DESPRE BOTEZUL SCHISMATICILOR ȘI AL ERETICILOR

by

BOTEZUL APOSTOLILOR ȘI AL CREȘTINILOR

 „Amin, amin, grăiesc ţie, de nu se va naşte cineva

din apă şi din Duh, nu va putea să intre întru împărăţia

Lui Dumnezeu” (Ev. Ioan, III, 2, Dumnezeiasca Scriptură – 1914).

Botezul, este definit de însuşi Mântuitorul Iisus Hristos ca o a doua naştere, căci pruncul în pântecele maicii sale este înconjurat de apă, fără a-i fi uscată vre-o parte a corpului. Însăşi firea omenească ne arată că pruncul stă în apă trei anotimpuri, adică de regulă nouă luni de zile. De aceea pruncii trebuie Botezaţi, chiar şi fără solicitarea lor, după cum au Botezat Sfinţii Apostoli[1].

Sectarii greşesc atunci când spun că pruncii se botează la maturitate, sau când au raţiunea unui om. Ei bine, citim contrariul în învăţăturile Sfinţilor Părinţi: „Hristos sfinţeşte toate vârstele, avându-le pe toate întru Sine. El a venit să îi mântuiască pe toţi prin Sine Însuşi, adică pe toţi cei care, prin El, sunt renăscuţi întru Dumnezeu – prunci, copii, tineri, adulţi şi bătrâni. El a trecut prin toate vârstele, fiind Prunc pentru prunci şi sfinţind astfel pruncii, Copil pentru copii, sfinţindu-i pe aceştia şi oferindu-le un exemplu de pietate, dreptate şi supunere, Tânăr pentru tineri, devenind un exemplu pentru ei şi sfinţindu-i întru Domnul şi, de asemenea, Bătrân pentru cei care sunt în vârstă, astfel încât să fie un învăţător desăvârşit pentru toţ.” [2]

Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a botezat în râul Iordan nu pentru a arăta vârsta maturităţii Lui, ci pentru că aşa era datina evreiască; dar, totuşi, El nu s-a botezat cu Botezul pocăinţei pentru că însuşi Dumnezeu nu greşeşte şi nu are de la cine să ceară pocăinţă, iertare, fiind drept întru toate şi totdeauna acelaşi; însă, a ales această perioadă înainte de Propovăduirea Lui, arătând astfel pruncia duhovnicească a Apostolilor ce aveau să-l urmeze, care nu cunoşteau Evanghelia. De aceea Apostolii au primit Evanghelia şi Pogorârea Sfântului Duh fără a fi Botezaţi, întrucât Hristos s-a botezat pentru ei toţi şi pentru cei ce îi urmau la acea vreme, prunci cu mintea, priceperea, înţelepciunea. Deci, iată că pentru ei, s-a botezat El, fără a le mai cere şi lor aceasta. După aflarea Evangheliei şi înţelepţirea minţilor lor, Apostolii au avut libertatea de a alege: ori să se lepede de Hristos, ori să-l urmeze.

Botezul trebuie să fie ca o a doua naştere. După cum am mai spus, copilul stă în pântecele maicii lui trei anotimpuri, complet acoperit de apă. Este un exemplu dat de fire pentru modul cum trebuie să facem Botezul, dacă însuşi Mântuitorul îl numeşte „naştere”.

Sfinţii Apostoli au rânduit ca Botezul să fie într-acest chip, al naşterii, asemănător celei dintâi. Nu era botez prin stropire, ci în trei afundări complete; căci pruncul întru naşterea biologică nu stă în apă doar până la brâu sau doar capul, ori doar creştetul capului, ci tot stă în apă. De aceea, botezul săvârşit prin stropire, sau care nu spre închipuirea naşterii se face, ci spre binecuvântare, nu este considerat Botez, după cum urmează: „Latinii sunt nebotezaţi, pentru că nu păzesc cele trei afundări la cel ce se botează, precum din început au primit de la sfinţii Apostoli dreptslăvitoarea Biserică.” [3] Botezul latinilor, se referă Pidalionul, adică al papistaşilor, nu este Botez. Una, pentru că nu reprezintă chipul Botezului Apostolesc, a doua pentru că nu ei înşişi caută să schimbe orice, indiferent de dogmă, excluzând litera sub pretextul simbolisticii, precum alţii greşesc punând accent pe literă, mai mult decât pe înţelesul pildei.

BOTEZUL ERETICILOR ŞI AL SCHISMATICILOR

 Botezul reprezintă moartea pentru moartea ateistă în care a stat poporul înainte de Hristos, fie atei, fie evrei sau închinători la idoli şi de asemenea, naşterea pentru Hristos, naşterea cea duhovnicească şi posibilitatea ca omul să intre întru Împărăţia Lui Dumnezeu. Botezul, nu este o naştere permanentă, precum îl avem exemplu pe Iuda, cel care a primit pe Hristos, a primit Evanghelia; dar, apoi s-a lepădat şi căzut iarăşi în starea morţii. Asemenea şi creştinii, primesc Botezul, se unesc cu Hristos, se nasc a doua oară; dar, pot să cadă înapoi în starea morţii sufleteşti, adică a ereziei. Dacă pentru Iuda nu s-a mai putut face nimic, el dându-se spre moarte prin spânzurare, pentru creştinii căzuţi, erezia este o agonie sufletească din care se pot ridica.

Fiecare cult în parte avea o rânduială ce-o numeau „botez”, fie tăiere împrejur la evrei, fie într-alt chip la religiile idolatrice. Pentru a se împiedica primirea acestor botezuri, Sfinţii Apostoli au hotărât: „Episcopul, sau Presbiterul, eretice sc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte Credinciosului cu necredinciosul?” [4] Fireşte, în deosebi făceau referire la botezul evreilor, existând o dilemă la acea vreme cum că Mântuitorul s-a tăiat împrejur, după tradiţia Vechiului Testament. Dar, Mântuitorul nu a făcut aceasta pentru a ne arăta nouă cum să ne botezăm, ci pentru că era nevoie de Mesia, cel din urmă împlinitor al legii lui Moise, după care ne-a adus Legea Lui Dumnezeu – Sfânta Evanghelie. De aceea, ei nu era admis ca un Creştin să se boteze de două ori, după cum spun: „Episcopul, sau Prezviterul, pre cel ce are Botez după adevăr, de-l va boteza din început, sau pre cel spurcat de cei decinstitori de Dumnezeu, de nu îl va boteza, să se caterisească; ca unul ce-şi bate joc de Crucea şi moartea Domnului şi nu deosebeşte pre Ierei (preoţi) de către mincinoierei.” [5]La acea vreme nu erau apăruţi ereticii, toţi fiind întru aceeaşi Biserică. De aceea, se face referire la Botezul săvârşit de ereticii închinători la idoli şi în deosebi pe acela al evreilor.

Încă din primul secol au început să apară ereziile în lume. Cel mai marcant timp în care Biserica s-a luptat împotriva ereziei a fost anul 325, unde Sfântul Sinod Întâi Ecumenic[6] s-a adunat pentru a combate erezia lui Arie[7]. Ulterior, altă perioadă grea pentru Biserică a fost apariţia ereziei nestorianismului[8]. Au mai fost şi alte erezii care au zguduit Biserica Lui Hristos; dar, s-au întors în nefiinţă, aşa cum au fost înainte să se ridice anumiţi aşa-zişi învăţaţi care interpretau Scripturile după placul lor, adesea doar după literă, nu şi după duhul literelor. Au mai fost şi alţi eretici, chiar foarte mulţi, dar nu-i mai amintim pe fiecare. Legat de botezul ereticilor, adică al celor pe care-i numeau „donatişti”[9] iată ce găsim: „A plăcut, ca să întrebăm pe fraţii, şi siniereii noştri Sirikie şi Simplician, pentru singuri pruncii, cei de donatişti botezaţi, nu cumva aceasta, care de a lor voie nu o au făcut, rătăcirea născătorilor îi va opri spre a nu spori la slujirea Sfântului Jertfelnic, când se vor întoarce către Biserica lui Dumnezeu cu mântuitoare voinţă”.[10]Iar în tâlcuirea acestui Canon găsim următoarele: „…În canonul acesta hotărăşte sinodul din Cartagina ca să întrebe pe sinepiscopii cei din Italia, cu ce chip să primească pe pruncii cei botezaţi de ereticii donatişti, şi de se cade a se face aceştia ierei având botezul ereticilor, când se vor întoarce la dreapta slăvire venind în vârstă şi în minte. Iar în canonul 66 rânduieşte, că aceştia să se primească la dreapta slăvire prin punerea mâinilor arhiereului, ori a iereului, şi prin anatematisirea rătăcirii donatiştilor, fără a se boteza de a-l doilea”.[11] Canonul acesta se referă doar la pruncii botezaţi de eretici, care sunt primiţi în Biserică, devenind maturi şi dându-şi seama de greşeala lor, stând în afara Bisericii. Însă, iată ce găsim în continuare, tot la acelaşi Sfânt Sinod: „Cei mici – adică pruncii –  de donatişti botezaţi, care încă n-au putut a cunoaşte pierzarea rătăcirii lor, după ce ar veni la vârsta cea primitoare de socoteală, cunoscut fiindu-le adevărul, şi răutatea acelora urându-o, către soborniceasca Biserica lui Dumnezeu care este revărsată prin toată lumea, după vechea rânduială să se primească unii ca aceştia din numele rătăcirii prin punere peste ei a mâinii, nefiind datorie a se opri despre rânduiala clerosirii (…) precum învaţă Sfântul Apostol zicând: „Un Dumnezeu, o credinţă, un Botez” (Efeseni: 4,5) şi ceea ce este datorie odată a se da nu-i slobod a se repeta, după ce se va anatematisi numele rătăcirii, prin punerea mâinii peste ei se vor primi în Biserica cea una (…) cele preadrepte ale soborniceştii Biserici cunoscându-le, toate Sfintele Tainele acelea, cu iubirea adevărului le-au crezut şi le-au primit. Unora ca acestora, (care sunt clerici, adică Episcopi sau Preoţi) când cercarea îi va arăta cu bună viaţă, şi fără îndoială li se va întări (dezlega) spre slujba celor sfinte, şi mai ales întru atât de mare nevoie fiind lucrurile, nimeni nu poate să nu le dea voie la aceasta”.[12] Categoric, nu era vorba doar de prunci, pentru că se face referire şi la preoţi. Unii ar putea interpreta că Sfinţii Părinţi primeau botezul pruncilor pentru că nu aveau pricepere; însă, este vorba şi de clerici, Episcopi şi Preoţi, care ar fi avut maturitatea de a cunoaşte erezia, chiar în timpul în care o mărturiseau. Canonul acesta nu încalcă Pravila Sfinţilor Apostoli care impune să nu se primească tainele ereticilor, deşi aici dezleagă la slujire, după o perioadă de încercare pentru lămurire. Totuşi, Apostolii se refereau la tainele ereticilor evrei şi ale idolatricilor, de asemenea şi alţi Sfinţi Părinţi şi Sinoade fac referire la „botezul ereticilor”.

Au fost unele cazuri când Biserica a primit Botezul unor eretici şi al altora nu; au fost cazuri când au primit hirotoniile unor eretici, alte ori doar Botezul. Pentru o lămurire, iarăşi vom cerceta Cârma Bisericii Lui Hristos, unde aflăm răspuns: „Cei din eresuri, adică din navatiani, sau fotiniani, ori din patrusprezeceni ce se întorc, ori catehumein ar fi ori credincioşi de ai lor, să nu se primească, mai înainte de a anatematisi tot eresul, iar mai cu deadinsul pe acela întru care se ţine, şi atunci pe cei ce se ziceau la dânşii credincioşi, învăţându-i Simbolurile Credinţei, şi ungându-i cu Sfânta Mir, aşa să se împărtăşească cu Sfintele Taine”[13]Pe ereticii care botezau într-alt chip decât cel al Naşterii, în numele Sfintei Treimi, după cum am spus la început, Sfintele Sinoade i-au primit prin Botez, iar pe cei ce botezau prin trei afundări, în numele Sfintei Treimi, deşi aveau concepţii greşite legate de domă, ei păstrau felul săvârşirii Botezului, în trei afundări, nu într-alt chip. Cu toate acestea, Iată ce găsim în tâlcuirea acestui Canon: „Asemenea cu canonul al 7-lea al sinodului 2 zice şi acesta, că navatianii şi fotinianii şi patrusprezecenii întorcându-se la ortodoxie, să nu se primească, la împărtăşirea Tainelor până ce vor anatematisi toate eresurile, iar mai cu deadinsul pe al lor (…) Fiindcă aceia se botezau întocmai, ca şi cei ortodocşi, şi pentru aceasta nu trebuie a se boteza a doua oară”.[14]

BOTEZUL NEO-CALENDARIŞTILOR

Schimbarea Calendarului într-adevăr a fost o schismă, pentru că nu găsim Dogmă în Calendar, deşi este rânduială Bisericească şi nu o putem schimba ori lepăda. Calendarul trebuie păstrat după cum au rânduit Sfinţii Părinţi şi nu după cum a vrut să demonstreze Papa Grigorie prin calcule matematice înşelătoare. Orice om care cade în Anatemele Sfintelor Sinoade, este catalogat drept eretic. Însă, erezia aceluia nu înseamnă că schimbă Dogma Sfintei Treimi. Cu toate acestea, în chip vădit se face părtaş ereziei, după cum urmează: Oricine nu urmează învăţăturile Sfintei noastre Credinţe strămoşeşti, după cum au aşezat şi cele şapte Sfinte Soboare Ecumenice, care au hotărât pentru Sfintele Paşti şi pentru Calendar şi care bine le-au legiuit să le urmăm, şi va voi să urmeze după pascalia şi după calendarul cel născocit de ateii lui papa sau se va împotrivi la toate acestea şi va voi să strice dogmele şi tradiţiile, pe care ni le-au predat Sfinţii Părinţi ai Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, să fie dat anatemii şi scos afară din rândul creştinilor Sfintei noastre Biserici cârmuite de Domnul nostru Iisus Hristos”.[15] Aşadar, oricine schimbă rânduiala Ortodoxiei pentru a urma născocirilor papistaşilor, cade în Anatema, din care se poate ridica doar prin anatematisirea ereziei, care se face la Mirungere, adică ungerea cu Sfântul şi marele Mir, după cum amintesc şi alte Canoane din Pidalion, nu doar cele menţionate până aici, unde este indicat ca primirea anumitor eretici să se facă prin această Taină.

Noi nu putem repeta Botezul neo-calendariştilor, câtă vreme este săvârşit prin cele trei afundări complete, în numele Sfintei Treimi. Vedem că Sfinţii Părinţi primeau botezul săvârşit de unii eretici, chiar dacă aceştia batjocoreau pe Hristos, dar îl aminteau în botezul săvârşit de ei. Aici apare principiul Iconomiei. Diferenţa dintre eretici nu este dogmatică, pentru că oricare se îndepărtează de Biserică şi face schismă, sau erezie, nu stă în corabia Mântuirii şi nu poate intra în Împărăţia Lui Dumnezeu. Dar, există o limită a iconomiei, care se rezumă doar la Botez, nu şi la împărtăşirea la un loc cu ereticii, până nu se leapădă de erezia lor şi vin la Biserică. Nu este admis repetarea Botezului, mai cu seamă atunci când este săvârşit conform Ortodoxiei, chiar şi de nişte eretici. Iată ce ne învaţă Pidalionul, Cârma Bisericii Ortodoxe: „botezul altor eretici l-a primit, şi al altora nu. Însă pe lângă cuvântul iconomiei au stătut şi a doua pricină, pentru care a făcut aşa. Iar aceasta este, căci, ereticii aceia al căror botez le-au primit soboarele acestea, păzeau neschimbat felul, şi materia Botezului ortodocşilor, şi se botezau după forma soborniceştii Biserici; Iar ereticii aceia, al cărora botez nu l-au primit, au schimbat săvârşirea Botezului şi o au stricat, adică chipul felului, să zicem aşa, chemarea, sau întrebuinţarea materiei, adică a afundărilor şi a ieşirilor din apă”.[16]

Neo-calendariștii nu sunt eretici din pricina calendarului. Aceasta este doar o schismă; însă, ei sunt eretici pentru ecumenism, slujind cu ereticii la un loc şi împărtăşindu-se din aceleaşi daruri, împotriva tuturor Hotărârilor Sfintelor Soboare, căzând din numirea de „Sobornicească Biserică”. Aceştia recunosc botezul Papistaşilor, pe care Pidalionul îi numeşte „nebotezaţi” pentru că ei botează prin stropire şi nu prin cele trei afundări, după cum au rânduit Sfinţii Apostoli să fie chipul naşterii celei de-a doua.  Aceştia, adică neo-calendariştii, se primesc la Biserica Lui Hristos doar prin Sfântul şi Marele Mir, care nu au primit botez prin stropire, cum practică şi neo-calendariştii făcându-se cu totul eretici. Noi nu avem permisiunea să repetăm Boterzul în trei afundări, şi nu o facem! Botezul este naşterea; dar, mărturisirea vine abia la Mirungere, când se leapădă şi anatematiseşte tot eresul, desăvârşind Botezul şi îndreptându-se din starea ereziei, după cum ne învaţă Sfinţii Părinţi.

[1] Fapte, X, 44; Corinteni, I, 16

[2] Sf. Irineu de Lyon, Împotriva ereziilor: 2,22,4

[3] Pidalion – 1844; din nota de subsol de la Canonului 46 al Sf. Apostoli

[4] Pidalion, anul 1844, Canonul 46 al Sfinţilor Apostoli

[5] Pidalion, anul 1844, Canonul 47 al Sfinţilor Apostoli

[6] Toţi Episcopii Creştini din toată lumea

[7] Preotul Arie grăia împotriva Sfntei Treimi, zicând că există doar un Dumnezeu, adică Tatăl

[8] Episcopul Nestorie mărturisea că Hristos nu a fost Om şi Dumnezeu în acelaşi timp

[9] Donatiştii s-au despărţit de Biserică în anul 311 şi au revenit în anul 411

[10] Pidalion, anul 1844, Canonul 55 al Sfântului Sinod întrunit în Cartagina

[11] Pidalion, anul 1844, extras din tâlcuirea Canonului 55 al Sfântului Sinod întrunit în Cartagina

[12] Pidalion, anul 1844, Canonul 66 al Sfântului Sinod întrunit în Cartagina

[13] Pidalion, anul 1844, Canonul 7 al Sfântului Sinod întrunit în Laudiceea

[14] Pidalion, anul 1844, extras din tâlcuirea Canonului 7 al Sinodului din Laudiceea

[15] Canonul Întâi al Sfântului Sinod întrunit în anul 1583 la Ţarigrad (Constantinopol)

[16] Pidalion, anul 1844, extras din tâlcuirea Canonului 46 al Sfinţilor Apostoli


%d blogeri au apreciat asta: