Archive for Mai 2012

25 Mai 2012

Îndoliaţi sufleteşte pentru Biserica Lui Hristos
un episod din categoria „Decizii schizofrenice ale Sinodului РОСПЦ”

Ultimul veac, de parcă fără sfârşit şi veşnic plin de ispite, a rămas în istorie remarcat prin mulţimea de schisme ce au avut loc înainte de apariţia comunismului, bolşevismului şi nazismului. Aceste lupte politice ce au căutat cu orice preţ să distrugă Ortodoxia, nu au reuşit. Cu toate acestea, Biserica a fost împărţită în mulţime de frânturi, fiecare aducându-şi anateme una alteia, argumentând prin Sfintele Canoane poziţiile fiecăreia, deşi în istorie s-au întâmplat multe evenimente ce s-au numit pogorăminte.
Una dintre Bisericile după care corect ar fi să plângem atât fizic cât şi sufleteşte, este ROCOR-ul. Cândva cunoscut în întreaga lume pentru devotamentul cu care a slujit în tărâmul Ortodoxiei, rezistând cu greu prigoanelor păgânei puteri politice, acum rămas fără putere, lipsit de splendoarea slujirii fastuoase de odinioară.
După nefericitul moment al unirii unei impresionante părţi din ROCOR cu Patriarhia Moscovei, în lume au mai rămas foarte puţine Biserici continuatoare care au făcut tot ce a trebuit pentru a îndrepta eclesiologia transfigurată între timp de cei ce aveau încă de jumătate de secol intenţia de a dizolva ROCOR-ul. Una dintre aceste Biserici este cunoscută cu numele de РОСПЦ, adică Biserica Ortodoxă Rusească, o ramură condusă de Mitropolitul Antonie Orlov, succesorul Mitropolitului Vitalie, iar cea de-a doua fiind condusă de Mitropolitul Damaschin Balabanov.
Schismele, în istorie ar putea fi catalogate foarte rar ca fiind binefaceri pentru Biserică. În Pidalion găsim multe îndreptări privind cazurile de excepţie când lipsa unui ierarh canonic poate fi înlocuită cu prezenţa unui Episcop nu eretic, ci doar dintr-o ramură sau alternativă. Astfel, Biserica nu riscă să rămână fără nici un Episcop. Cu toate acestea, schismele secolului trecut, cât şi ale prezentului, au ajuns foarte departe, încât ura şi orgoliile au adus argumente până şi a boteza din nou pe cei care i-au hirotonit; a hirotoni din nou pe cei ce i-au hirotonit, a nega lucrarea Darului (harului) de la cei ce l-au primit. Aceste fapte care au îndepărtat pe om de om, au fost cele mai dureroase săbii înfipte în pieptul Bisericii Ortodoxe de către ereticii papistaşi şi puterile necurate ale lumii politice.
РОСПЦ-D condus de Mitropolitul Damaschin şi-a croit o eclesiologie foarte firavă, dar în acelaşi timp foarte bine definită şi cu o capacitate de a aduna în sânul vechiului ROCOR multe suflete. Cu toate acestea, putem asocia actualul Sinod cu un doctor fără de arginţi, care cunoaşte meşteşugul medicinal, are toate uneltele necesare, dar nu consultă niciodată durerea omului, ci după cum consideră el că ar trebui să fie mai bine. Astfel, de cele mai multe ori РОСПЦ-D a reuşit să supere, după cum spunea un teolog grec, multe suflete şi a îndepărtat foarte mulţi Episcopi şi clerici, făcând numeroase schisme chiar într-un timp relativ scurt.
Nemulţumirile noastre faţă de hotărârile РОСПЦ-D au început încă din vara anului trecut când, în înţelegerea sa de a păzi Biserica de schismă, Mitropolitul Damaschin ia decizia de an nu socoti plângerile trimise de români, făcând contra şi numindu-l pe episcopul Serafim titular, atrăgând neplăcerile şi supărările românilor. Cu toate acestea, însuşi şi-a dat seama de greşeală şi de faptul că nu a conceput bine lucrurile, încât la şedinţa din Octombrie a revocat hotărârea din vară şi l-a oprit de slujire pe Episcopul Serafim.
Încă o dată nemulţumirile s-au arătat la şedinţa de săptămâna trecută când din nou s-au luat hotărâri asupra românilor, fără să se socotească sau măcar să se solicite dreptul la apărare a unuia dintre clerici, fie că aceştia mai erau sau nu în РОСПЦ-D. Dimpotrivă, Mitropolitul Damaschin a mers pe idee că domnul Andrian Zamlinchi este împuternicit să reprezinte pe români, fapt pentru care s-au încălcat foarte multe canoane şi drepturi umane, luând decizii asupra unor oameni, în timp ce aceştia nici nu au primit măcar o scrisoare sau a se consulta părerea fiecăruia.
Biserica din România nu mai are comuniune cu Sinodul РОСПЦ-D din Octombrie 2011 când Arhiepiscopul Andrian a încetat a mai răspunde la scrisori şi apeluri telefonice, motivând prin SMS că este grav bolnav şi că va lipsi din activitatea Bisericească. Dat fiind acest fapt, am apelat la ajutorul Mitropolitului, întrucât erau clerici noi veniţi în Biserica din România şi eram presaţi de situaţia. Mitropolitul Damaschin, spre uimirea noastră, ne răspunde că trebuie să luăm legătura doar cu Arhiepiscopul Andrian, care de asemenea nu răspundea la nici una dintre căile noastre posibile de a lua legătura cu el. Dimpotrivă, în ultimul apel telefonic, în chip de batjocură mi-a răspuns de pe telefonul lui u rusoaică sau moldoveancă, ce vorbea rusă numai, şi cam distrată după vorbă. Acest eveniment neplăcut s-a interpretat drept o distracţie ironică pe seama Bisericii din România, fapt pentru care am încetat a-i mai telefona, şi am mai trimis câteva mail-uri dar fără răspuns.
Într-un final, după Sfintele Paşti, i-am solicitat părerea Mitropolitului Damaschin şi am prezentat câteva motive în scrisoare. Uimitor, la o scrisoare de câteva pagini, în chip ironic, Mitropolitul Damaschin ne dă un răspuns scurt şi turmentat: „Adevărat a înviat”. După care tot în chip ironic, încercând să dea impresia că vina ne aparţine nouă care am insistat, şi nu lor care şi-au văzut de plăcerile fiecăruia şi au ignorat o Biserică, luptând pentru distrugerea ei.
Aceasta este povestea tristă, dar adevărată prin care am trecut în ultimul an, poveste care ne-a adeverit faptul că scrupulele acestei Mitropolii, cât şi a Arhiepiscopiei din Rep. Moldova, sunt departe de păzirea Sfintelor Canoane, cum pretindea la început. Acum, nu mai rămâne de cât să purtăm încă o dată doliul tristeţii în urma unei deznădăjduiri create de un Sinod cu succesune Apostolică, dar care îşi bate joc de orice om şi ironizează orice situaţie dificilă în care se află cineva, râzând de tristeţea oricui, în timp ce ei se veselesc şi îşi văd de planurile lor, care iarăşi nu pot să mă afirm cât de creştineşti sunt, întrucât ei doar scriu o eclesiologie pozitivă, în timp ce ei primesc orice taină a Patriarhiei Moscovei, preoţi, diaconi, chiar botezul şi mirungerea. Acestea sunt fapte ce arată clar că ei şi-au format eclesiologia pozitivă doar pe hârtie, să caute câţi mai mulţi adepţi. Drept urmare, am publicat aceste trei articole referitoare la poziţia murdară a Sinodului РОСПЦ-D, un sinod plin de interese meschine, cu fondatori iubitori de nedreptate şi minciună, ură şi răutate. Spre deosebire de acest Sinod, РОСПЦ-A condus de Mitropolitul Antonie Orlov are o eclesiologie pozitivă, însă nu îşi bate joc de propriile mădulare clericale, monahale sau mireneşti, ci progresează în unitate, nu în „dictaturi totalitare” pline de aroganţă şi lipsite total de înţelepciune.

Anunțuri