Istorisirile Episcopului Partenie din Cipru și succesiunea Apostolică a lui Victor Leu

by

episcopi/mateiți

Articol publicat la 21 Aprilie/4 Mai 2014

Corespondența mea cu Episcopul Partenie din Cipru a început în 10 martie 2010, când l-am cunoscut pe internet. Am purtat multe dialoguri cu dânsul și după ce am început să ne cunoaștem mai bine, mi-a trimis istoria lor și povestea lui Victor Leu. Mă uitam acum, în una dintre corespondențele mele cu dânsul, și-i scriam: „Am scris acolo câte ceva despre Biserica de la Moviliţa, dar nu prea multe, căci am pierdut acel email ce mi l-aţi trimis atunci referitor la PS. Victor Leu şi istoria mişcării de la Moviliţa. Am mai căutat eu pe ici pe colo, am găsit o biografie a lui Victor Leu, dar mă chinui să o transform că este scrisă de un nepot al acestuia, dar nu din punct de vedere tradiţionalist. Acolo la partea cu „protoiereu” pentru a combate stilismul, am spus că a fost anulat postul” (21.mai.2010/13:12). Aşa de mult mă ataşasem de acest Episcop, încât încercam să schimb istoria despre Victor Leu şi să nu mai amintesc de faptul că a fost protoiereu misionar în BOR pentru „combaterea stilismului” şi într-adevăr, şi acum se găseşte acel articol al meu în care recunosc, falsificasem acest mic detaliu pentru a-l susţine în afirmaţii pe Episcopul Partenie, faţă de tradiţionalismul lui Victor Leu, deşi dubiile erau la tot pasul. După câteva ore îi scriam iarăşi: „Astăzi am avut o bucurie enormă. Am regăsit acel Email pe care mi l-aţi trimis despre istoria Bisericii Ortodoxe de stil vechi de la Moviliţa. (21.mai.2010/00:10). În istoria lui Victor Leu se găseau încă de pe atunci multe dileme şi nu coincideau datele. Episcopul Partenie mă avertizează să nu scriu chiar tot ce apare despre Victor Leu, şi eu îi răspund: „Apoi, staţi fără grijă că nu las eu să se facă nicio sminteală. Am văzut ce sminteală a făcut Bichir. Şi de acolo din articolele lui am cules câte ceva: poze şi câteva informaţii care să nu provoace nici un fel de denigrare. Oricum, dacă este arhiereul nostru, trebuie să fim „înţelepţi ca şerpii” pentru a nu lăsa nimic să fie smintitor la adresa lui”. Dar, Bichir chiar scrisese o lucrare ce coincide cu câteva adevăruri legate de Victor Leu, mai ales înmormântarea la Mănăstirea Cernica, pe stil nou. Acolo se înmormântează doar membrii şi apropiaţii mănăstirii. Victor Leu avea domiciliul în Bucureşti. De ce nu s-a ales un cimitir mai retras, de la periferie? Dar, lăsăm polemicile de-o parte. Nimeni nu mai trăieşte să ne răspundă. Cât despre corespondenţa mea cu Episcopul Partenie, vedem clar cum intenţia mea era de a „face o lucrare complexă” legată de Victor Leu, pentru că şi la acea vreme, vorbeai cu Episcopul Gherontie, îţi zicea o variantă, vorbeai cu Pr. Casian îţi zicea alta, vorbeai cu Ep. Partenie îţi zicea altă istorie şi tot aşa. Încercam să pun lucrurile cap la cap să fac ceva bun pentru istoria acestui Episcop. Vedeţi cum mă adresam „înţelepţi ca şerpii” adică să folosim acel instinct de a-l apăra pe Victor Leu chiar şi dacă nu e nimic adevărat real cu succesiunea lui. Dar, totuşi, eram ataşat de acest Episcop pentru trăirile lui. Oare, trăirile aduc succesiunea Apostolică? Mai târziu m-am întrebat acest lucru.

Istoria pe care mi-o trimisese Episcopul Partenie era destul de lungă, dar cam aceeaşi variantă cu câteva date în plus sau lipsă. Mă voi opri doar asupra subiectului principal. Dacă doriţi să vă trimit varianta completă a istoriei prezentate de el, îmi scrieţi pe email şi vă trimit.

Iată, acelaşi text pe care eu l-am combătut cu câteva săptămâni în urmă, numai că era puţin modificat. Iată varianta Episcopului Partenie din 2010:

„În Europa exista un Sinod cu arhierei bieloruşi (ruşi albi), care deja lupta împotriva comunismului. Aceştia aveau succesiunea de la Patriarhul Antiohiei, care pe la 1500 a hirotonit arhierei în Polonia când Polonia a trecut la grecocatolicism. Sunt surse care arată că acest Sinod era foarte strict. Vasile Leu, a luat legătura cu aceşti arhierei, care poate erau chiar prietenii tatălui său, şi s-a pus la cale hirotonia. A fost călugărit cu numele de Victor, făcut preot!!! şi apoi episcop de către Mitropolitul Serafim, Arhiepiscopul Ştefan şi Episcopul Filip. Acest Ştefan este cel la care a cerut Matei ajutor. Se mai ştie de Serafim că a fost omorât în Germania de evrei.

Şi acum varianta din anul 2014:

„În Europa exista un Sinod format din Arhierei bieloruşi (ruşi albi), care deja lupta împotriva comunismului. Aceştia aveau succesiunea de la Patriarhul Antiohiei, care la sfârşitul secolului al XIV-lea a hirotonit arhierei în Polonia când aceasta a trecut la grecocatolicism. Sunt surse care arată că acest Sinod era foarte strict. Vasile Leu, a luat legătura cu acei Arhierei, care erau chiar prietenii tatălui său, şi s-a pus la cale hirotonia. A fost călugărit cu numele de Victor, făcut Preot şi apoi Episcop de către Mitropolitul Serafim, Arhiepiscopul Ştefan şi Episcopul Filip, în catedrala din Munchen, in decembrie ‘49. Acest Ştefan este cel de la care a cerut Episcopul Matei Karpathakis ajutor. Se mai ştie de Mitropolitul Serafim că a fost omorât în Germania de către evrei.”

Să vedem lipsa de argumente a istoriei:

„Aceştia aveau succesiunea de la Patriarhul Antiohiei, care pe la 1500 a hirotonit arhierei în Polonia când Polonia a trecut la grecocatolicism”.

În articolul publicat de mine cu trei săptămâni în urmă, am scris contrariul şi faptul că ei nu se folosesc de sursele istoriei, ci de vorbe. Iată ce ziceam eu:

Mitropolitul Serafim Lyade fusese hirotonit în anul 1924, de Patriarhia Moscovei în oraşul Harkov din Ucraina. Ei ştiu ceva, dar nu coincide… Au spicuit puţin istoria şi au ajuns la acest context. De fapt, în anul 1940 au fost ucişi 3800 de deportaţi polonezi în oraşul Harkov, din Ucraina; dar (moviliţenii), au ajuns că confunde Polonia cu Ucraina şi deportaţii ucişi de bolşevici, cu Harkov… De asemenea, Arhiepiscopul Ştefan Sevbo din Austria, fusese hirotonit de Patriarhia Rusă pentru oraşul Smolensk, la 17 Mai 1942 (…) Apoi, în luna septembrie a anului 1943 trupele germane ocupă teritoriile ruseşti din care făcea parte şi Smolensk, fiind luat de germani la Borisova şi în anul 1946. Din anul 1946 intră în legătură cu Mitropolitul german Serafim Lyade şi se alătură Sinodului ROCOR (pe atunci în formare), stabilindu-se în oraşul Salzburg din vestul Austriei. Al treilea Arhiepiscop din acest Sinod era Filip Von Gardner, care a fost hirotonit Episcop la 14 Iunie 1942, în Germania, de Serafim Lyade şi Episcopul Matei Pavlik. De asemenea, Episcopul Matei Pavlik a fost hirotonit Arhiereu de către Patriarhul sârb, Dimitrie, Mitropolitul Antonie Khrapovitsky al ROCOR şi alți Episcopi, în 25 Septembrie 1921, pentru oraşul Moravia din Cehoslovacia”.

După ce au citit şi ei poziţia mea, au început să schimbe varianta cu succesiunea de la Patriarhia Antiohiei. E cam dramatic să slujeşti de ani de zile într-o Biserică şi să nu ştii de unde are succesiune, să schimbi din Antiohia în Rusia, că nu-i tot una. Iată ce replică dădea „Vlad Celmic” pe un grup închis de pe „facebook”:

„Episcopul Filip von Gardner nu a luat parte caci unele izvoare mentioneaza ca a lepadat preotia in 1946 si de atunci a urmat cariera academica”. Păi, nu tot ei ziceau în 2010 şi chiar acum câteva săptămâni că au fost trei Episcopi? Acum au observat că nu coincide istoria reală? Eu i-am lăsat, ştiam poziţia lui Von Gardner, dar am vrut să văd până când o ţin tot aşa. Chiar în replica mea anterioară am evitat să spun ceva despre Episcopul Filip. Oare, eu am zis acest lucru? Nu chiar ei scriau? Uite cum se mai schimbă istoria, de la un an la altul. Dacă stăm să spunem tot timpul „unele izvoare” susţin… ajungem să scriem într-o sută de ani că fusese hirotonit de cu totul alţi Episcopi. Deja unul dispare, se pierde pe drum. Păi, ce denotă aceasta? S-au interesat de cine au fost hirotoniţi? Nu! Pentru că şi de le araţi clar că nu au fost hirotoniţi de nimeni, ei schimbă istoria să dea tot rezultate bune pentru dânşii. Asta arată clar că nu-i interesează succesiunea, cât îi interesează să falsifice pentru a nu-şi pierde poporul naiv care chiar crede.

Observăm şi un alt aspect în cele două istorioare amuzante chiar:

Varianta 2010: „Vasile Leu, a luat legătura cu aceşti arhierei, care poate erau chiar prietenii tatălui său, şi s-a pus la cale hirotonia”. În varianta 2014, de acum câteva luni, scriau: „Vasile Leu, a luat legătura cu acei Arhierei, care erau chiar prietenii tatălui său, şi s-a pus la cale hirotonia”. Observaţi cum lipsind „poate” devine contextul ca şi cum sigur erau prieteni? Deci, să vedem ce spune replica contra mea (de parcă nu ei înşişi şi-au schimbat istoria, de parcă eu le-am schimbat-o). Mai aminteşte de „prietenii tatălui lui Victor Leu?” Nu mai aminteşte… Din ce cauză? Eu am expus exact traiectoria drumului parcurs de Episcopii ruşi plecaţi în Diaspora, care nu treceau prin Chişinău, ci prin Cernăuţi. Ucraina nu e tot una cu republica Moldova. Dacă nu cunosc istorie, Basarabia era parte din România în anul 1921 şi puteau intra mai scurt prin Cernăuţi, direct către Galaţi, portul Tomis şi direct către Europa. Deci, acum nu se mai ştie dacă erau prieteni ori nu, aşa că scot textul, publică altă variantă mai scurtată din pricina lipsei de argumente.

Altă polemică, ar fi următoarea.

În anul 2010, Episcopul Partenie scria:

A mers la Patriarhul Constantinopolului pentru a fi recunoscut ca Adevăratul Păstor al românilor din ţară şi de poeste hotare. Acesta i-a spus că îl poate ajuta să ajungă şi patriarh al României, dar numai dacă semnează că când va fi pe tron va retroceda toate monastirile din Moldova”. În prima variantă a anului 2014 apare: „A mers la patriarhul Constantinopolului pentru a fi recunoscut ca adevăratul Păstor al românilor din ţară şi de poeste hotare. Acesta i-a spus că îl poate ajuta să ajungă şi Patriarh al României, dar numai dacă semnează că atunci când va fi pe tron va retroceda toate monastirile din Moldova”. Observaţi cum în varianta de acum câteva zile dispare termenul „Constantinopol”? De ce? Pentru că oamenii au observat că vorbim de anul 1950, ori Patriarhia era pe stil nou din anul 1924.

În altă parte a istoriei din 2010 spunea: „În 2007, Evripidis Moraitakis, un grec care l-a cunoscut foarte bine pe Victor Leu, mi-a spus că peste tot pe unde umbla, pe unii dintre români îi boteza şi îi cununa din nou”. Cum, dar, cerea să fie recunoscut „adevărat” de Patriarhia de Stil Nou, dacă el ar fi botezat din nou? Păi, ori cerea „taine” de la cei de pe stil nou, ori boteza din nou? În prima variantă din 2014 spune: „Evripidis Moraitakis, un grec care l-a cunoscut foarte bine pe Preasfinţitul Victor, ne-a spus că peste tot pe unde umbla, pe români şi pe greci îi boteza şi îi cununa din nou.” Fraţilor! Cum le nega tainele? Pe ce bază afirmaţi asta, dacă voi înşivă spuneţi că „s-a dus la Constantinopol să-l recunoască Episcop”? Voi observaţi că cei din Constantinopol erau pe stil nou? Cum era Victor Leu un zelotist, dacă el umbla cu orice-i stă în putinţă să ajungă Episcop?

Evident, Patriarhia de Constantinopol nu putea să intre în Europa, pentru că-l aveau pe un anume Mitropolit Evloghie, care se separase de ROCOR în anul 1926 şi acceptase comuniunea cu cei de pe stil nou. Acesta locuia în Franţa şi în cadrul eparhiei lui funcţionau 3 parohii, mai târziu în ele au slujit şi Victor Leu şi Teofil Ionescu, tot aici vine şi Visarion Puiu. ROCOR-ul nu a avut comuniune cu Constantinopolul exact din această cauză, pentru că numise un fals „mitropolit” care participa la întruniri Ecumeniste şi făcea sminteală, dar în acelaşi timp se pretindea a fi Mitropolit în ROCOR, deşi el era în Patriarhia de Constantinopol, ulterior în Patriarhia Rusă condusă de ereticul Serghie, din anul 1927 căzut în erezie şi trădarea Ortodoxiei faţă de Stalin. Aşadar, Victor Leu vroia să devină Episcop pentru românii de peste hotare, dar Patriarhia de Constantinopol şi de Stil Nou nu putea să-l numească, având comuniune cu o „Mitropolie” din Europa care avea şi parohii româneşti, cum am menţionat mai detaliat în cartea „Istoria Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora” la capitolul 7: https://veniaminilie.wordpress.com/istoria-rocor-capitolul-7-schisma-provocata-de-mitropolitul-evloghie-arhiepiscopul-veniamin-si-episcopul-teofan-de-poltava/

Deci, dacă nu l-au primit la Constantinopol, el a plecat la Ierusalim. Iată ce scria Episcopul Partenie în anul 2010:

„A mers la Patriarhul Ierusalimului şi i-a cerut să-i dea dreptul de coordonare a Aşezămintelor româneşti din Ţara Sfântă, căci doar era Arhiepiscopul românilor de peste hotare; deci, şi din Palestina. Şi a câştigat acest drept printr-o hârtie dată de Patriarh prin care îl recunoaşte ca Episcop; şi chiar a început renovarea unor lucruri, însă cei din ţară, i-au băgat beţe în roate”.

E drept, Ierusalimul a fost străin de comuniunea cu cei de pe stil nou, după cum ei scriu în prima variantă a istoriei din 2014: „Patriarhia Ierusalimului pana în ‘35 la întronizarea patriarhului Timotei, n-a slujit oficial cu patriarhia Constantinopolului.” Aici era vorba de Ghimnazie. Dar, fără să observe continuitatea dintre fraze, ei trec la partea cu Victor Leu, adică după hirotonia lui ca Episcop şi spun: „A mers şi la patriarhul Timotei al Ierusalimului şi i-a cerut să-i dea dreptul de coordonare a Aşezămintelor româneşti din Ţara Sfântă, căci doar era Arhiepiscopul românilor din diaspora; deci, şi din Palestina.” Analizând puţin frazele, vedem că de acum Ierusalimul slujea cu Patriarhia de Stil Nou. Până în vremea lui Timotei, ei scriu, nu slujise cu cei de pe stil nou. Abia după ce a venit el Patriarh au început Ecumenismul. Deci, Victor Leu se duce la cine? La un Patriarh Ecumenist, să-l rânduiască pe valea Iordanului, să administreze mănăstirile Româneşti. Din surse sigure de la Ierusalim, aflăm că aceste aşezăminte erau pe stil nou încă din anul 1924, iar acum întreaga Patriarhie slujea la un loc cu Constantinopolul. Deci, era Victor Leu un zelot? Că dovezile susţin cu totul altceva!

Iată şi de ce nu coincid datele arestării lui şi dacă într-adevăr a fost în închisoare, sau doar a fost fabricat un dosar de securitate, fiind agent KGB în Biserică. Priviţi detaliile şi analizaţi-le:

Episcopul Partenie scria în 2010: „în noiembrie 1952, împreună cu alţi doi episcopi au fost răpiţi, bărbieriţi, vopsiţi la păr şi duşi cu avionul la Moscova. Mulţi zic că a fost un om mai mult politic şi nu religios. Păi calendarul a fost schimbat din motive politice”.

În prima variantă a istoriei din 2014 spun:

„Intr’a 16-a a lui August 1952 Episcopul Victor a fost rapit de catre Serviciul Secret Sovietic (KGB) din Viena Austriei si transportat in nesimtire in zona controlata de Armata Rosie.” Istoria diferă. Prima dată vorbim de noiembrie 1952, acum vorbim de August? Dar, să vedem şi celălalt detaliu care nu corespunde. El fusese hirotonit în decembrie 1949, zic ei. Deşi Mitropolitul Serafim Lyade era pe moarte, în grija Mitropolitului Anastasie Gribanovsky; dar, să trecem peste aceasta şi peste faptul că la hirotonie ar fi participat doar 2 şi nu trei Episcopi cum spuneau iniţial, acum vedem că unul dintre participanţii la hirotonie era pe moarte. Deci, după hirotonie, adică după anul 1950 merge în Elveţia, apoi se duce în Franţa, apoi în Spania. Avea nevoie de câţiva ani să călătorească. Automat el nu mai avea timp să ajungă şi în Constantinopol, să stea şi pe la Ierusalim o vreme, să poată reface anumite construcţii. Nu se fac bătând din palme, mai ales la acea vreme când totuşi erau mai primitivi şi în transport şi în industrie sau construcţii. Aşadar, el este arestat în varsa/toamna(la anul vor zice primăvara) anului 1952 (deşi în altă parte ziceau 1954, dar trecem peste). În anul 1954 este adus în România şi condamnat la moarte, dar apoi este eliberat în anul 1961 când merge direct la Slătioara. Deci, totuşi, nu vi se pare suspect că el a fost la Ierusalim şi Constantinopol în timp ce dosarul de securitate scria exact invers, era în penitenciar? Era privilegiatul comuniştilor, ori nu? Cum era posibil ca un condamnat la moarte/închisoare, să fie în acelaşi timp şi în temniţă şi să aibă dreptul să călătorească spre Patriarhia de Stil Nou a Constantinopolului şi apoi către Ierusalim?

Ceva se petrecea, este prea multă dilemă în faptele lui Victor Leu şi chiar începem să înţelegem de ce nu figurează ca şi Episcop hirotonit în Sinodul din Diaspora. E prea complicată povestea arestării şi totuşi liber ca pasărea cerului să călătorească şi să înşele lumea că era un adevărat zelotist, câtă vreme cerea taine de la cei de pe stil nou, cerea taine de la cel mai îndărătnic şi eretic Patriarh al Ierusalimului care a distrus rânduiala şi a intrat în comuniune cu cei de pe stil nou, Timotei. Faptele sunt contrare la tot ce mărturisesc ei despre Victor Leu, că era un tradiţionalist, că nu credea în tainele de pe stil nou, chiar le repeta, deşi tot ei spun fără să-şi dea seama că el a mers la Constantinopol care erau pe stil nou şi repetăm istoria la nesfârşit. E un joc psihologic de a capta atenţia minţii omeneşti într-un cerc continuu care are un efect de hipnoză. Ei, pe baza acestor tactici, îşi ademenesc (chiar din anii 1960) adepţii şi-i conving că Victor Leu şi ei toţi repetau tainele celor de pe stil nou că sunt eretici, că nu au har, că nu au nici botez, nici nimic; în realitate tot ei spun că Victor Leu a fost la cei de pe stil nou… Chiar Eparhia franceză, veţi vedea în cartea despre Istoria ROCOR că ţinea pe stil nou şi asculta de Constantinopol. Cât despre hirotonia lui, ei nu pot face o legătură, mai ales că nu figurează nicăieri! De ce? Păi, să ne întrebăm în primul rând cum figurează arestat şi cum era dus la Ierusalim sau la Constantinopol?

Iată dilemele şi contradictoriile pe care ei înşişi le fac, sau am putea spune chiar un singur om se contrazice şi scrie o singură istorie, dar diferă una de cealaltă:

Prima variantă a istoriei din 2014:

„Este scris undeva si cat a stat cu ROCOR si că unul din motivele despărţirii sale a fost primirea in 1948 a episcopului neocalendarist Teofil Ionescu absolut fără nici o formalitate. Abia dupa ce s’a rupt de ei a avut loc hirotonia Preasfintitului Victor.”

A doua variantă a istoriei din 2014:

„Iata de ce nu figureaza hirotonia lui Victor Leu in arhiva ROCOR: pentru ca Serafim Lade era rupt de ROCOR (pentru ca fusese primit neocalendaristul Visarion Puiu), cand l’a hirotonit pe Victor Leu.”

Prima variantă am contrazis-o şi am amintit că acel Teofil Ionescu era hirotonit abia în anul 1954 şi nu exista în ROCOR la 1948 sau 1949. Deci, nu era nici un motiv de dezbinare în ROCOR. Au văzut şi ei din cărţile legate de biografia lui Teofil Ionescu că trece prin 1952 la Eparhia din America, condusă de Valerian Trifa, abia în 1953 revine în Europa şi trece la ROCOR. Sinodul nu avea cum să-l respingă, pentru că fusese hirotonit preot înainte de schimbarea calendarului, pe când Victor Leu fusese hirotonit după schimbare şi mai multe de atât, şi Victor Leu şi celălalt fusese la cei de pe stil nou, cel din urmă, Victor Leu, a fost la cei Constantinopol după ce ei zic că a fost făcut Episcop. Trecem peste asta. În a doua variantă a istoriei schimbă „Teofil Ionescu” cu „Visarion Puiu şi amintesc de 1948. Mitropolitul Visarion a trecut la ROCOR în anul 1945 şi nu în anul 1948! Deci, schimbă numele Episcopilor, doar, doar, să ajungă la un numitor comun dorit de ei. Ce înseamnă aceasta? Istoria mincinoasă a „Adevăratei” Biserici? Adevărata Biserică se bazează doar pe minciuni? Ce este real din ce dezbatem noi aici? Probabil singurul real din toată povestea este autorul, care nu se schimbă, ci doar ideile şi detaliile le dă după cum doreşte, doar să iasă un context. În materialul anterior am dat o fotografie din anul 1948 cu Mitropolitul Anastasie Gribanovsky şi Arhiepiscopul Ştefan Sevbo, despre care documentele şi arhivele din anul 1950 vorbesc contrariul la ceea ce prezintă „victorianiţii”. Iată ce găsim: „Arhiepiscopul Ştefan şi-a exprimat dorinţa de a hirotoni noi preoţi” (Un raport prezentat Sinodului de către Arhiepiscopul Ioan, notat în Protocolul Sinodului ROCOR de la 16/29 Noiembrie 1950).

Fraţi creştini, filozofăm de ani de zile şi nu vedem nimic! Vorbim de ani de zile şi acelaşi lucru observăm: Se schimbă de la un an la altul şi totuşi, nu vor să accepte ideea cu Victor Leu chiar a fost pe stil nou. Cum ar fi fost ca Mitropolitul Glicherie Tănase să se fi dus la cei de pe nou? Huruiau toate cronicile mateiţilor şi ale „victorianiştilor”. Dar când e vorba despre Victor Leu, care chiar s-a dus doar pe nou şi numai pe stilul nou! Şi doar în ecumenism şi în Patriarhii aderate la ecumenism, nimeni nu mai vorbeşte, dă tot felul de speculaţii şi întorc replici. Oare, cel care ucide, nu are răspuns în faţa instanţei? Oare, cel care fură nu invocă apărări? Ei bine, erezia este erezie şi dusul la cei de pe stil nou este DUSUL LA CEI DE PE STIL NOU! Nu dăm noi cu presupusul că nu ştim ce arhimandrit grec, despre care nimeni nu ştie că ar fi fost prieten cu Victor Leu, că el boteza din nou pe cei de pe stil nou. Şi cum să crezi asta, când tot ei afirmă că el se ducea la cei de pe stil nou de la Constantinopol, ăi’ mai eretici dintre toţi, să ceară canonicitate. Cine poate concepe aşa ceva? Ori sunt eretici, ori te duci la ei să te recunoască? Şi tocmai, la Ierusalim te duci abia după ce intră în comuniune cu Patriarhia Română şi cu Constantinopolul. De ce? Motive găsim pentru orice, am explicat, şi asasinii găsesc motive şi toţi nelegiuiţii. Faptele sunt fapte şi spun altceva decât contextul. Ca şi despre Ghimnazie. Ei zic că a aflat că părintele Glicherie era botezat prin stropire, şi tot ei îşi dau arama pe faţă şi spun că Ghimnazie când vine în România, prin 1940, se duce la Slătioara la părintele Glicherie. Păi, cum te duci la el să te primească la slujbă, dacă zici că nu e botezat? Nu vi se pare că nimic nu se leagă? Este evident, niciodată nu vor accepta adevărul şi nu vor recunoaşte că sunt în mare înşelare, începând de la succesiune şi până la cele mai mici detalii. Nu există succesiune Apostolică aici fraţilor! Nu vedeţi? Ce vreţi mai mult de atât? Ei înşişi se re-neagă fără să-şi dea seama. Acelaşi Episcop scrie două istorii şi în ambele apar lucruri diferite, ani diferiţi, persoane diferite. Pare, nu spre amăgirea poporului? Cum să înlocuieşti pe unul cu altul, doar să dea bine istoria bisericii tale? Dar, oare, nu poţi accepta adevărul şi să cauţi să iei de undeva succesiune Apostolică? Nici Kirikos nu mai are nimic, nimic! Slujind cu persoane care nu sunt nici Episcopi şi nu au nici Succesiune, a pierdut tot, din cele mai mici detalii şi până la cele mai mari. Cum să concepi că slujind cu un „mirean” la Altar, îmbrăcat în Episcop, săvârşeşti Taine? Fraţilor, citiţi singuri istoria ROCOR-ului şi nu a acelui ROCOR care asculta de cei de pe stil nou, pe care l-am descris în capitolul 7, de care se leagă mateiţii în a ataca ROCOR-ul adevărat! ROCOR-ul adevărat într-adevăr, este o Biserică drastică, o Biserică curajoasă care a străbătut întreg secolul trecut, ambele războaie şi toată prigoana şi nu şi-a schimbat istoria de la o zi la alta! Există echilibru, există istorie, să nu mai vorbim că este singura Biserică Ortodoxă Autocefală cu Autocefalie din anul 1921. Episcopii ROCOR-ului adevărat nu au făcut Ecumenism! Citiţi istoria şi vedeţi unde se practica Ecumenismul şi ce fel de om era acel eretic ce asculta de Patriarhia de pe Stil Nou, care minţea că este Mitropolit al ROCOR doar să smintească lumea şi să dezinformeze. Nu staţi nepăsători! Nu e vorba de mântuirea mea, ci a voastră! Nu există succesiune! Altă istorie pusă de ei fără un cap şi fără o coadă, fără temeiuri şi fără motive canonice! Combatem un om? Sau combatem o erezie? Ori, erezia nu înseamnă păcat, înseamnă lipsa de succesiune Apostolică, ce se defineşte „furt de cele sfinte” şi nici una dintre Taine nu este lucrătoare! Nici una! Fiţi cu luare aminte că vă vor duce mult timp cu aceleaşi istorisiri false, care nu coincid una cu cealaltă! Când vine vorba de o întrebare strict legată de Victor Leu, vă dau date despre alţi Episcopi care nu au nici o treabă cu Victor Leu şi nici nu justifică cumva apartenenţa lui la Patriarhia de Stil Nou a Constantinopolului sau cea ecumenistă a Ierusalimului. Nu justifică biografia altui om, de ce el figurează în dosar ca fiind arestat şi de ce era prezent în Constantinopol? Acel dosar era fabricat exact pentru a impresiona Bisericile Ortodoxe de Stil Vechi care duceau lipsă de Episcopi şi căutau Arhierei cu poveşti dramatice. Cum să nu fii dramatic, mai ales dacă vii cu un dosar în care figurezi ca maltratat, chinuit, arestat zeci de ani la rând, câtă vreme tu nu erai nici în închisoare, nici pe stil vechi, ci pe stil nou la Constantinopol şi în Ecumenism la Ierusalim. Lungă-i istoria lor, dar dacă ai sta să o pui cap la cap, ţi-ar fi de ajuns o singură pagină să araţi încă o dată faptul că el nu este hirotonit de nimeni şi nici un Episcop nu se separase de ROCOR. Citiţi cu luare aminte şi băgaţi de seamă. Vine ceasul şi acum este când mergem în faţa Judecătorului şi ce răspundem? N-am avut succesiune? Ba nu, veţi zice: am avut! Deşi aveţi dovezile că nu există! Veţi mărturisi împotriva ereziilor, deşi însuşi Victor Leu era eretic, mergând la eretici şi cerând nejustificat funcţii de la eretici, contrar Sfintelor Canoane. Încă o dată ne-au dovedit faptul că nu au succeisune, chiar cu vorbele lor lungi, amăgitoare şi lipsite de un context curat şi fără de pată. Vorbim două subiecte şi ne referim la aceeaşi idee, vorbim despre erezie şi avem erezia în faţa ochilor. Are cineva curajul să spună: până aici! Îndreptare şi pocăinţă? Nu cred, v-aţi obişnuit cu Biserică, cu popor. Dar, ce popor avea Victor Leu în garsoniera din Bucureşti? Şi totuşi, l-au luat de Arhiereu, fără ca măcar el să fie hirotonit CERT de cineva! Şi ne uităm la mulţimi de oameni. Naivitatea de astăzi este mare, omul şi de atunci şi de acum era şi este lipsit de interes. Adesea întâlnim expresia „lasă că merge şi aşa” dar nu este deloc adevărat! Nu merge nici cum, dacă nu există succeisune! Lepădaţi-vă, fugiţi de erezie, îndreptaţi-vă din această cădere! În mintea şi inima voastră vedeţi erezia, vedeţi căderea, vedeţi minciuna; dar, este fireşte, acel joc „psihologic” cu efect hipnotic de a schimba ideile şi de a deruta, face exact efectul de a vă ţine ca şi ferecaţi acolo. Mare grijă la înşelare, mare grijă tot! Îndreptaţi-vă cât mai este timp, căci de 60 de ani aşteptaţi să se elucideze această poveste şi vedem clar că se îndepărtează de o concretizare, pe zi ce trece mai mult. Nu staţi nepăsători! Vreţi alt răspuns de la dânşii? Este al treilea pe care-l dau şi tot confuz. Din 2010 şi până în 2014 lucrurile parcă mai mult se adâncesc. Înainte era pace între voi. Dar, nu vă întrebaţi de ce? Pentru că nu se născuse cineva să vă spună: priviţi cum mint, priviţi cum încurcă istoria! Nu observaţi neocalendarismul din Victor Leu, nu observaţi faptul că el nu a fost hirotonit de nimeni, tocmai prin faptul că se încurcă în poveşti şi datele niciodată nu coincid. Nu staţi nepăsători! Încă o zi între ei, la potirul sau liturghia lor şi fără răspuns înaintea Lui Hristos veţi fi! Ce răspuns veţi mai da? Am aflat Doamne, dar i-am iubit pe ei ca oameni, chiar dacă nu aveau succesiune, am stat pentru că mi-a fost greu să mă depărtez de ei sau să luminez şi pe alţii să iasă din înşelarea aceasta! Fiţi cu luare aminte!

CITIȚI ȘI:

Istoria completă a grupării lui Gamaliil

Istoria Adevăratei Biserici Ortodoxe

Replica întâi

Despre Botezul ereticilor (Prima Parte)

Despre Botezul ereticilor (A doua parte)

Despre Botezul ereticilor (A treia parte)

(Despre Botezul ereticilor (a patra parte)

Flag Counter


%d blogeri au apreciat asta: