Apărătorul Ortodoxiei tradiţionaliste din România – Sf. Ier. Glicherie Mărturisitorul

by

CINSTIREA SF. IER GLICHERIE

Scris de Pr. Veniamin Ilie

Moaştele Sf. Ier. Glicherie - la Brăila

Moaştele Sf. Ier. Glicherie - În Paraclisul de la Brăila

După cum spune Psalmistul „Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi” (Psalmul 67, 36), aşa şi este! Unul dintre Sfinţii contemporani ai României tradiţionale, este Sf. Ier. Glicherie Mărturisitorul, precum şi Sf. Ieroschimonah Ioan Iacob de la Neamţ, care s-au nevoit şi au dus o viaţă destul de strâmtorată datorită voturilor monahale şi mai ales din pricina prigonirii lor de către autorităţile statului, abia prins în ghearele temutului regim comunist. Sfântul Ioan Iacob povestea ucenicului său cum îi smulgeau firele de păr din barbă cu un cui, pentru a-l obliga să primească noul calendar; dar, până la urmă a reuşit să plece din România, la Ierusalim, care era una dintre Patriarhiile mari ce refuzase schimbarea calendarului şi nega tainele şi comuniunea cu cei ce primiseră această inovaţie papistăşească. De asemenea, Patriarhia Ierusalimului, trebuie amintit faptul că, ani buni nu a primit nici un cleric din Patriarhia Română să slujească la Ierusalim, până când au reuşit ecumeniştii să acapareze prin impunere a guvernului, şi acest tărâm sfinţit de viaţa şi pastoraţia Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Mă voi opri asupra persoanei Sfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul. Această personalitate rară şi deosebit de importantă în istoria Bisericii, mai exact a secolului XX, a fost firul de păr de care s-a ţinut Ortodoxia în cele mai grele timpuri, când papalitatea şi statul ateu impunea catolicizarea întregii Europe şi nu numai. În România, procesul de „catolicizare” a Bisericii Ortodoxe Autocefale Româneşti începe abia în perioada de domnie a lui Al. Ioan Cuza. Să nu uităm şi perioada anilor 1700 când Ardealul a fost maltratat şi obligat cu sălbăticie să se închine Romei şi scaunului eretic-papistăşesc de la Vatican. Revenind la istoria Bisericii Ortodoxe dincolo de Ardeal, din ţara Românească şi Moldova, perioada lui Cuza a reprezentat prima atestare a faptului că în Sinodul Român erau infiltraţi deja „agenţi” ai Vaticanului, care încercau sub orice formă adoptarea unor obiceiuri şi căi de compromis aduse de la Roma. Atunci, guvernul a organizat Sinod şi a cerut schimbarea calendarului. Sfântul Calinic de la Cernica a fost principalul factor ce a împiedicat adoptarea calendarului. El şi alţi 2 Episcopi din Sinod au fost singurii ce nu au acceptat ca Biserica Ortodoxă să primească inovaţiile papistaşilor, meşteri în crime şi strategii de impunerea catolicismului în România (Ex. Ardeal).

Trecând de această perioada de înfrângere, influenţele papistăşeşti din România revin în anul 1924 când impun schimbarea calendarului, fără a mai cere acordul poporului (căci Sinodul fusese „reînnoit” şi nu mai era un Episcop care să se opună), ştiind că poporul apără drepturile şi valorile Ortodoxiei. Astfel, cu ajutorul armatei şi poliţiei, guvernul condus de primul ministru Miron Cristea (şi Patriarh al Sinodului neo-calendarist), a obligat poporul să adopte calendarul şi ecumenismul în cler.

Sfântul Ierarh Glicherie se opune în anul 1924, iar în anul 1926 pleacă în pustie, pentru că forţele de ordine aveau să facă un adevărat măcel prin mănăstiri, să oblige schimbarea calendarului. El, împreună cu Ierodiaconul David Bidaşcu (mai târziu Arhimandritul David), reuşesc să scape de moarte şi ajută poporul să-şi regăsească echilibrul şi să păstreze Ortodoxia în ascuns, căci la vedere era un pericol foarte mare, riscând închisoare sau chiar moarte.

Trecând prin clipe grele, îndurând foametea, frigul, sărăcia şi amărăciunea vremii, Sfântul Glicherie rămâne treaz în Ortodoxie şi adună în jurul său majoritatea credincioşilor şi clericilor care nu primise schimbarea calendarului şi introducerea doctrinei ecumeniste în Biserică.

După mai bine de un deceniu de la canonizarea Sfântului Ierarh Glicherie (pe atunci erau în comuniune cu ROCOR-ul condus de Mitropolitul Vitalie, fondatorul Bisericii noastre, trecut la cele veşnice abia în 2006), recunoştinţa noastră faţă de acest mare Sfânt contemporan se leagă de mai multe adevăruri, printre care şi faptul că mărturisirea lui ne-a lăsat în România cunoştinţa adevărului. Dacă el nu ar fi răbdat şi nu ar fi fost precum sabia cu două tăişuri, să taie tot eresul, noi nu am fi cunoscut problema schimbării calendarului şi am fi fost la gândire asemenea urmaşilor celor care au fost chinuiţi şi au primit noul calendar, tăcând de frică şi ne mai spunând fiilor şi nepoţilor care este dreapta Credinţă.

Aşadar, cinstirea Sfântului Ierarh Glicherie are o deosebită importanţă mai ales pentru români, căci dacă nu ar fi fost el, să păstreze şi să lase mai departe Ortodoxia curată, cum o numim noi de nevoie „tradiţionalistă”, noi nu am fi fost ceea ce suntem acum. Mulţumirile noastre trebuie să se ridice veşnic către ceruri prin rugăciune, căci datorită acestuia, păstrăm Ortodoxia autentică şi necufundată în ereziile moderniste.

La Brăila avem o părticică din Sfintele sale Moaşte, care sunt ţinute la loc de cinste, alături de multe alte Sfinte Moaşte, pe Sfânta Masă, în aceeaşi raclă cu moaştele Sfântului Serghie de Radonej.

Apărătorule al dreptei credinţe, cu viaţa şi cu învăţăturile Tale ai împodobit biserica lui Hristos preafericite Ierarhe Glicherie. Pentru aceasta cu credinţă şi cu evlavie te lăudăm cinstind ostenelile tale zicând: Bucură-te preafericite Ierarhe Glicherie, mărturisitor al Ortodoxiei! (Acatistul Sf. Ier. Glicherie Mărturisitorul – Condacul 1)


%d blogeri au apreciat asta: