Despre botezul ereticilor și al neo-calendariștilor DIN PIDALION

by

CUM TREBUIE SĂ PRIMIM PE ERETICI: MIRUNGERE SAU BOTEZ?

Autor. Pr. Veniamin

CANONUL 46 al Sfinţilor Apostoli:

„Episcopul, sau Presbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte Credinciosului cu necredinciosul?”

 CANONUL 47 al Sfinților Apostoli:

„Episcopul, sau Prezviterul, pre cel ce are Botez după adevăr, de-l va boteza din început, sau pre cel spurcat de cei decinstitori de Dumnezeu, de nu îl va boteza, să se caterisească; ca unul ce-şi bate joc de Crucea şi moartea Domnului şi nu deosebeşte pre Ierei (preoţi) de către mincinoierei.”

Extras din tâlcuire:

În notele de subsol ale Pidalionului din preajma acestor două canoane, găsim următoarele: „Latinii sunt nebotezaţi, pentru că nu păzesc cele trei afundări la cel ce se botează , precum din început au primit de la sfinţii Apostoli dreptslăvitoarea Biserică.”  (Găsim aceasta în notele de subsol ale Pidalionului din 1844, după Canonul 46 al Sf. Apostoli). Dar, să stăm puţin cu luare aminte. Oare, în ce an au căzut latinii de la Dreapta Credinţă şi în ce an se începe scrierea Pidalionului? Iată că Sfinţii Părinţi care au contribuit la această Sfântă şi Mântuitoare Cârmă a Bisericii Lui Hristos, au spus clar că latinii nu au botez, din pricină că nu fac cele trei afundări. Deci, acesta este motivul şi nu erezia din interiorul bisericii lor. Era clar că Biserica Ortodoxă din toate timpurile şi locurile primea doar anumite forme de Botez şi nu le repeta, ci le desăvârşea prin Sfântul şi Marele Mir. Deci, exista şi această rânduială. De pildă, vedem vârsta Hirotoniei la 30 de ani; însă, nu uităm că Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie a fost hirotonit preot sub vârsta de douăzeci de ani. Am putea spune că nu era un canon dogmatic; fiind legat de Hirotonie, nu de Botez. Dar, Hirotonia nu este tot Taină? Şi de aceasta trebuie făcută după un Tipic, de ce să-l încalce cineva? Botezul, Mirungerea, Spovedania, Împărtăşirea, Hirotonia, sunt Sfinte Taine dogmatice. Fără de Hirotonie nu se poate face nimic; însă, iată că excepţii au fost, în diferite cazuri ale istoriei, pe care Sfinţii Părinţi le-au numit Iconomii, în mod special pentru Sfintele Taine. De asemenea, amintindu-ne de Donatiştii care de la un singur Episcop au luat hirotonie, despre care zice în Pidalion „care nume arată mai mult eresul cel din naştere, şi nu pe cel în urmă făcut” deci, îi numeşte eretici. Iarăşi găsim: „În canonul acesta hotărăşte sinodul acesta ca să întrebe pe sinepiscopii cei din Italia, cu ce chip să primească pe pruncii cei botezaţi de ereticii donatişti, şi de se cade a se face aceştia ierei având botezul ereticilor, când se vor întoarce la dreapta slăvire venind în vârstă şi în minte. Iar în canonul 66 al său rânduieşte, că aceştia să se primească la dreapta slăvire prin punerea mâinilor arhiereului, ori a iereului, şi prin anatematisirea rătăcirii donatiştilor, fără a se boteza de a-l doilea.” (Din PIDALION, tâlcuirea Canonului 55 al Sinodului din Cartagina). Iată context în care Sfintele Canoane numesc eretici pe unii, primindu-le botezul că-l săvârşeau în cele trei afundări, chiar şi de erau eretici, iar pe unii, precum latinii, îi primeşte vădit prin Botez pentru că nu au cele 3 afundări, argumentând „pentru că sunt eretici”. Deci, eretici erau şi aceia şi aceştia; dar, totuşi, găsim această rânduială pe care unii au numit-o „Hirotesie” care nu-i tot una cu a arhimandritului, sau igomenului, ci aşa se numeşte; dar, cuprinde invocarea Darului Sfântului Duh. Iată că erau forme de a primi ereticii prin Botez, Mirungere, Hirotesie, Mărturisire de Credinţă şi lepădarea de erezie. De ce? Pentru că Biserica are iconomii şi atunci când la eretici le poate primi cele trei afundări, iar pentru alţii Botezul cel dintru început, pentru că nu au avut cele trei afundări. În alte Canoane găsim că nu se cade a sta la masă cu ereticii; însă, iată cazul unora ce veneau la Biserica Lui Hristos pentru a se uni cu dânsa, despre care continuarea tâlcuirii spune: „că au judecat a se purta cu blândeţe, şi cu pace cu donatiştii, ca cu chipul acesta să poată a-i aduce la adevăr”. (Din Pidalion, continuarea tâlcuirii Canonului 55, Cartagina). Aşadar, Biserica raţională are de unde să ia exemple de Iconomie, are de unde să ia Tipic şi rânduială pentru a nu primi eretici la Biserică; dar, are şi pentru a primi Tainele unora ca aceştia. Sunt unii care fac o extremă, fie din libertinaj, fie din răutate şi lipsă de iconomie, care caută cea mai grea cale de a primi pe unii, sau pe alţii, ne având înţelepciunea unor Arhierei adevăraţi, ne având priceperea unor Sinoade, ci pur şi simplu caută în extremism să-şi justifice încălcarea unor Sfinte Canoane. Este drept, în Pidalion poţi găsi a primi pe cei ce botează prin trei afundări, prin Mirungere, cum am arătat, de asemenea este drept că în Pidalion găseşti scris să-i primeşti prin Botez. Dar, totuşi, nu avem şi pilda ereticilor care umblă cu Biblia prin lume şi-şi justifică eresurile lor? Oare, nu şi aceia fac o extremă, dar spre libertinaj? Deci, tot o extremă este şi acolo unde căutăm calea cea mai grea pentru că aşa dorim noi, nu pentru că aşa ar fi făcut Biserica. Aceasta denotă că ei nu sunt din Biserică şi de aceea nu gândesc teologic, ci doar în literă îşi caută justificarea.

Dar, nu doar aici găsim posibilitatea de a face iconomie, ci iată ce spun Sfinţii Părinţi de la Laudiceea: „Cei din eresuri, adică din navatiani, sau fotiniani, ori din patrusprezeceni ce se întorc, ori catehumein ar fi ori credincioşi de ai lor, să nu se primească, mai înainte de anatematisi tot eresul, iar mai cu deadinsul pe acela întru care se ţine, şi atunci pe cei ce se ziceau la dânşii credincioşi, învăţându-i Simbolurile Credinţei, şi ungându-i cu Sfânta Ungere (hrismă), aşa să se împărtăşească cu Sfintele Taine” (Din Pidalion, Canonul 7 al  Sinodului din Laudiceea). Iată, stăm şi ne întrebăm: Ce taine pot avea ereticii? Avem aici, în acest Canon, pilde de eretici care chiar se îndepărtase foarte mult de Biserica Lui Hristos. Totuşi, de ce-i primeşte prin Mirungere? Pentru că Biserica a avut această iconomie încă din vremea Sfintelor Sinoade Ecumenice, apoi în perioada Sinoadelor Ecumenice şi chiar după. Dacă ar fi fost să fie doar rigurozitate, nu am fi aflat cazuri diferite în tâlcuiri, care s-au scris după anul 1700. Deci, iată că şi în vremurile îndepărtate, şi mai recent, Biserica a avut parte de această Iconomie, care spre folos s-a făcut, nu spre osândirea Credinţei sau pentru a se pierde Succesiunea Apostolică.

Vedem cazuri de eretici care cu adevărat batjocoreau Dogma dreptei Credinţe, găsim cazuri de eretici care în afară de Botez, ei nu aveau altceva în comun cu Ortodoxia, şi totuşi, îi primeşte prin Mirungere. Dacă pe unii ce-l batjocoresc pe Dumnezeu prin erezie, îi primeau prin Mirungere, cum am putea noi să primim prin Botez pe cei ce batjocoresc Calendarul? Oare, mai presus de toate este Calendarul? Noi îl păstrăm; dar, să ne gândim că alţii nici nu ştiu de ce-l ţin pe cel noi, căci aşa s-au născut. Când vin la Ortodoxie, vin de voie bună şi noi îi îndepărtăm în timp ce avem pilde de la Sfinţii Părinţi că aveau căi frumoase şi potrivite pentru a primi cu dragoste pe toţi cei ce vin la Biserica Lui Hristos. În cazul în care ei ar boteza prin stropire, ori printr-o afundare, atunci îi primim prin Botez, căci nu avem un exemplu în Pidalion că primeau botezul prin stropire, chiar şi pentru iconomia Bisericii; oricum, nici nu am fi putut avea aşa exemplu; dar, dacă avem nenumărate pilde de primire (prin Mirungere) a unor eretici care batjocoresc pe Dumnezeu, cum putem socoti că batjocorirea Calendarului este mai grea osândă? Oare, noi ne închinăm ca Domn şi Dumnezeu la calendar? Nicidecum! Calendarul îl ţinem pentru că aşa l-au lăsat Sfinţii Părinţi şi aşa-l păstrăm şi noi; de asemenea, Pascalia o ţinem pentru că aşa am moştenit-o de la Sfinţii Părinţi şi nu de acum, sau de ieri, ci din toate timpurile Sinoadelor Ecumenice şi Locale, când avem cele mai frumoase şi luminate exemple cum putem să păstrăm Ortodoxia.

Revenim la tâlcuirea Canonului 47 Apostolic, unde iarăşi găsim o întrebare foarte potrivită pentru noi: „botezul evnomianilor, şi al savelianilor nu l-au primit, iar pe al arienilor şi al macedonenilor l-au primit, de vreme ce de o potrivă, şi evnomianii, şi arienii, şi macedonenii sunt cu totul cumpliţi eretici?” (Din PIDALION, extras din tâlcuirea Canonului 47 al Sfinţilor Apostoli). Am dat exemple mai devreme de astfel de primiri, care, deşi erau în erezie, îi primeau prin Mirungere, sau mai mult, prin Hirotesie pe clericii lor şi nu-i Hirotoneau cum fac alţii. Deci, Botezăm şi Hirotonim pe nou-calendarişti şi pe cei ce-l batjocoreau pe Hristos îi primeau prin Mirungere? Nu greşeau cu nimic Sfinţii Părinţi de la Sinoadele Ecumenice, şi nici cei de după anul 1700, pentru că aşa a fost Biserica din toate timpurile şi nu venim noi acum să o schimbăm pentru că am găsit un text, sau mai multe rânduri şi mergem habotniceşte şi în mod extremist după acelea. Biserica a fost raţională şi trebuie să fie. Nu putem concepe cum primeau pe eretici prin Mirungere, devreme ce apar acum „biserici” vechi-calendariste care-i botează din nou pe nou-calendarişti. Ne închinăm la Calendar? Nu! Iată că nici pe cei ce-l batjocoreau pe Hristos nu-i primeau prin Botez, şi primim pe cei ce batjocoresc vechiul Calendar? Este cumva Hristosul nostru? Este Dogma cea mântuitoare mai mare ca a Sfintei Treimi? Dar, aceste cazuri se fac doar acolo unde schismele îşi numesc episcopi fără o capacitate mentală de a echilibra o iconomie sau a aplica un Canon, ei mergând în chip vădit ca sectele cu Bibilia, aşa şi ei cu Pidalionul de unde culeg doar ceea ce vor. Cum am spune noi că e mai grav să batjocoreşti Calendarul, decât să-l batjocoreşti pe Hristos? Nici ei nu o spun; dar, o arată prin repetarea Botezului, că pe al acelor erertici nu-l repetau Sfinţii Părinţi. Când spun repetare nu mă refer nici eu şi nici acele Canoane la botezul primit de acei eretici când erau în Biserică şi primise Botezul adevărat; mă refer la cei ce plecând de la Biserică, începeau să boteze în bisericile lor eretice. Deci, dacă pe cei botezaţi de eretici îi primesc prin Mirungere, noi dogmatisim calendarul şi-i primim pe noii calendarişti prin Botez? Evident că nu!

Într-adevăr, eretici sunt şi ecumeniştii, mai răi arienii, dar şi ceilalţi eretici la un loc, pentru că eretic poate fi numit şi schismaticul căci se separă de Biserică, evident, de Hristos, eretic este şi păgânul, care nu crede în Dumnezeu, eretic este şi cel ce crede, dar schimbă felul credinţei. Însă, iată ce găsim tot în Pidalion, care ne argumentează detalitat referitor la Botezul Ortodox şi al ereticilor: „botezul altor eretici l-a primit, şi al altora nu. Însă pe lângă cuvântul iconomiei au stătut şi a doua pricină, pentru care a făcut aşa. Iar aceasta este, căci, ereticii aceia al căror botez le-au primit soboarele acestea, păzeau neschimbat felul, şi materia Botezului ortodocşilor, şi se botezau după forma soborniceştii Biserici; Iar ereticii aceia, al cărora botez nu l-au primit, au schimbat săvârşirea Botezului şi o au stricat, adică chipul felului, să zicem aşa, chemarea, sau întrebuinţarea materiei, adică a afundărilor şi a ieşirilor din apă”. (Din PIDALION, la jumătatea Tâlcuirii Canonului 46 al Sf. Apostoli). Aşadar, dacă ereticii săvârşesc botezul lor, doar fizic şi ca tipic, precum Ortodocşii, iată că suntem nevoiţi să-l primim; dar, dacă ei botează prin stropire, sau printr-o afundare, sutem nevoiţi să-l repetăm. Aşadar, iată cât de important este felul cum face un eretic botezul şi nu cum îl mărturiseşte. De pildă, arienii botezau prin trei afundări, pronunţau „în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh” dar batjocoreau pe Hristos în mărturisirea lor. Iată că Sfinţii Părinţi ne impun să-l primim doar pentru rânduiala fizică, materială, pentru modul cum este făcut, nu pentru mărturisire. Şi de ce spuneau asta? Oare, erau eretici Sfinţii Părinţi? Nicidecum! Pentru că mărturisirea vine abia la Mirungere, acolo făcându-se lepădările şi primind mărturisirea cea bună şi adevărată. Aici găsim şi argument scripturistic în apărarea Sfinţilor Părinţi, care au primit şi impun primirea botezului fizic de la eretici: „Botezul, cu care Eu mă Botez, vă veţi boteza” (Matei: 20;22,23). Dar, Hristos s-a botezat doar în apă, pentru că Ioan nu avea Mărturisirea de Credinţă ce s-a dat mai apoi, după Pogorârea Sfântului Duh. Deci, aici apare Mirungerea, pe care Sfinţii Părinţi o justifică şi atunci când îi primim pe eretici, şi atunci când îi primim pe schismatici. Eretici sunt toţi, după cum am mai spus! Dar, contează foarte mult dacă botezul fizic, nu ca mărturisire, este făcut cum trebuie, dică în trei afundări complete şi nu stropire, nu înjumătăţiri ale afundărilor, să rămână botezatul jumătate pe afară, ori să-i stea capul afară sau mâna, sau altă parte a corpului. Botezul închipuieşte naşterea. Pruncul stă în pântecele maicii sale învăluit complet în apă. Aşa trebuie să fie şi naşterea prin Botez. Însă, nu putem primi mărturisirile ereticilor şi ale schismaticilor. Indiferent de Botezul lor, noi nu-i putem primi fără de mirungere; chiar dacă sunt pilde în Pidalion, după cum am arătat, că-i primeau prin hirotesie, sau prin mărturisire la Spovedanie şi lepădare de erezie. Sunt unii care fac asta. Ei bine, îi socotim eretici pentru că au găsit şi ei justificarea lor în Pidalion? Nicidecum! Biserica, după cum am mai spus, are primire pentru fiecare om în parte! De aceea s-au dat atâtea exemple ca fiecare Arhiereu sau preot să culeagă, după caz bineânţeles, aplicând măsura cuvenită, nu extremism, nu indulgenţă nejustificată.

În Pidalion găsim de 168 de ori referiri la Botez. Asta nu înseamnă că noi trebuie să luăm partea care ne place sau care ne face mai comozi, ci partea pe care o impune rigurozitatea la un loc cu iconomia. Pentru că noi nu putem fi duri, fără să facem iconomie; de asemenea, nu putem să facem iconomie fără să fie puţină rigurozitate. Precum nici Biserica nu este doar Eclesiologie, ci şi Succesiune Apostolică. Precum Darul Duhului Sfânt nu se dă prin Eclesiologie şi mărturisire, ci în chip vădit prin Hirotonie. Depinde una de cealaltă şi toate la un loc de raţiunea Bisericii, nu de habotnicie, nu de extremism. Din păcate, sunt şi printre Bisericile vechi calendariste extremişti care asemnea sectarilor cu biblia, folosesc şi ei Pidalionul. Iată că am arătat de ce trebuie să fim raţionali şi nu îngânfaţi că noi facem cum dorim, nu cum trebuie. Evident, şi ei găsesc argumente, de aceea primele două le-am dat pe ale lor, legate de Botez; dar, sunt mai multe. Nu puteam să dau 168 de argumente în câteva pagini. Am arătat doar ce este esenţial şi cum trebuie să fie. Că de stăm şi cu sectarii de vorbă să ne argumenteze ereziile lor, se termină lumea şi ei nu mai isprăvesc argumentele biblice…

Doamne ajută!


%d blogeri au apreciat asta: