De multă vreme omul vorbeşte despre venirea celui de-al III-lea război mondial şi cu teamă cutremurătoare îl aşteaptă. Bătrânii care au prins cel puţin unul dintre cele două războaie ce au fost, cu greu se mai gândesc la un alt catastrofal război.

Iubiţii mei fraţi creştini, opriţi-vă o clipă din orice cugetare străină şi aprofundaţi puţin teama ce avea să o aveţi în faţa indestructibilului război, în faţa forţelor omeneşti nestăpânite de nimic pe lumea aceasta. Este una dintre cele mai cumplite încercări pentru oricine, a trăi măcar o clipă centrul unui război. Să nu credeţi dragii mei că am început acest articol astfel doar să vă înspăimânt, ci doar să vă atrag atenţia, căci aşa ştiu că veţi citi cu teamă ceea ce am să scriu mai departe.

De o săptămână a început războiul cu tine însuţi, războiul în care lupţi contra poftei, contra voinţei şi mai ales contra „eului”. Cât de mare este teama noastră faţă de războiul civil; dar, de ce frate drag să nu ne temem şi de ceea ce are să vină după moarte? Chiar cu puţin timp în urmă s-a stins din viaţă un om marcant în istoria ROCOR-ului, ÎPS. Valentin. Nu fac nici o legătură între ceea ce vreau să scriu şi traiectoria acestui ierarh, ci vreau să dau un singur caz ca exemplu. Sincer, moartea Mitropolitului Valentin m-a marcat mult şi chiar mă tem de ziua judecăţii mai mult ca orice pe lume.

Cât de fericit este omul în viaţă, cât de înrobit se lasă în faţa patimilor şi nu gândeşte o clipă că va trece la cele veşnice. Este greu să gândească omul, în centrul războiului propriu, ce înseamnă adevărata provocare, când se află în faţa Dreptului Judecător şi când va auzi cuvântul „plecaţi de aici, pre voi nu vă cunosc”. Atunci va fi plângerea cea mai grea! Ştiu că nu îi pasă la nimeni acest lucru, iar dacă-i pasă cuiva, acela nu este cel ce citeşte. Dar, de ce să nu fii şi tu, cel care citeşti, înţeleptul care recunoaşte şi nu numai că face aceasta, ci şi tace o clipă, dă o lacrimă şi conştientizează cât de grea este osânda veşnică?…

Am cunoscut foarte mulţi oameni care, venind la Preot, spun că le este teamă mai mult ca orice, când vine vorba de Judecata de Apoi. Smeriţi mândruleţi! Nu cred că aş putea găsi un om printre noi care să aibă tăria aceea de a se înfrunta pre sine şi a birui toată această luptă. Îmi este greu să şi mă gândesc la ziua cea mai de pe urmă. Ştiu, nu scriu multe idei, ci doar aceasta încerc să o scot în evidenţă. Dar, de ce? Pentru că nu este altă idee mai importantă pentru noi, decât aceea să ne mântuim!

Deci, dacă frica morţii nu ne va fi arma şi scutul cel mai puternic, atunci nimic nu ne va folosi.

Preot Veniamin Ilie


%d blogeri au apreciat asta: