Ce erezii avea Episcopul Matei de Bresthena?

by

HIROTONIA EPISCOPULUI MATEI DE BRESTHENA

matthew of bresthena

După schimbarea Calendarului Bisericesc, în Grecia nu au rămas Episcopi care să păstreze rânduiala calendaristică a Sfântului Sinod Întâi Ecumenic de la Niceea. Aşadar, preoţii şi credincioşii greci se coordonau singuri, după Pravilele impuse de Sfinţii Părinţi, dar, fără să aibă susţinerea unei Ierarhii Vechi-Calendariste.

În anul 1935, la aproximativ 11 ani după schimbarea Calendarului, trei Episcopi neo-calendarişti din Grecia, hotărăsc să se separe de Biserica oficială a Greciei, care adoptase calendarul nou în uzul liturgic, devenind primii Arhierei ai vechilor calendarişti.

În faţa mulţimii adunate, cei trei Episcopi fac mărturisire de Credinţă împotriva noului Calendar şi, astfel, devin primii ierarhi vechi calendarişti din Grecia. Aceştia au fost: Episcopul Hrisostom de Florina, Episcopul Gherman de Demetrias şi Episcopul Hrisostom de Zakynthos. Aceştia trei au hirotonit noi Episcopi pentru a păstori aproximativ un milion de credincioşi de Stil Vechi din Grecia: Gherman de Kyklades, Hristofor de Megaris, Policarp de Diavleia şi Matei de Bresthena.

Situaţia din Grecia nu a fost chiar prielnică dezvoltării Bisericii de Stil Vechi, ba chiar nici măcar favorabilă pentru a rămâne în această formă iniţială. Astfel, cei 8 Episcopi se separă între ei, unii aderă la stilul nou, alţii sunt arestaţi şi închişi pentru mărturisirea de credinţă împotriva guvernului nou-calendarist şi în peajma anilor 1940 rămân doar doi Episcopi, Hrisostom de Florina, primul lor Episcop şi nou-hirotonitul Episcop Matei de Bresthena. Dar, nici în această formă nu rămâne organizarea, întrucât apare o altă schismă care a provocat şi mai mare tulburare în Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Grecia.

Motivul care a stat la baza separării Episcopului Matei de Mitropolitul Hrisostom de Florina este strict legat de repetarea tainelor noilor calendarişti, inclusiv botezul. Chiar pe pagina oficială a Episcopului Kirikos din Grecia, care a fost hirotonit de Sinodul Mateit condus de „Mitropolitul” Nicolae la acea vreme, găsim următoarele: „Hrisostom de Florina – nu credea că succesiunea apostolică ar trebui să continue în stilul vechi. Și-a trădat 1935 Mărturisirea Ortodoxă de Credință și a învăţat în chip eretic, că tainele noilor calendarişti au fost valide” (http://genuineorthodoxchurch.com/1948consecrations.htm).

În anul 1948 Episcopul Matei, separat de Mitropolitul Hrisostom de Florina, hirotoneşte de unul singur pe Episcopul Spiridon. Ei argumentează că hirotonia nu s-ar fi putut săvârşi de către doi sau tre Episcopi, conform Canonului 1 al Sf. Apostoli (din Pidalion), pe motiv că era prigoană în Grecia… şi amintesc că Episcopul Gherman de Kyklade era arestat… dar, totuşi, din toţi 8 Episcopi, nu era firesc măcar unul să fi rămas pe lângă acest Episcop Matei, care să se opună unei anumite erezii? Prin asta vreau să arat că grecii încă de la început au fost dezbinaţi între ei, chiar şi vechi calendarişti. Era firesc că aceşti Episcopi renunţase la Eparhii bogate de la neo-calendarişti pentru a trece la Biserica de Stil Vechi, era evident că se făcuse anumite sacrificii; dar, totuşi, nici ceilalţi nou-hirotoniţi nu au rămas în comuniune unul cu altul, ceea ce arată că fiecare şi-a purtat de grijă singur şi a încercat să adune un grup de credincioşi şi preoţi în jurul lor, pentru putea supravieţui perioadei grele de după război.

TEMEIURILE ECLESIOLOGIEI MATEITE

Mateiţii, spun că Hrisostom de Florina recunoştea botezul celor de pe stilul nou, un lucru foarte grav dacă privim o latură a Pidalionului pe care ne-o indică ei, fără să citim şi contextul Canonului respectiv, sau chiar al mai multor Canoane şi hotărâri. Într-adevăr, Ereticii nu deţin lucrarea Darului Sfântului Duh în pseudo-bisericile lor, nici preoţie lucrătoare, nici arhierie, nimic! Dar, totuşi, de ce Episcopul Hrisostom de Florina recunoştea Botezul unor eretici? Spun mateiţii pentru că ar fi fost infiltratul noilor calendarişti în Biserica Ortodoxă de Stil Vechi şi de aceea ar fi afirmat următoarele: „Noi asiguram toate autoritățile bisericești și de stat, să aivă deplină cunoștință că suntem o simplă instituţie care păstrăm calendarul vechi și nu reprezentăm o Biserică rebelă, în niciun caz nu vom înfiinţa altă Biserică sau să Hirotonim noi Episcopi” Nu există o dovadă certă că Mitropolitul Hrisostom de Florina ar fi spus acest lucru în mod public. Este adevărat, pentru a stopa progoana guvernului împotriva Bisericii de Stil Vechi, era firesc să încerce cumva să înduplece autorităţile; dar, de la a fi „înţelept ca şarpele şi curat ca porumbelul” şi până la afirmaţia că Hrisostom de Florina a murit pe stilul nou, este o aberaţie, întrucât creştinii care l-au urmat şi au rămas în Eparhia lui, au fost pe stil vechi. Dar, pentru a argumenta anumite lucruri, mateiţii apelează adesea la o formă brutală, violentă şi chiar abordând tactici psihologice pentru a duce în eroare chiar şi minţile celor cunoscători şi bine documentaţi.

Legat de Botezul Ortodox şi cel al ereticilor, iată ce găsim în Pidalion: „Latinii sunt nebotezaţi, pentru că nu păzesc cele trei afundări la cel ce se botează , precum din început au primit de la sfinţii Apostoli dreptslăvitoarea Biserică.” (Notă de subsol  după Canonul 46 al Sf. Apostoli, Pidalionul din anul 1844). Iată, în continuarea subiectului nostru, ce găsim la un alt Canon din Pidalion: „A plăcut, ca să întrebăm pe fraţii, şi siniereii noştri Sirikie şi Simplician, pentru singuri pruncii, cei de donatişti botezaţi, nu cumva aceasta, care de a lor voie nu o au făcut, rătăcirea născătorilor îi va opri spre a nu spori la slujirea Sfântului Jertfelnic, când se vor întoarce către Biserica lui Dumnezeu cu mântuitoare voinţă. (Canonul 55 Cartagina, din PIDALIONUL de la anul 1844). Şi iarăşi găsim legat de Botez la tâlcuirea acestui al 55-lea Canon al Sinodului de la Cartagina: „…În canonul acesta hotărăşte sinodul din Cartagina ca să întrebe pe sinepiscopii cei din Italia, cu ce chip să primească pe pruncii cei botezaţi de ereticii donatişti, şi de se cade a se face aceştia ierei având botezul ereticilor, când se vor întoarce la dreapta slăvire venind în vârstă şi în minte. Iar în canonul 66 rânduieşte, că aceştia să se primească la dreapta slăvire prin punerea mâinilor arhiereului, ori a iereului, şi prin anatematisirea rătăcirii donatiştilor, fără a se boteza de a-l doilea.” (Din PIDALION, tâlcuirea Canonului 55 al Sinodului din Cartagina).De asemenea, găsim în continuare, la canonul 66 al aceluiaşi Sinod: „Ca cei mici de donatişti botezaţi, care încă n-au putut a cunoaşte pierzarea rătăcirii lor, după ce ar veni la vârsta cea primitoare de socoteală, cunoscut fiindu-le adevărul, şi răutatea acelora urându-o, către soborniceasca Biserica lui Dumnezeu care este revărsată prin toată lumea, după vechea rânduială să se primească unii ca aceştia din numele rătăcirii prin punere peste ei a mâinii, nefiind datorie a se opri despre rânduiala clerosirii (…) precum învaţă Sfântul Apostol zicând: „Un Dumnezeu, o credinţă, un Botez” (Efeseni: 4,5) şi ceea ce este datorie odată a se da nu-i slobod a se repeta, după ce se va anatematisi numele rătăcirii, prin punerea mâinii peste ei se vor primi în Biserica cea una (…) cele preadrepte ale soborniceştii maice Biserici cunoscându-le, toate Sfintele Tainele acelea, cu iubirea adevărului le-au crezut şi le-au primit. Unora ca acestora, (care sunt clerici, adică Episcopi sau Preoţi) când cercarea îi va arăta cu bună viaţă, şi fără îndoială li se va întări spre slujba celor sfinte, şi mai ales întru atât de mare nevoie fiind lucrurile, nimeni nu poate să nu le dea voie la aceasta” (Canonul 66 al Sfântului Sinod din Cartagina, din PIDALION).

Aşadar, oare, nu toţi ereticii sunt într-aceeaşi stare? Cum am putea să spunem că unii sunt buni, iar alţii răi? Ori, unii pot fi primiţi ca şi botezaţi, chiar şi venind de la eretici, ori că li se va da voie să slujească, după o vreme de încercări şi cercetare din partea Bisericii? Am putea spune că în Pidalion găsim temeiuri ecumeniste? Dar, să fim cu luare aminte şi să vedem ce mai găsim în acelaşi context: „Cei din eresuri, adică din navatiani, sau fotiniani, ori din patrusprezeceni ce se întorc, ori catehumein ar fi ori credincioşi de ai lor, să nu se primească, mai înainte de a anatematisi tot eresul, iar mai cu deadinsul pe acela întru care se ţine, şi atunci pe cei ce se ziceau la dânşii credincioşi, învăţându-i Simbolurile Credinţei, şi ungându-i cu Sfânta Mir, aşa să se împărtăşească cu Sfintele Taine” (Din Pidalion, Canonul 7 al  Sinodului din Laudiceea).

Totuşi, cei de pe stil nou sunt eretici pentru schimbarea Calendarului şi a Pascaliei, ulterior pentru aderarea la erezia Ecumenismului. Dar, totuşi, Donatiştii pentru ce erau socotiţi eretici? Aceştia defapt, erau numiţi eretici pentru faptul că un Episcop din provincia nord-africană Numidia, anume Episcopul Donatus Magnus, a hirotonit Episcopi de unul singur, pentru că celălalt Episcop, anume Episcopul Caecilian căzuse în timpul prigoanelor în diverse păcate care-i interziceau să mai slujească. Deşi Sinodul hotărâse să-l hirotonească Episcop, Donatus şi ceilalţi preoţi nu l-au primit. Aşadar, Donatus hirotoneşte un Episcop în anul 311, apoi împreună înfiinţează Sinodul numit acum al „Donatiştilor”. Iată că acesta era motivul pentru care donatiştii erau socotiţi eretici, pentru că hirotonise un Episcop de către altul. Totuşi, în anul 411, Sinodul întrunit în Cartagina îi primeşte pe Episcopii Donatişti în treptele în care erau, deşi îi aminteşe ca fiind eretici.

În foarte multe hotărâri ale Sfinţilor Părinţi găsim termenul de eretici la modul general chiar şi pentru cei ce nu fac ascultare de un Mitropolit ori Arhiepiscop. Observăm sărăcia limbajului, sau am putea spune indenţia de a arăta că nici în schismă nu există mântuire, cum nu există nici în erezie; deci, scopul nostru fiind viaţa ceea veşnică, este firesc să putem afirma că nici ereticii şi nici schismaticii nu se mântuiesc, de vreme ce au căzut din Corabia Mântuirii noastre. Dar, să vedem ce mai găsim în continuare, la Pidalion: „botezul evnomianilor, şi al savelianilor nu l-au primit, iar pe al arienilor şi al macedonenilor l-au primit, de vreme ce de o potrivă, şi evnomianii, şi arienii, şi macedonenii sunt cu totul cumpliţi eretici?” (…) „Botezul altor eretici l-a primit, şi al altora nu. Însă pe lângă cuvântul iconomiei au stătut şi a doua pricină, pentru care a făcut aşa. Iar aceasta este, căci, ereticii aceia al căror botez le-au primit soboarele (Sinoadele), păzeau neschimbat felul şi materia Botezului ortodocşilor şi se botezau după forma soborniceştii Biserici; Iar ereticii aceia, al cărora botez nu l-au primit, au schimbat săvârşirea Botezului şi au stricat-o, adică chipul felului, sau întrebuinţarea materiei şi a afundărilor”. (Din PIDALION, la jumătatea Tâlcuirii Canonului 46 al Sf. Apostoli).

Iată că în Pidalion, care este Cârma Ortodoxiei, ne indică modul cum trebuie să primim pe retici şi de ce nu trebuie să repetăm botezul ereticilor care săvârşesc prin trei afundări, nu într-alt fel sau cu altă materie. Este chiar o erezie să trecem peste aceste Sfinte Canoane! După cum am mai amintit, se folosea adesea la modul general termenul de „eretici” şi pentru schismatici şi pentru apostaţi; nu era musai ca ereticii despre care vorbeau Sfinţii Părinţi să facă o erezie, şi când spunem erezie ne referim doar la cei ce schimbă dogmatisirea Sfintei Treimi. Ori, schimbarea Calendarului a avut loc în chip eretic; dar, totuşi, nu au schimbat în 1924 dogma legată de Sfânta Treime. Deci, vedeam în Pidalion că spuneau despre arieni şi macedonieni că-i primeau la Ortodoxie fără să le repete botezul. Totuşi, aceste două structuri eretice batjocoreau Sfânta Treime din pricina concepţiilor lor greşite; dar, totuşi, iată că pentru Sfinţii Părinţi nu este important modul cum mărturisesc ei, ci felul cum botează! De ce? Pentru că Mărturisirea de Credinţă nu vine la Botez, ci se face la Mirungere, cum nici Harul nu s-a dat Bisericii la Botezul în Iordan, ci la Pogorârea Sfântului Duh, închipuit acum prin Mirungere. Un lucru este firesc de ce Episcopul Matei adoptase această idee greşită şi chiar eretică de repetarea Botezului (indiferent de cine-l făcea, chiar şi prin trei afundări de era) pentru că el, înainte de schimbare, fusese un simplu ieromonah în Sfântul Munte, un pustnic am putea spune. Nu avea capacitatea de a gândi cum o făceau Sfinţii Părinţi şi nu putea să echilibreze teologic anumite teme canonice, pentru că nu avusese când şi unde să facă acest lucru. De asemenea, mateiţii din România, în mare parte din ei s-au axat doar pe citirea Pidalionului, în mod sectar, precum citesc sectarii biblia, şi nu au deprins tâlcuirile aşa cum trebuie. Ei nu observă că sunt numiţi eretici şi schismaticii şi ereticii, ei nu observă că botezul unor eretici trebuie primit, chiar pe unii trebuie să-i primim cu hirotonia acelor eretici, cum spune Pidalionul despre donatişti. Asta pentru că nu au adus modificare dogmei şi pot reveni la Ortodoxie mult mai uşor, decât cei ce au început să batjocorească pe Sfânta Treime sau să dogmatisească în mod greşit. Şi totuşi, şi dintre hirotoniţii ereticilor sau botezaţii arienilor, Sfinţii Părinţi ne arătau cât de benefică şi importantă este iconomia în Biserica Lui Hristos. Dar, nu este vorba de iconomie când primeşti un botez prin trei afundări de la eretici, este o impunere a Sfinţilor Părinţi: „Un Dumnezeu, o credinţă, un Botez” (Efeseni: 4,5) şi ceea ce este datorie odată a se da nu-i slobod a se repeta, după ce se va anatematisi erezia” (din Canonul 66 al Sfântului Sinod din Cartagina, din PIDALION).

Pentru a distrage atenţia celor care l-au urmat pe Episcopul Matei, aşa-numiţii „mateiţi” au spus că Hrisostom de Florina ar fi recunoscut botezul celor de pe stil nou pentru că era infiltratul lor în conducerea şi stăpânirea comunităţilor vechi-calendariste, ceea ce nu este deloc aşa! Iată, am argumentat Canonic de ce Episcopul Matei erea în erezie. Poate ar fi prea mult spus să-l numim eretic, devreme ce el din neştiinţă făcea această dezbinare în Biserica  de Stil Vechi din Grecia, introducând repetarea Botezului celor de pe stil nou. Este o dovadă destul de certă în privinţa inculturii acestui Episcop, pe care ulterior mateiţii înşişi l-au canonizat, cum se practică în mai toate schismele, să-şi canonizeze fondatorii. Dar, să nu omitem un singur lucru: arienilor şi macedonienilor, care batjocoreau Sfânta Treime, li se recunoştea Botezul, şi celor ce batjocoresc calendarul să nu-l recunoaştem? Adică este mai mare dogmă a calendarului, decât a Sfintei Treimi? De la aceste subiecte, mateiţii au atacat foarte mult Adevărata şi singura Biserică Ortodoxă Autocefală şi cu Sinod propriu, care a rămas în Dreapta Credinţă după anul 1924, adică ROCOR (Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora).

DOUĂ CUVINTE… DIN CE SPUN MATEIŢII DESPRE ROCOR?

În primul rând mateiţii atacă ROCOR pentru că nu repetă Botezul celor de pe stil nou. Oricum, era mult mai mare osânda Sfintelor Canoane decât bârfele mateiţilor… Am argumentat destul de clar de ce nu trebuie şi nu vom repeta niciodată botezul celor de pe stil nou, sau al altora, câtă vreme este făcut prin trei afundări! Pentru că nu este important ce mărturisesc ei despre Tatăl, devreme ce botează prin trei afundări, sau ce mărturisesc ei despre Fiul şi Sfântul Duh, ci este important modul cum practică botezul şi pe care l-au primit Sfinţii Părinţi ca fiind Botez şi nu a dezlegat la repetarea afundărilor, cum au practicat mateiţii din incultură şi habotnicism extremist. Biserica a fost aşa şi când s-a scris Pidalionul de la 1844, şi când s-a inventat calendarul, în 1582, dar şi atunci când erau arienii, macedonienii, donatiştii şi aşa mai departe. Nu putem noi să venim şi să spunem că Biserica nu a fost bună până acum şi trebuie să o schimbăm. Să fim noi capabili să ducem mai departe Ortodoxia aşa cum trebuie, nu să facem extreme.

Alt cuvânt greu la adresa ROCOR-ului este faptul că primul Mitropolitul al Sinodului, ÎPS. Antonie Krapovitsky a editat un catehism şi a comis o oarecare greşeală, pe care ei au şi catalogat-o ca fiind erezie… Este aberant să ataci pe cineva la prima greşeală. Oricum, Mitropolitul Antonie a fost unul într-un Sinod de 17 Episcopi şi nu a impus acea greşeală Bisericii. Câtă vreme a fost în ROCOR, adică până la sfârşitul vieţii sale, a mărturisit Ortodoxia aşa cum trebuie, nu a modificat. Şi chiar de ar fi fost să fie un Episcop, care să fie mai exagerat în cercetarea dogmelor şi ar fi făcut o greşeală, nu putem ataca un Sinod întreb ce păstra Dogma cea bună şi dreaptă, pentru că acela căzuse într-o oarecare neştiinţă; precum nu putem nici să impunem ROCOR-ului să ia mii de hotărâri pentru fiecare dintre cei câteva mii de preoţi ce erau în ROCOR şi printre ei se mai iveau câte unul ce greşea. Ori, mateiţii ştiu să impună, să arate cu răutate „greşelile” altora şi să le numească erezii, în timp ce ei chiar sunt eretici, cu sau fără voia lor. Mai mult fără de voie, am putea spune, pentru că şi-au format „credincioşii” în aşa fel încât să creadă doar ceea ce le spun ei şi că toţi au schimbat istoriile, numai ei spun adevărul. Dar, iată ce adevăr spun matreiţii… Ei afirmă că Episcopul Matei a apelat la un anume Arhiepiscop Ştefan din Europa (care avea Eparhie în Austria), pentru a veni la hirotonia Episcopului Spiridon, să nu o săvârşească de unul singur. Ei susţin că acest Episcop făcea parte din sinodul condus de Mitropolitul Serafim Lyade, care a devenit membru al Sinodului ROCOR în anul 1930. Mateiţii spun că Serafim Lyade şi ceilalţi Episocpi s-au separat de ROCOR, mare atenţie: în anul 1948, pentru că a fost primit Episcopul român Teofil Ionescu care chipurile, spun ei, ar fi ţinut pe stil nou… Ei bine, adevărul este contrar minciunilor lor! Serafim Lyade moare în anul 1950 iar Teofil Ionescu este hirotonit Episcop abia în anul 1954!!! Deci, argumentul mincinos ne arată că ei în oricine lovesc, folosesc minciuna, nu argumentul real. Cum am spus şi despre Botezul ereticilor, şi despre erezia lui Antonie Khrapovitsky, care defapt fusese o părere personală a lui ce nu a rămas definitivă, oricine având dreptul să greşească, dar să nu persiste în greşeală; pe când mateiţii persistă de mai bine de jumătate de secol… şi aici mă refer la toate cele 4 grupări care spun că sunt urmaşii lui Matei, nu doar Kirikos, ce apare abia după anul 2000. De asemenea, am argumentat nu doar botezul, ci şi faptul că Serafim Lyade nu avea cum să se separe în 1948 pentru un Episcop ce aderă la ROCOR la 4 ani după moartea lui… Este absurd, dar, din păcate găsim asta în multe dintre istoricele publicate de mateiţi. Este principalul lor argument de a ataca ROCOR-ul. Ei nu mai spun că Teofil Ionescu a aderat ca preot la ROCOR, el fiind hirotonit în România anilor 1921, iar când a plecat în Europa a fost ieromonah la Paris, într-o Eparhie ce ceruse din anul 1945 să treacă pe stil vechi şi să se unească cu Sfântul Sinod ROCOR, pe atunci cu sediul în Serbia. Ei nu mai amintesc că Teofil Ionescu a fost hirotonit la 4 ani după moartea lui Serafim Lyade şi ulterior, prin preajma anilor 1958 a început să revină la stilul nou, după ce ajunsese Episcop… Oare, putem amputa acest lucru ROCOR-ului? Oare, nu şi în Grecia anului 1935 s-au strecurat între preoţi candidaţi la Hirotonie ce doreau să ajungă Episcopi, erau parşivi şi apoi fugeau? De ce trebuie doar ROCOR-ului reproşat că Teofil Ionescu a trecut înapoi pe stil nou? De asemenea, Sinodul ROCOR a combătut şi ce începuse să facă acest Episcop cu altul, Ioan Covaliov, ce adoptase ritul „ortodox vestic” ce cuprindea slujirea în veşminte vestice, asemănătoare catolicilor, fapt pentru care Episcopul Ioan a fost povăţuit să revină la Ortodoxie, nu caterisit în acea secundă cum fac grecii, de sunt atâtea grupări. ROCOR-ul deţinea un Sinod de Episcop într-adevăr Episcopi! Arhierei cu gândire înaltă, nu limitaţi precum mateiţii care confundă una cu alta şi până la urmă toate li se par una… Ori, ce ar fi fost dacă ROCOR l-ar fi caterisit pe Serafim Lyade când a fost păcălit de nazişti să cedeze toate Bisericile în proprietatea ministerului cultelor din Germania, după care a fost otrăvit? Sinodul ROCOR l-a luat în Voivodin, Serbia, în anul 1942, unde era sediul Sinodului la acea vreme. Acesta a fost tratat corespunzător până în anul 1943, apoi după ce şi-a revenit, a locuit mai mult în Serbia decât în Germania, fiind fidel ROCOR-ului pentru faptul că nu l-au tratat cu răutate când merita şi nu l-au caterisit, când a căzut în capcanele comuniştilor. Aşadar, dacă ar fi apelat la tacticile practicate de mateiţi, l-ar fi caterisit; dar, am fi avut încă de pe atunci zeci de grupări. Dar, un Sinod raţional a păstrat o Ortodoxie curată multe decenii, nu s-au separat unii de alţii încă de la primul an de după apariţia Sinodului, cum au făcut grecii, ce totuşi îndrăznesc să dea sfaturi altora.

Alt lucru pe care-l reproşează aceste grupări mateite, Sinodului ROCOR este faţă de faptul că nu au făcut o mărturisire de Credinţă contra calendarului nou… Era necetsar, dacă ROCOR nu a acceptat niciodată calendarul nou???

Iată mărturisiri ale Sinodului ROCOR faţă de schimbarea Calendarului, pe care evident, mateiţii nu le amintesc, le tăinuiesc cu interes:

 „În urma dezbaterilor Sfântului Sinod, s-a hotărât să nu fie acceptat noul calendar, care este greşit, lăsând problema calendaristică şi celelalte probleme, după cum au considerat Sfintele Sinoade Ecumenice” (Hotărârea Sf. Sinod ROCOR din anul 1923, din Telegrama Mitropolitului Antonie către Patriarhia Antiohiei).

„Noul calendar este un pericol pentru a atrage poporul nostru în mod abuziv către ritul vestic (veşminte papistăşeşti) şi catolicism” (…) Ei bine, schimbarea („îndreptarea”) Calendarului nu este un lucru important de făcut… „Este clar că nu se poate accepta Calendarul de stil nou, fiind un adevărat pericol.”(Din hotărârea Sf. Sinod ROCOR din anul 1953).

„Stilul Nou este inacceptabil pentru noi; dar, mai cu seamă pascalia vestică (papistăşească) şi chiar un compromis, precum nici calendarul grec (adică stilul nou cu Pascalie de Stil Vechi) nu poate fi acceptat!”(Extras din Hotărârea Sf. Sinod ROCOR din anul 1959).

Mateiţii, cereau Sinodului ROCOR să facă mărturisire de Credinţă contra Calendarului nou pentru că aşa văzuse ei la cei trei Episcopi. În gândirea lor limitată şi lipsită de prea multă pricepere… credeau că aşa este practica şi că după anul 1924 toţi trebuie să se dezică de calendarul nou… Ei bine, acei trei Episcopi din Grecia, s-au lepădat de stilul nou la 11 ani după schimbarea calendarului, timp în care ei slujise pe stil nou, păstrase calendarul nou, chiar se împărtăşise cu episcopi ce slujeau deja cu catolici. Deci, mai aveau succesiune, ori nu? Evident, la această întrebare mateiţii găsesc răspuns. Şi noi, am găsit mai devreme, în argumentele despre Botez, căci şi hirotonia unora este bună, precum şi a altora; ori, a face noi cărări extremiste şi de dragul dea fi dur, violent şi agresiv, nu este deloc o dovadă de Ortodoxie. Aşadar, ROCOR-ul nu avea de ce să facă acea mărturisire de Credinţă şi lepădare de stilul nou, pentru că nu acceptase niciodată stilul nou!!! Cum să te lepezi şi să te pocăieşi pentru că grecii stătu-se pe stilul nou, dacă tu nu ai stat? Este o altă dovadă de prostie la superlativ, chiar răutate. În lipsa de argumente care nu se pot demonta, cum au fost cele de până acum, ei apelează la orice truc psihologic de a minţi în chip vădit şi chiar public, la nivel oficial, prin cărţi, reviste şi chiar în eclesiologia lor! Dar totuşi, nu am avut până acum cine să ne informeze şi să ne deschidă ochii.

ROCOR a fost un Sinod paşnic, un Sinod Sfânt şi format din Episcopi cu trăiri alese, nu plini de mândrie şi răutate. Nu mă satur duhovniceşte să privesc fotografiile Arhiereilor de la înfiinţarea Sinodului Autocefal ROCOR, în anul 1921, singura Biserică autocefală care a rămas în Dreapta Credinţă după anul 1924, nu ca grecii, 11 ani pe stil nou şi apoi ei sunt cei mai buni, nu ROCOR-ul care nu acceptase niciodată calendarul nou! Ei amputează ROCOR-ului că primea Episcopi şi preoţi de la alte Patriarhii. Este o mare diferenţă între faptul de a primi un rătăcit la Ortodoxie şi între situaţia grecilor care înşişi au fost rătăciţi 11 ani şi apoi au apărut în Biserica de Stil Vechi făcând un Sinod de 8 Episcopi care până în anul 1948 nu prea mai slujeau doi la un loc… fiecare separându-se şi făcându-şi o Eparhie proprie. Şi ce am putea face? Să nu-i primim? Să-i lăsăm în rătăcire? Să repetăm botezul prin trei afundări, dacă în Pidalion scrie că nu? Să-i fi hirotonit din nou, un Sinod cu Episcopi în etate, cu experienţă de slujire îndelungată ca şi arhierei, cu capacitatea de a aplica rânduiala cea mai bună pentru Ortodoxie? Ar fi trebuit să facă toate acestea, şi botezul din  nou, şi hirotonie, pentru că aşa vedea Matei în Pidalion?

Legat de repetarea botezului, ori a dogmatisirii calendarului, mai mult decât simplul fapt că trebuie păstrat, fiind pur şi simplu cuprinsul Mineielor… Episcopul Matei nu a avut discernământul canonic cuvenit unui Episcop, fapt pentru care a născut o grupare extremistă, bolnavă din punct de vedere duhovnicesc care caută să argumenteze chiar orice cu jocuri psihologice de a transforma minciuna în adevăr. Dar, ereziile cu timpul au apărut şi cu timpul au dispărut; aşa şi această grupare, îşi va da seama la un moment dat şi va merge la ROCOR, aşa cum a făcut Episcopul Matei la Episcopul Ştefan să-i ceară prin scrisoare… Este evident, am detaliat motivul pentru care ROCOR nu a acceptat să participe la înfiinţarea unei astfel de Biserici mai mult sectare în Grecia, decât Ortodoxe. Dar, totuşi, câte unul, câte mai mulţi, ne rugăm să-i lumineze Maica Domnului cu rugăciunile Ei către Mântuitorul, să vină la Ortodoxie şi ei şi să se alăture Bisericii Adevărate, nu a unor „clone” ce au apărut după ani şi au căutat câteva argumente prin Pidalion să-şi justifice eresurile ca fiind adevăruri de credinţă, cum fac sectarii cu Biblia.


%d blogeri au apreciat asta: