Replicile urmașilor lui Victor Leu, departe de subiectul principal al discuției:

by

Iată că, după 3 sau 4 săptămâni de când am scris despre istoria şi lipsa succesiunii „Arhiepiscopului” Victor Leu, Episcopul Partenie răspunde. Mă voi adresa lui cu „Episcop” sau PS, arătând bunul simţ de a respecta un cleric, ierarh, etc, indiferent de ce este sau ce nu este. Nu voi folosi ca domnia lui apelativele „domnul” sau „puşti” sau altfel, nici nu voi cita probleme de acest gen. Iată ce spune el la oamenii care-l şi cred:

„Multi din cei care ati inclinat sa’i credeti, cereti si asteptati de la noi sa’i combatetem. Da de ce nu cereti si din partea lor o autobiografie personala?”

Mulţi dintre dumneavoastră frecventaţi ori nu, blog-ul meu. Ştiţi bine că aici este publicată Autobiografia mea şi nu am ascuns nimic. Nu mi-am schimbat numele, nu îmi neg istoria, acesta sunt, aşa mă cheamă! El vrea să dea de înţeles cititorilor că eu mă feresc să spun anumite detalii. Despre biografie, citiţi-o la orice oră vreţi publică permanent, nu cum zice el, la adresa: https://veniaminilie.wordpress.com/veniamin-ilie/ Nu este ea academică, nu folosesc parşivitatea unora, care se arată a fi dulci în vorbă, dar acri în interior. Nu m-am ferit niciodată. Acesta sunt, mă repet! Cât despre Ioan Prepeliţă, să înţelegem pentru totdeauna: El a descoperit cum diaconul Ion Vasiliu minţea pe un grup privat, cum că Veniamin Ilie împărtăşeşte fără post şi spovedanie, lucru ce m-a deranjat. Prepeliţă l-a contrazis şi i-a zis că lucrurile pe care le spune nu sunt reale. Ce vreţi să facă omul? Să vă ţină partea dacă nu este aşa? V-aţi învăţat să daţi cu parul în tot omul care nu e de acord cu voi. Dar, cum să fie cineva PS. Părinte Partenie, dacă voi aduceţi tot felul de basme pe conturi private? Eu public la mine pe blog şi toate activităţile mele sunt publice! Nu-mi schimb istoria şi nu am intenţia. Vreţi să public să vadă lumea ce istorie îmi trimiteaţi cu 5 ani în urmă şi ce istorie prezentaţi acum??? Observ că arestarea lui Victor Leu diferă de la un an la altul: ba 54, acum 52. În realitate, Victor Leu a fost arestat după 1955 şi am să vă dovedesc asta. Ps. Partenie, doriţi să dau publice conversaţiile noastre şi să analizăm textul din ele? Am săCum se face că într-o hârtie nu prea se schimă textul, dar la voi istoria capătă alt contur de la an la an. E normal? Dar, acesta este monolog, el nu se va sinchisi să răspundă, ci doar să atace. Iată ce cita domnia lui:

„Plecarea domnului Nicușor din BOSVR nu s-a petrecut datorită unor probleme de doctrină, ci de disciplină. Domnul Nicușor, marele maestru al polemicilor ‘’ortodoxe” a vrut cu orice preț să fie hirotonit sau să ajungă celebru în această grupare fiind astfel dat afară în cel mai direct mod. Căutând ca o muscă beată pe cineva cu mitră care să îl hirotonească”.

Total aberant! BOSVR l-am părăsit exact pentru probleme de doctrină! E drept, la acea vreme ştiam de la Pr. Teofilact că trebuie să plec şi că ROCOR-ul este cea mai curată Biserică, trebuie să o căutăm! NU AM PLECAT CU DRAGUL DE A FI PREOT! La acea vârstă nu aveai cum să te gândeşti la aşa ceva! Îmi păsa de mântuirea mea şi atât! Când am fost hirotonit din nou de ruşi, AM CERUT SĂ NU MAI FIU PREOT, SĂ FIU DOAR IPODIACON!!! Ori, nu au vrut pentru a nu se sminti lumea: uite-l preot, nu mai e preot. Dacă aş fi fugit după hirotonie m-aş fi oprit în Italia, aş fi stat acolo, aveam parohie unde să slujesc, era şi lume, nu duceam lipsă de nimic, aveam şi o muncă bine plătită! Ori, nu a fost aşa! Deci, afirmaţiile lor nu prea coincid cu nimic din ce a fost. Ei vor să vorbească, dar din ziare, nu din fapte reale.

„Găseşte Mitropilia de Milano și Aquileea. Este hirotonit diacon de Olivian Pop Bindiu, personaj negativ binecunoscut opiniei publice românești, și preot de Evloghie în anul 2008, la nici 19 ani. În același an este hirotesit protoshinghel. Deci într-o singură expresie: un copil cu cruce de protosinghel la gât, copil care își publica la acea vreme pe blogurile sale (pentru că avea mai multe) postări sub diferite nume: Hristofor, Veniamin, Nicolae, Nicușor Ilie, ajungând să publice propriile scrisori pastorale. Important de amintit este și faptul că acest copil avea și schimă mare!!!!!!!! Cand s-a mai auzit de o mai mare batjocoră la adresa Bisericii Ortodoxe, ca acest lucru!!!!! Un copil de 19 ani, cu SCHIMA MARE???”

Oameni buni, întrebaţi-i pe ei, nu pe acel copil de 19 ani. Oricare dintre voi să fi fost, la vârsta aceea să găseşti un Mitropolit şi să crezi că este din ROCOR, nu accepţi hirotonia? Cât despre schimă, este poveste! Apare în nişte fotografii, DAR NU AM AVUT TUNDERE! La Milano nu am fost tuns nici călugăr, nici schimonah, nici nimic! Era o amăgire de care m-am lepădat când a început să mai vină mintea. Şi acum ce să facă un om dacă are o cădere? Ori am avut-o în ROCOR? Ori a făcut cineva din ROCOR asta? Bine am spus la început că mi-am urmat duhovnicul, să plec din BOSVR să caut ROCOR şi chiar nu prea ştiam multe, decât că trebuie să-l găsesc. Hai să-i tăiem capul celui ce greşeşte la 18 sau 19 ani. Şi ce greşeală… de parcă eu eram copt la minte şi mă hirotoneam singur. Dar, nu am „profitat de ocazia” că sunt preot şi să rămân aşa. Nu mi-a plăcut felul lor de a fi, mai ales partea că primeau tainele celor de pe nou, şi aici mă refer la modul general.

„După un scandal iscat chiar de el, este CATERISIT (sau a plecat el inainte de a’l caterisi) de această grupare și își reîncepe pribegia, căutând sinoade paralele, episcopi falși în haine clericale. De fiecare dată când găsește câte unul încearcă din răsputeri să justifice canonicitatea acelui sinod paralel.”

Într-adevăr, am plecat, dar cum? Ceara a pornit de la un anume „arhimandrit” Partenie, care fusese hirotonit de biserica de stil nou şi venise acolo. Comportamentul lui dădea multe de gândit, fapt pentru care nu am fost de acord să mai rămân acolo. Bineânţeles, el a fost dat afară de acolo, dar eu eram deja plecat. Iar despre „judecarea Sinoadelor” paralele, nu e firesc? Am văzut ce înseamnă să găseşti biserici (şi chiar am găsit sute, nu câte scriu ei pe net) şi deja îmi era lehamete de câţi apar şi se declară ăi’ mai buni dintre toţi. Nu e vorba de Milano sau de Italia, ci şi de sinoade greceşti, printre care nu aminteşte şi de faptul că l-am cunoscut pe Episcopul Partenie şi cu care am purtat o corespondenţă de 2 ani şi nu am vrut să-l supăr, ci să-l am de prieten, când aveam dubii în privinţa succesiunii lor. Mi s-a oferit să intru la BOR, şi asta nu o spun pe poveşti, am cunoştinţe destule care au vrut să facă un gest frumos pentru mine, dar învăţăturile mele erau altfel. Eu sunt crescut pe vechi, încă de mic, aşa m-am format, aşa vreau să rămân. Nu mă pun să ţin pe stil nou de dragul că-s popă şi că e lume la Biserică. Mai bine nu e, sau e mai puţină, dar să fie pe stil vechi! Dar, nu vreau să fac o filozofie. Văd că el, adică Ep. Partenie, e preocupat să scrie despre biografia mea, nu despre succesiunea lor. De parcă era vorba de o „dezminţire a mea” cum că nu am fost la Milano, sau nu am trecut pe la zeci de Sinoade căutând unul normal la minte, care să fie cum trebuie să fie. Dar, cum să treci la acesta??? Pe vorbe? Să-l cred pe cuvânt că are succesiune? Trăirile, bărbile, pletele, nu argumentează succesiunea! Dacă nu e succesiune, poţi să trăieşti cu o pâine pe an, nimic nu foloseşte!

„După caterisirea sa, îl întâlnim pe tânărul Ilie Nicușor jucând la păcănele cu trabucul în mână, îmbrăcat ca un veritabil cow-boy aterizat din serialul Dallas direct în inima Italiei.”

Aşa! Deci, la 16, 17, 18 ani, toţi copiii fac ceva! M-a văzut pe mine cineva, după ce am trecut la ROCOR, să am trabucuri în mână? Şi ce să povestim, eu fac polemici că episcopul Gherontie se fotografiază cu gondola? Am poze şi la grădina zoologică. Ce are de-a face cu viaţa mea de acum? Cât despre păcănele, nu m-a surprins nimeni! E vorba de o fotografie, pe care vă îndemn să o căutaţi pe google, unde eram la un magazin alimentar în Italia. Care aţi fost în Italia le-aţi întâlnit la tot colţul şi la toate magazinele. Şi nu sunt „păcănele”. Tragi maimuţa de coadă, cade o banană, sau apeşi pe o buburuză şi scoate limba. Iaca mare poveste. Eu nu ştiu să joc nici „popa prostul” sau „şăptică” şi speculăm după o aberaţie că omu’ este amator de „păcănele”. Eu nu ştiu nici să dau „play” la un joc pe calculator.

În detaliul lui „biografic” despre mine aminteşte când am trecut la ROCOR-D şi am fost hirotonit din nou, aminteşte tot ca o polemică. Dar, ce? Nu trebuia? Trebuia să stau pe hirotonia de la Milano? Ce e de contrazis în fapta mea? Dacă stăteam cu hirotonia din Italia critica „nu e bună” şi dacă eu am criticat-o şi am zis că nu e bună, ce vrei acum? Nu m-am ferit niciodată de cine am fost. Da, am fost un fel de „Maria Magdalena” care mi-am căutat mântuirea şi Biserică Ortodoxă cu Succesiune care să mai aibă şi canonicitate, nu doar poveşti despre succesiune şi evlavioşi. Nu justifică nici o trăire lipsa succesiunii. Poţi să te rogi cât e lumea de mare, dacă nu ai succesiune nimic nu foloseşte! Repet!

El aminteşte: Se bate cu pumnul in piept ca e mare ortodox, dar cand a murit Iustin Parvu, sau mitropolitul Valentin, sau Hrisostom Kiusis i’a ridicat in slavi. Am amintit într-o postare când a murit mitropolitul Valentin că-mi pare rău pentru el, că a murit în schismă şi-mi pare rău că l-am cunoscut. Asta înseamnă că m-am dus ca Victor Leu, după ce a fost hirotonit Episcop, la Patriarhia de Stil Nou, să ceară canonicitate şi să fie numit Episcop pentru Europa? Asta de ce nu o vede ca erezie? Şi dacă am spus că-mi pare rău că a murit Justin Pârvu, pe care l-am cunoscut, dar am amintit că nu s-a întors la Ortodoxie, ce vroiaţi să fac? Să-l huidui? Victor Leu s-a dus la cei de pe nou să facă „afaceri” cu Constantinopolul şi ei nu mai văd nimic grav în asta. Dar, hai să strecurăm ţânţarul şi să înghiţim cămila…

Dar, chiar nu îmi stă în caracter să mă plâng prea mult. Să trecem la partea importantă, să vedem dacă eu mint sau el.

Iată ce spune domnia sa:

Chiar nu observati ca acest om este un inselator care incearca pe toate caile, „sa fure, sa junghie si sa piarda”? Scrie de Preasfintitul Victor Leu ca a fost la Movilita? Sau ca a murit pe nou? Aceste informatii eronate le’a luat de la alt inselator pe nume Teodor Harca care a fost preot caterisit de Sinodul nostru si i’a dat informatii cum a vrut el.

Nu am aflat nimic de la Teodor Hârcă. Am aflat exact din istoria pe care mi-a trimis-o Ps. Partenie, fără să mai ţină minte… cu câţiva ani în urmă; dar, ştiu, lucrează strategic, psihologic, se pricepe la aceasta. Teodor Hârcă a fost un preot care a aderat la noi, cu câţiva ani în urmă, apoi el a rămas acolo la Andrian, nu mai ştiu nimic ce e cu el sau ce face. Şi, nu are dreptul omul să plece sau să vină? Ce treabă ai tu cu el? De ce nu-l judeci pe Victor Leu, repet, că s-a dus la cei de pe nou? Voi spuneţi asta, că s-a dus la Constantinopol prin 58. Deci, suntem proşti să nu ştim că schimbarea calendarului a avut loc în 1924 şi nu în 50???

Preasfintitul Victor a fost la Furceni si nu la Movilita. Avand domiciliul fortat in Bucuresti, a facut cerere la Tribunalul militar ca dupa moarte sa i se aprobe transportarea osemintelor la Furceni si nu i s’a aprobat. Apoi a facut alta cerere sa fie inmormantat la Cernica; da nici vorba ca a murit pe nou. Si ca sa nu creada cineva ca incerc sa’l combat doar prin clevetire, o sa postez pe scurt si istoria dansului, care bineinteles ca nu se potriveste cu cea publicata de Veniamin” Ca sa nu mai zic ca pe acele fotografii nu putem pune baza, mai ales ca una e modificata cu fotoshop”.

Fraţilor, eu am fost în erezie! M-am depărtat şi nici că m-am mai dus să iau ceva de la ei! Ep. Partenie vorbeşte despre Victor Leu ca şi cum era un zelotist şi nu credea în tainele celor de pe nou. Ei bine, repet de o mie de ori: Cât de zelotist poţi să fii dacă, după ce ai fost hirotonit Episcop pe stil vechi, tu te duci la Patriarhia de Constantinopol, pe stil nou, să ceri canoncitate şi să te pună episcop pentru Europa? Nu cumva Victor Leu nu avea nici o treabă cu stilul vechi? Cum ar fi ca Veniamin Ilie să se ducă la Patriarhia Română să ceară canonicitate, sau recunoaştere? Ar turui Partenie sau altul zeci de ani şi nu s-ar opri din scris. Dar, când se duce Victor Leu şi cere asta de la cei de pe stil nou, li se pare normal, canonic chiar. Apoi, despre photoshop, ei vor să spună că eu am falsificat vre-o fotografie cu Serafim Liade când fuma, sau când era cu KGB-iştii, sau cu naziştii? Vă dau link-uri să vedeţi de unde am preluat fotografiile şi nu sunt deloc false, că nu are nimeni interesul. Plus că a rămas în istorie trădarea lui când a cedat Bisericile Ortodoxe Ruse din Germania la nazişti să le dea la protestanţi. Dar să trecem peste asta. Iată link-urile:

http://vk.com/wall-1183076_493474?reply=493606

http://www.ateism.ru/article.htm?no=1402

http://www.dazzle.ru/antifascism/mapnsug.shtml

http://fotki.yandex.ru/next/users/kolonist62/album/94336/view/339014?page=5

http://archiv.livejournal.com/213036.html

http://www.nn.ru/community/gorod/main/?do=read&thread=2443982&topic_id=55212304&year=2012

http://vk.com/wall-1183076_493474

http://elan-kazak.ru/?q=almanakh-1-2009/shkarovskii-mv-tserkovnaya-zhizn-1

http://nnm.me/blogs/nixon69/molitva-o-gitlere/

Dacă aveţi timp să căutaţi numele Serafim Lyade în Engleză, Rusă, Bulgară, germană, veţi găsi mult mai multe articole şi mult mai ciudate poze, pentru un Episcop. Dar am vrut să arat că nu falsific nimic, nu vreau să fac asta şi nu am de ce! Dacă era un adevăr, atunci mă duceam după el! Am văzut că la Milano nu e ceea ce caut, m-am dus să-mi găsesc mântuirea. Nu mă opream şi la ei? De ce nu am falsificat şi trecutul celor de la Milano? Nu falsific nimic şi nu mă interesează să fac asta. Dar, ce tot atâtea dezminţiri? Am dat link-uri să vadă lumea că nu am făcut eu pozele cum ziceau ei pe la telefon şi pe privat la lume??? Acum ce-or mai zice? Că am falsificat eu toată presa şi toate ziarele din lume. Hai să fim serioşi, nu vedeţi nimic dubios? Nu. Vă şi cred. Dacă vă vorbeam şi eu blând şi cu cuvinte dulci, mă credeaţi. Dar nu caut să mă creadă cineva. Pur şi simplu îmi exprim ideea mea faţă de o grupare sau alta. Şi, altul să fi fost, nu ar fi făcut-o? Ei scriu despre cei de pe stil nou că sunt eretici? Da! O fac din voinţa de a lumina pe cineva. Păcat că ei se bat singuri în argumente. EU NU AM AFLAT DE LA TEODOR HÂRCĂ că Victor Leu a fost hirotonit Episcop în 48 (zic ei) acum zic în 49. La anul vor zice în 50? Dar, na… datele mai diferă… că doar de, avem 4 Evanghelii şi diferă între ele. Ideea e alta: nu Teodor mi-a zis că Victor Leu s-a dus la cei de pe nou să ceară canonicitate şi să-l pună Episcop, CI PARTENIE ŞI CEILALŢI MENŢIONEAZĂ CĂ VICTOR LEU S-A DUS LA CONSTANTINOPOL DUPĂ ANUL 1955! Deci, după ce era Episcop pe vechi… Sau poate că nu era episcop pe vechi… devreme ce se duce la cei de pe nou să ceară canonicitate. Ei găsesc argumente şi la asta. Măi argumentule, a fost la cei de pe nou să ceară canonicitate? Bun! La revedere succesiune, la revedere canonicitate! Ceri la eretici? Nu mă interesează motivaţiile, toţi găsesc scuze, nu ducem lipsă de aşa ceva. Iar despre „o cădere mică” nu poate fi vorba, câtă vreme te duci la eretici să ceri „har”. Şi mai zici că el boteza din nou? Cum să boteze dacă le cerea „canonicitate” de la cei de pe nou? Atât de creduli suntem?

El continuă cu poveşti despre unirea lor cu Kirikos. Ce are de a face omule, cu succesiunea lui Victor Leu? Iată, trec direct la ce ne interesează şi mă repet: Succesiunea lui Victor Leu!!! El zice:

„a fost preconizat in alta scriere- in Elada si in Romania, “interesul” schizmaticilor Vechicalendaristi, care s’au grabit sa condamne Apostoliceasca Succesiune a Episcopului Roman Victor Leu (+1980), de la care isi trag succesiunea Episcopii si Clericii Adevaratei Biserici Ortodoxe a Romaniei. In special Episcopul Victor Leu este invinovatit ca a fost hirotonit de Arhierei neexistenti si ca din aceasta cauza ii lipseste Apostoliceasca Succesiune si nu se poate in nici un chip vorbi despre asa ceva. La aceste invinovatiri s’a dat de catre scriitorul acestui articol un raspuns prin intermediul revistei “Rasuflarea Ortodoxa”. Cu prezentul nostru text extins si plin de intamplari, potrivit ascultarii date de Presfintitul Mitropolit al Mediteranei domnul Kirikos”. Oameni buni, vorbim două limbi diferite, cred. Nu vrem răspunsuri, adică vorbe şi poveşti, indicaţii şi plimbăm lumea prin toate revistele lumii unde scrieţi aceleaşi idei de bază, dar în alt mod! Aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Cert, concret, scurt şi la subiect: de cine a fost hirotonit? De cei din Germania? Exclus. Mai citiţi o dată materialul pe care l-am publicat. Mitropolitul Serafim Lyade pierduse Bisericile din Germania, locuia în Serbia, Arhiepiscopul Ştefan Sevbo era de puţin timp trecut la ROCOR şi nu avea treabă cu Germania, el era în Austria. Unde e Austria şi unde e Germania? Voi faceţi diferenţa între hărţi, date calendaristice şi ani diferiţi?

În anul 1933 diaconul Victor Leu se înscrie pentru a da doctoratul la cunoscutul prof. Nichifor Crainic dar din motive bine întemeiate, îşi ia doctoratul în Teologie abia la 10 Iunie a anului 1950, la Paris. A fost hirotonit preot de mir si a slujit in Biserica Catedrala Episcopala a Episcopiei Romanului si in istorica Biserica Catedrala Mitropolitana a Sfintilor Trei Ierarhi din Iasi, precum si ca Duhovnic la Spitalul Colentina din Bucuresti. Ca Preot a studiat la Facultatea Chisinaului Basarabiei (fosta Sovietica, iar astazi Republica Moldova). Acolo a cunoscut pentru prima data pe Episcopii Serafim Lade si Stefan Sevbo, de la care, mai tarziu in 1949, a luat Arhieria.”

El a fost hirotonit preot şi nu doar diacon în BOR. Ei vor să schimbe istoria iarăşi, să zică „a fost hirotonit preot în diaspora” pentru a ascunde faptul că a fost „protopop misionar” al Patriarhiei Române împotriva „stilismului” până la venirea comuniştilor. Iar pe Episcopul Serafim Lyade nu avea cum să-l cunoască la Chişinău în 1933, el era în Germania nazistă încă din 1930!!! El nu a mai revenit în Rusia că îl arestau pentru trădarea KGB-ului. Aşadar, vă rog încă o dată, puneţi faţă în faţă lucrarea mea cu a domnului! Căutaţi şi surse, nu basme. De acum sunt morţi cam toţi din acea vreme şi nu ne putem baza pe poveştile nimănui. Surse şi fapte, documente, sau dacă nu istorie curată, să o punem peste a altora să vedem dacă într-adevăr corespunde. Văd că a lor nu corespunde cu nici una dintre istoriile şi mai ales sursele pe care le citează!

Cand Sovieticii i’au fortat pe Liderii Comunisti Romani, sa supuna Comunitatile Romanesti ale Diasporei Patriarhiei Moscovei care era controlata de ei, Episcopii Grigorie Leu al Husilor si Ep. Chesarie (Paunescu), conducatorii clericilor anticomunisti ai Romaniei, au hotarat sa’si trimita reprezentantii in Apus”. Fraţilor, Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora avea Sinod şi NU AVEA TREABĂ CU PATRIARHIA MOSCOVEI, care era condusă de „mitropolitul” Serghie. La acea vreme ROCORUL era peste întreaga Europă, avea toate diasporele. Mitropolitul Visarion Puiu trecuse şi el la ROCOR în anul 1945 (citiţi materialul anterior unde am amintit hotărârea Sinodului legată de primirea lui Visarion), şi Victor Leu a intrat în ROCOR când a plecat în Franţa, slujind la una dintre cele 3 Parohii româneşti din Franţa. La una slujea Mitrop. Visarion Puiu, la una Arhim. Teofil Ionescu şi la alta slujea Victor Leu. Teofil Ionescu nu a fost în ROCOR până în anul 1953, când a trecut la Sinodul nostru, pentru o scurtă perioadă de câţiva ani. Datele exacte le găsiţi în materialul anterior, am obosit să mai repet aceeaşi poveste de fiecare dată când cei de la Furceni îşi mai schimbă istoria după cum vor ei. Trec direct la subiectul „Victor Leu” şi hirotonia lui.

Ep. Partenie spune:

Dupa dominatia Comunistilor in Romania (1948), Mitropolitul Visarion a cerut sa se integreze in Sinodul Bisericii Ruse al Diasporei de sub Mitropolitul Anastasie, in care a si fost acceptat chiar daca era Neocalendarist (din parohiile sale, unele urmau Noul si altele Vechiul Calendar) si chiar a fost recunoscut Exarh al Europei. Pentru Istorie, mentionam ca, in 1954 si’a hirotonit Episcop ajutator pe Neocalendaristul Teofil Ionescu.

Corect, Visarion Puiu a fost pe stil nou şi s-a întors pe stil vechi. Aşa şi Teofil Ionescu, a fost hirotonit preot pe stil vechi, prin 1921 (datele concrete în materialul anterior) apoi a fost pe nou, după aceea în 53 a trecut pe stil vechi şi prin 59 a trecut iarăşi pe nou. Revenind la Mitrop. Visarion, a fost pe nou şi a trecut pe vechi. Dar, nu mai rău e de Victor Leu care, fiind episcop pe vechi (să presupunem că a fost hirotonit, cum zic ei), nu a făcut o fărădelege mai mare, mergând la cei de pe nou din Constantinopol (care slujeau cu catolicii) să ia „eparhie” de la ei?

Şi iarăşi se contrazice, continuând:

Recrutarea Mitropolitului Neocalendarist Visarion in Sinodul Rusesc de sub Mitropolitul Anastasie, fara ca mai inainte sa renunte la inovatia Noului Calendar, l’a obligat pe Mitropolitul Berlinului si Germaniei Serafim (Lade, 1833 -1950), sa intrerupa legaturile cu Sinodul Rusesc, de care apartinea din 1929. (Alte motive ale intreruperii au fost mutarea tronului mitropolitan al Sinodului Rusesc de la Munchen la Bon la inceput si in continuare la New York si modificarea titlului oficial al Bisericii Ruse din Diaspra din “Biserica Rusa a Exilului” in “Biserica Rusa din afara Rusiei”.

ROCOR nu a schimbat titulatura în vremea lui Serafim Lyade, el şi-a pierdut Eparhia NU pentru vina ROCOR-ului, ci din vina lui că a cedat Bisericile în proprietatea guvernului nazist, care le-a donat la protestanţi să slujească în ele. Dar, Serafim Lyade nu s-a separat de ROCOR nici din acest motiv. Până acum spuneau că „din cauza lui Teofil Ionescu” şi au observat şi ei că Teofil apare după moartea lui Serafim Lyade. Acum au schimbat cu „modificarea eparhiei lui”. Păi, cine i-a înstrăinat-o? Nu el însuşi? Şi acesta era motiv să se separeu de Biserică? Vă rog să citiţi şi istoria ROCOR pe care am publicat-o recent şi veţi observa când a apărut Eparhia din Franţa şi cine a fondat-o. Nu era pe stil nou! Era înfiinţată de un anume Mitropolit Evloghie, care a trecut cu Constantinopolul în 1926, prin 1927 a trecut cu Moscova şi ţinea pe vechi. În acea Eparhie s-a dus şi Visarion Puiu şi Teofil Ionescu. Nu cum zic ei! Citiţi cartea şi veţi vedea cum a apărut acea Eparhie unde a slujit şi Victor Leu ca preot.

El continuă:

Sub aceste conditii Mitropolitul Serafim in 1948 a pus bazele “Bisericii Ortodoxe Autonome a Ucrainei in Exil” si l’a incurajat pe Arhiepiscopul Stefan sa puna bazale “Bisericii Ortodoxe Autonome a Bielorusiei in Exil”. Mai mult, nerecunoscand numirea Mitropolitului Neocalendarist Visarion Puiu, a savarsit in 1949 hirotonia Exarhului Romanilor din Diaspora, Episcopului Victor Leu, supus sub a lui jurisdictie. Hirotonia lui Victor Leu a avut loc în Dechemvrie 1949 in Biserica Catedrala ruseasca a Munchenului la care au luat parte Mitropolitul Berlinului Serafim si Arhiepiscopul Vienei Stefan. (Episcopul Filip von Gardner nu a luat parte caci unele izvoare mentioneaza ca a lepadat preotia in 1946 si de atunci a urmat cariera academica).

Să mai dezbat această poveste? Am dezbătut-o. Filip Von Gardner nu s-a separat de Sinod în acea vreme! Serafim Lyade, într-adevăr, a cerut la Sinodul ROCOR întrunit atunci (Citiţi şi voi singuri documentul, că m-am săturat să tot traduc din rusă) să slujească în limba ucraineană, dar nu să înfiinţeze o altă grupare! Serafim Lyade nici nu mai slujea! El fusese afectat după otrăvirea lui din 42 şi abia mai putea merge. Cât despre Arhiep. Ştefan Sevbo, am pus în materialul anterior o fotografie din toamna anului 1949 cu Mitropolitul Anastasie şi Arhiep. Ştefan, slujind în Austria, nu în Germania. Catedrala din Germania era luată de protestanţi. Iar despre separarea de Visarion Puiu vorbeşte anapoda! Ei s-au separat după anul 1950 când Teofil Ionescu l-a îndepărtat cu scopul de a-i lua locul şi a conduce Eparhia, nicidecum această poveste. Ei zic că „nu au fost de acord cu numirea lui Visarion Puiu”. Visarion Puiu a fost primit în Sinod în anul 1945 şi nu în 1949. Diferă puţin anii, dar nu e tot una. Între 1945 şi 1957 nu s-a produs nici o schismă în Sinod. Serafim Lyade era deja mort când s-a produs schisma dintre Visarion Puiu şi ROCOR, când a preluat conducerea Teofil Ionescu, l-a ademenit către el pe Arhiep. Ioan Maximovici, care mai târziu şi-a dat seama de greşeală şi a revenit în Sinod, pe Arhiepiscopul Serafim Ivanov, care şi el a revenit în Sinod, dar apoi iar a plecat şi pe Episcopul Ioan Covaliov care a fost caterisit într-un final şi a trecut la un rit catolic. Cam aşa erau Episcopii acestei Eparhii. De aceea şi se intenţiona dizolvarea ei, mai ales că de la înfiinţare, din 1926, ei nu ştiau ce vor şi cum vor să fie. Tocmai, Victor Leu apare exact într-o perioadă de pace, în care nu era nici o schismă. După anul 1943, când Serafim Lyade a fost otrăvit şi şi-a dat seama cât a costat pentru el, trădarea Sinodului ROCOR, care lau luat din boală şi l-au îngrijit în Serbia. El a construit un seminar teologic în Voivodin din Serbia, care este şi acum. A fost sfinţit de toţi Episcopii ROCOR-ului în Serbia. Voi reveni cu fotografii şi documente despre acest seminar, să argumentăm mai mult faptul că Serafim nu a fost niciodată plecat din ROCOR. Nu avea nici motive! El îşi vânduse Eparhia, el căzuse în capcanele naziştilor, nu ROCOR! Mai mult de atât,

Iată aberaţie: „Octombrie 1943 a fost in comuniune dialogala cu Sinodul Bisericii Ruse din Exil de sub Mitropolitul Anastasie si a luat parte la Sinodul care s’a intrunit in Viena, printr’un Episcop si un Preot. La acel Sinod s’a judecat ca necanonica “alegerea” Mitropolitului Serghie pentru Tronul Patriarhal al Moscovei”. Fraţilor, incultură la vedere!!! Serghie a fost ales în anul 1926 şi nu în 1943!!! Suntem bolnavi psihic şi nu vedem prostia? Sincer să fiu, deja sunt tulburat peste măsură de aceste scorneli lungi (că am mai făcut rezumat la ele) de nu se mai termină. 13 pagini în care vorbim despre un Mitropolit Pantelimon, despre Episcopia Minsk-ului. Lungi şi tulburi rândurile. Mă aşteptam să publice o replică solidă, nu atât de lipsită de documente. Oare, el nu ştie că Serghie a fost în scaunul Moscovei din anul 1926? Intraţi pe orice google şi căutaţi să nu spuneţi că mint eu. Intraţi voi şi căutaţi.

El vorbeşte despre aderarea lui Serafim Lyade la ROCOR şi a altor Episcopi şi zice:

Dupa cel de al II-lea Razboi Mondial, (in 1946) si dupa dizolvarea Bisericii Bielorusiei, toata Ierarhia ei a fost primita fara ezitare sau alte formalitati de catre Biserica Rusa a Diasporei (intr’a 23-a a lui Aptilie 1946 s.v.) Atunci Episcopul Stefan a fost mutat in Viena. Şi e bine că nu au făcut formalităţi, ţinând cont că slujise şi ei, ba pe nou, ba pe vechi, ba colaborare cu KGB-ul? Acum i se pare ceva firesc faptul că i-a primit fără formalităţi? Mai devreme de ce-l ataca pe Visarion Puiu că nu a avut formalităţi la primirea în ROCOR? Aceştia nu tot la fel au fost primiţi, deşi cei din urmă veneau de la erezia serghianistă. Aşadar, unul mumă, altul ciumă. E firesc, de cei din urmă încearcă ei să se lege să zică „de la ei avem noi succesiune şi ăştia erau zeloţi aleşi” fără să mai zică şi faptul că Victor Leu după ce a fost hirotonit pe vechi, s-a dus să ia episcopie de la patriarhia de pe stil nou. Deci, e bun lucru, nu? Dar, vorbim de hirotonia lui Victor Leu. Nici de această dată nimic solid, concret. Altă poveste, alt rezumat, aceeleaşi idei de bază. Şi dacă tot repet, să nu uit: aceeaşi Mărie, altă pălărie. Numai că de data asta pălăria e de 13 pagini în care vorbeşte despre o grămadă de Episcopi, de parcă a cerut cineva vre-o explicaţie cine era mitropolit de Minsk la acea vreme… Pe noi ne interesa strict subiectul Victor Leu. Dar, na, uite aşa s-a mai scris o pagină întreagă legată de episcopi care n-aveau legătură cu Victor Leu şi să nu uităm, biografia lui Veniamin Ilie. Asta sigur avea legătură cu hirotonia lui… Fără doar şi poate.

El spune în continuare:

Informatia privitoare la participarea Episcopului Filip von Gardner la hirotonia Episcopului Victor nu este adevarata, pentru ca acest Episcop a lepadat Preotia in 1946 si a urmat cariera academica. (A murit in 1965). Şi cine a dovedit că a fost măcar hirotonia? Nu am studiat povestea lui Von Gardner şi nu a zis cineva că e bine sau rău să fi fost la hirotonie. Măcar să fie fost de cineva… Ori, vorbim sigur că nu a fost acela, pe când nu prea avem o dovadă că Victor Leu a văzut Germania… El era în Franţa, ceilalţi prin Austria, alţii prin alte ţări. Cam confuză povestea, fără o argumentare certă, de unde pleacă, unde ajunge, de ce, cum şi ce fel. Sec! Rece! Dar, să mergem mai departe, cât mai am răbdare…

 

Intr’a 16-a a lui August 1952 Episcopul Victor a fost rapit de catre Serviciul Secret Sovietic (KGB) din Viena Austriei si transportat in nesimtire in zona controlata de Armata Rosie. Dupa aceasta arestare a fost despuiat de hainele negre, barbierit si tuns. Apoi l’au dus la Moscova si l’au inchis in notoria temnita Liublianka. Spuneţi voi că sunt eu nebun! Data trecută fusese arestat în 1954. Acum e în 1952? Măcar ştiţi că el a fost arestat în 1955 şi a stat mai mult în închisorile comuniste din România??? Deşi în dosarul lui de securitate scrie că a fost în închisoare după 1955, în paşaport scrie că a călătorit la Ierusalim şi la Constantinopol. Ori era arestat, ori călătorea? Nu prea înţeleg, dar nu mă mai ţin puterile să mă opresc. Fac doar o sinteză.

Iată ce mai spune:

Ca detinut a trecut prin toate inchisorile cunoscute ale Romaniei unde in repetate randuri i s’a propus supunerea fata de Patriarhia oficiala in schimbul eliberarii, lucru pe care l’a refuzat cu demnitate. De ce? Erau pe stil nou? Tot pe stil nou erau şi cei din Constantinopol, când s-a dus la ei să ceară Episcopie… Dar, putem specula cât e lumea de mare, o continuitate în idei nu există. De aici ce reiese? Ei caută adevărul ori nu? De ce atâtea întortocheri? Ba ei zic că repeta tainele celor de pe nou „oriunde se ducea” şi tot ei zic că „s-a dus la Constantinopol şi chiar ei au scris o carte despre el” Aşa, e motiv de laudă? Nu cred, aceia erau pe stil nou!!!

Chiar daca pedeapsirea sa cu moartea nu s’a infaptuit, transformandu’se in inchisoare pe viata si apoi pe 25 de ani, s’a eliberat abia intr’a 26-a a lui Martie 1964 si i s’a impus domiciliu obligatoriu in Bucuresti. Episcopul Victor ca Intaistatator al Adevaratei Biserici Ortodoxe a Romaniei Imediat dupa eliberare a mers in secret la marea Monastire Vechicalendarista a Schimbarii la Fata a Domnului din Slatioara (al carei scaun il avea pe Mitropolitul Ierarhiei Vechicalendariste Romane Glicherie Tanase care provine de la Episcopul Neocalendarist Galaction Cordun, din 1955), unde a fost primit ca Episcop. Oameni buni, citiţi încă o dată, vă rog din suflet! Întâistătător al cui??? Adică vrea să dea de înţeles că era întâistătător, dar se ducea la Slătioara să fie primit ca Episcop? Nu reuşise la Constantinopol să ia de la neo-calendarişti şi vine aici… iaca poveste, fără final. Am scris mai multe în materialul anterior despre „Istoria completă a lui Gamaliil Papil”.

Într-un final găsim ceva ce trebuia să fi spus de la început. Dar, iată ce zice:

„Iata de ce nu figureaza hirotonia lui Victor Leu in arhiva ROCOR: pentru ca Serafim Lade era rupt de ROCOR (pentru ca fusese primit neocalendaristul Visarion Puiu), cand l’a hirotonit pe Victor Leu.” Deci, Visarion Puiu a trecut la ROCOR în 1945. Serafim Lyade participă la toate Sinoadele ROCOR din 1945, 1947, 1958, 1949, aduce rapoarte, semnează documente, scrie lucrări, că nu mai putea sluji, dar putea avea activitate didactică. Iarăşi, Arhiepiscopul Ştefan Sevbo a participat la toate Sinoadele ROCOR, el este prezent în ROCOR şi după anul 1950 când a murit Serafim Lyade. Visarion Puiu era în ROCOR din 1945, ei nu aveau nimic contra calendarului, oameni buni! Nici Victor Leu, care s-a dus la cei de pe nou să ceară Episcopie, la Constantinopol. În istoria anterioară spuneau despre Teofil Ionescu. Acum au văzut că greşise, Teofil Ionescu nu era Episcop în 1948 şi au schimbat povestea cu Visarion Puiu, dar iarăşi încurcă 1945 cu 1949… Am argumentat, am scris şi în cartea nouă publicată recent (online) despre ISTORIA ROCOR cu date concrete, note de subsol, documente traduse din limba rusă, că nimeni nu se separase în 1949!!! Cei din Austria adusese în 1949 la ROCOR un raport cum că hirotonise noi preoţi în Eparhia lor. Deci, cum erau, oameni buni, separaţi, dacă ei în 1949 aduceau rapoarte??? Cum erau separaţi dacă în 1950 Ştefan Sevbo este prezent la Sinod?? Cum erau separaţi? Au fost separaţi două ore, cât l-au hirotonit pe Victor Leu??? Dacă aceşti oameni nu au fost separaţi de ROCOR şi Serafim Lyade a fost înmormântat tot în ROCOR pe care nu l-a mai trădat până la sfârşitul vieţii lui, MAMA care i-a dat să mănânce când el era otrăvit de ereticii nazişti, şi nu l-au lăsat să moară.

Trag şi eu concluzii la această variantă de istorie:

  1. Victor Leu nu mai era hirotonit în 1948, ci în 1949.
  2. Serafim Lyade şi ceilalţi nu se mai separase de ROCOR din cauza lui Teofil Ionescu, ci din cauza lui Visarion Puiu (deşi realitatea sună a 1945 şi ei vorbesc de 1949).
  3. Victor Leu nu acceptă să se ducă la Patriarhia Română (de parcă ar fi avut nevoie de el…) şi uită să mai amintească faptul că acelaşi Victor Leu a fost la cei de pe stil nou din Constantinopol să ceară Eparhie. Acum îl prezintă mai mult ca pe un zelot.
  4. Ei nu mai spun că Mitropolitul Glicherie era botezat prin stropire. Probabil şi-au dat seama că nici când eram stăpâniţi de otomani, ortodocşii nu botezau prin tăiere împrejur;
  5. Uită să argumenteze cum a fost posibil ca între anii 1955 şi 1960 să fie în acelaşi timp şi arestat şi călător spre Constantinopol, Ierusalim, etc.
  6. Observaţi că uită să mai dea slavă acelui arhimandrit grec (despre care ei scriau că a făcut o carte tare frumoasă unde publica gramata lui Victor Leu) De ce oare? Şi-au dat şi ei seama că aceia erau pe stil nou şi acum evită să arate faptul că Victor nu vedea diferenţa dintre nou şi vechi?
  7. De data aceasta adaosurile nu sunt nici pe departe mai concrete ca cele din anul 2010 şi cele publicate cu o lună de zile în urmă. Dispare motivul „Teofil Ionescu” şi apare „Visarion Puiu” deşi iar au greşit, că 1945 nu seamănă cu 1949, dispare povestea cu Victor Leu pe la cei de pe stil nou.
  8. Ei spun că repetă botezul celor de pe stil nou; deşi am argumentat din Pidalion că sfinţii părinţi nu făceau asta, ci mai rău de atât, primeau botezul arienilor… Iar ei ne spun că Victor Leu chiar nega toate tainele celor de pe stil nou… Şi atunci, cât de proşti suntem noi? Sau cât ne cred ei??? Cum nega tainele celor de pe nou, dacă el s-a dus la ei, după ce ne zic că a fost hirotonit episcop??? Şi dacă tot a făcut legătura între biografia mea şi Victor Leu, să spun un mic detaliu: Eu m-am depărtat de o erezie, nici că m-am dus la ei să iau ceva, sau să cer „canonicitate”. E mare diferenţa că după hirotonia mea la ROCOR nu am făcut altceva decât să-mi văd de Biserica noastră, având o funcţie primită nu de la mine, ci aşa a vrut Biserică să mi-o dea. Dar e mare diferenţă, că mi-a dat-o ROCOR-ul şi nu m-am dus la Patriarhia de pe stil nou să iau vre-un rang sau ceva! Cum Victor Leu a făcut. Deci, aveau taine cei de pe stil nou ori nu? Ce căuta la ei? De ce acum scurtează povestea principală şi duce vorba către alte persoane, alţi episcopi, alte poveşti. DE CE NU E CEVA CONCRET care să nu poată fi demontat?

Deja sunt şi indignat şi obosit. Atâtea date, 1945 coincide la ei cu 1949; 1948 coincide cu 1954; ba recunoaşte tainele pe nou, ba nu le recunoaşte; ba e hirotonit de 3 Episcopi ba nu, doar de doi; ba erau în ROCOR, ba nu mai erau; ba erau iar; ba se duce la Slătioara şi stă trei zile, ba stă 7 ani; ba nu stă deloc; ba era „întâistătătorul” României, tot aşa, de la Anna la Caiafa, fără un echilibru canonic cum trebuie să aibă o Biserică. Ei da, au un zel al lor, să-i zicem „extremism” deşi nu este frumos termenul; dar altul nu am găsit în acest moment. Dar, totuşi, Apostolul Pavel zice că şi cel ce mănâncă, şi cel ce nu mănâncă, pentru Hristos fac asta. Dar, dacă ei nu au succesiune, pentru cine se ostenesc? Nu îndemn la nepostire! Postul e esenţial şi fizic şi duhovniceşte; dar, dacă s-a dovedit încă o dată, vorbă lungă, pagini multe, istorie întortocheată şi adesea repetată în alte forme, alte fraze, dar cam aceleaşi fapte. Aici se vede că o singură minte conduce toată mascarada şi istoria lor. Nu e admis ca două persoane să facă aceeaşi greşeală: să adune date despre alţii care nu ne interesează, dar să confunde 48 cu 54 şi acum confundă 45 cu 49, ba’ chiar alegerea lui Serghie ca „patriarh, confundă 1926 cu 1943. Suntem slabi în fapte, dar nu şi proşti.


%d blogeri au apreciat asta: