Archive for Octombrie 2014

Un mare Sfânt al zilelor noastre, făcător de minuni și plăcut rugător înaintea Lui Dumnezeu pentru noi toți.

26 Octombrie 2014

Autor: Pr. Veniamin (Ilie)

4. Vitalie UstinovS-au împlinit 8 ani de la trecerea la cele veșnice a regretatului Mitropolit Vitalie Ustinov, pe data de 25 septembrie. Mitropolitul Vitalie a fost cel mai longeviv și activ ierarh din istoria ultimului secol al Bisericii Lui Hristos.

S-a născut la Sanct Petersburg pe 18 martie 1910, fiind botezat în Biserica Ortodoxă Rusă cu numele de Rostislav Petrovici Ustinov. Din pricina războiului civil, în anul 1920 s-a mutat împreună cu familia în Crimeea.

În perioada în care majoritatea ierarhilor Bisericii Ortodoxe Ruse, cu blagoslovenia Patriarhului Tihon, au părăsit Rusia, înființând Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora (ROCOR), după terminarea studiilor a locuit împreună cu mama lui la Cannes și Paris.

În anul 1939 Rostislav a fost tuns în monahism, la Mănăstirea Sf. Iov din localitatea Ladomirova, situată în munții Carpați, o splendidă Mănăstire cu tradiție din Cehoslovacia. Întrucât era nevoie de personal pentru îngrijirea refugiaților ruși din Europa, Părintele Vitalie și Arhimandritul Nathanael au mers în Berlin, Germania, apoi în Hamburg, unde au contribuit la convingerea statului să nu repatrieze mii de refugiați în Rusia, pentru a nu fi uciși de sovietici. De menționat este faptul că un anume „Mitropolit” Evloghie din Franţa milita în favoarea comuniştilor ruşi încercând să convingă populaţia să se întoarcă în Rusia, pe motiv că nu mai este nici o prigoană şi politica susţine bunul mers al societăţii şi al Bisericii. Mulţi au mers pe încrederea acordată acestui fals Mitropolit Evloghie, ales de Patriarhia Constantinopolului cu scopul de a crea confuzie între ROCOR-ul adevărat condus de Mitropolitul Antonie (Khrapovitsky) şi mai apoi de Mitropolitul Anastasie (Gribanovsky) fostul Mitropolit de Chişinău. Cetăţenii care s-au lăsat minţiţi de Evloghie, nu s-au mai întors niciodată în exil şi nici la casele şi familiile lor din Rusia nu au mai ajuns. Erau împuşcaţi la punctele de frontieră sau trimişi în lagărele de exterminare.

Părintele Vitalie a dus o luptă aprigă împotriva curentului care dădea slavă guvernului sovietic, scăpând mii de oameni de la un sfârşit tragic. Între 1947 şi 1951 a dus o activitate deosebită în Londa, împreună cu Arhimandritul Antonie (Bloom).

10970_900 11437_900 (1)

Pentru activitatea sa caritabilă şi bine intenţionată de a scăpa sufletele nevinovaţilor de la moartea şi înflorirea vieţii duhovniceşti a acestora, Sfântul Sinod în frunte cu Mitropolitul Anastasie (Gribanovsky) au hotărât hirotonirea Arhimandritului Vitalie întru Episcop. Hirotonia a avut loc la 12 iulie 1951, primind eparhia de Sant Paolo din Brazilia. Imediat după instalarea sa ca Episcop, Vlădica Vitalie a întemeiat o tipografie şi un seminar teologic. În anul 1955 a fost transferat la Edmonton, Canada, unde a ridicat o frumoasă Mănăstire în cinstea Adormirii Maicii Domnului, cu banii obţinuţi din activităţile didactice desfăşurate în tipografia de cărţi Bisericeşti şi atelierele din eparhia sa. Ulterior a fondat o altă Mănăstire în Mansonville, tot în Canada şi de asemenea a rămas în istorie Catedrala Ortodoxă Rusă din Montreal, construită de asemenea cu ostenelile Episcopului Vitalie. Unde construia câte ceva, un schit, o Mănăstire, o Biserică, Episcopul Vitalie întemeia şi câte o fabrică, tipografie sau şcoli teologice, întrucât era un om iubitor de cultură şi foarte tipicar. Dragostea lui de studiu l-a transformat în cel mai ilustru predicator al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora. În activităţile sale de după anul 1970, Arhiepiscopul Vitalie a studiat foarte mult şi a demontat o presupusă erezie pe care ar fi avut-o Mitropolitul Antonie (Khrapovitsky). Este vorba despre un catehism apărut prin anul 1921 în Ucraina, al cărui autor era un teolog ucrainean, dar care se semna alături de Mitropolitul Antonie. Mulţi nu au observat faptul că încă din anul 1918 Mitropolitul a fost în închisoare şi după eliberarea sa de la începutul anului 1919 a părăsit Rusia la îndemnul Patriarhului Tihon, împreună cu un număr de 27 de Episcopi Ruşi, fondând în anul 1921 ROCOR-ul, recunoscut ca Biserică Ortodoxă Autocefală, înainte de schimbarea calendarului, de către Patriarhiile: Serbiei, Antiohiei, Ierusalimului, Constantinopolului şi abia în 1924 de către Patriarhia Moscovei, după eliberarea din temniţă a Sfântului Ierarh Tihon, Patriarhul Moscovei. Aşadar, apariţia acestor afirmaţii cum că Mitropolitul Antonie era de părere că „jertfa din grădina Getsimani, unde Hristos a plâns cu lacrimi de sânge, ar fi fost mai mare decât jertfa de pe Cruce”. Ei bine, nu-i aparţinea Mitropolitului Antonie, ci fusese fabricată după plecarea lui cu scopul de a-l discredita, la iniţiativa sovieticilor. Cu toate acestea, Sf. Serafim Rosse argumentează şi el că niciodată Mitropolitul Antonie nu a fost preocupat de această erezie, sau mai bine zis aberaţie, ci abia după trecerea lui la cele veşnice s-a promovat ideea ca şi cum i-ar fi aparţinut. Fiindcă a fost un ierarh deosebit de iubit, mulţi dintre credincioşi şi clerici, chiar şi episcopi, din evlavie, au făcut o întreagă filozofie pe lângă acest subiect, remarcând că nimeni nu a mai plâns cu lacrimi de sânge şi nu s-a rugat cu sudoare de sânge, argumentând şi ei din evlavie, în susţinerea acestei idei. Chiar şi Episocpul Vitalie a fost impresionat de această jertfă; însă, după cum spuneam, în dorinţa lui de a studia cu de-amănuntul toate detaliile, a descoperit că afirmaţia nu i-a aparţinut niciodată Mitropolitului Antonie, ci a fost o făcătură. Într-una dintre Mănăstirile sale din Boston se dezvoltase cel mai puternic focar al acestei ideologii, susţinută puternic de Arhimandritul Pantelimon. După ce Vlădica Vitalie a descoperit că nu este o afirmaţie a Mitropolitului Antonie şi că acesta nu a susţinut în nici una dintre scrierile sale oficiale şi autentice aşa ceva, a intrat în conflict cu pr. Pantelimon. În cele din urmă, celebrul arhimandrit a fost caterisit pentru erezie şi dezbinarea Bisericii şi a trecut la „Sinodul” condus acum de „Mitropolitul” Makarios din Grecia. Această Mănăstire a mai furnizat şi o erezie împotriva Sfintei Treimi, calomniind Icoana trinităţii de la Stejarul lui Mamvri, care, într-o abordare teologică mai amănunţită observăm că este singura apariţie publică a Sfintei Treimi. Deci, reprezentarea iconografică „filioque” cu Tatăl bătrân, Fiul tânăr şi Duhul în chip de porumbel, nu s-a arătat niciodată şi nu este o reprezentare conform erminiei teologice. Făcând o paranteză de la subiect, trebuie să remarcăm că la Botezul Domnului glasul Tatălui doar s-a auzit, iar Duhul în chip, deci asemănător unui porumbel, s-a arătat, nu în chip direct. Această închipuire putea să constea în nori asemănători unui porumbel, sau lumini asemănătoare acestuia, ceea ce nu ni se relatează biblic. Deci, cum poate fi reprezentat glasul, adică sunetul, care nu se vede, într-o pictură eclesiastică şi cu mult mai mult efectul de îmbătrânire, care arată sfârşitul grabnic al omului, ceea ce nu reprezintă nicicum trinitatea cea veşnică de ani, după cum spune dogmatistul Ioan Damaschin despre Fiul „dimpreună cu Tatăl, veşnic” şi de asemenea şi despre Sfântul Duh. Aşadar, excluderea iconografiei treimice şi fabricarea unei obsesii faţă de această Icoană cu „Tatăl bătrân” a transformat gruparea Arhimandritului Pantelimon din Boston într-un leagăn al sectologiei moderne împotriva Sfintei Treimi.

O altă remarcă este aceea că Vlădica Vitalie a fost un bun prieten al Mitropolitului Filaret, împreună cu care a stabilit Anatema împotriva Ecumenismului, care este destul de des citată chiar şi în România.

 8

După trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Filaret (Voznesensky), pentru toate activităţile desfăşurate în apărarea Bisericii şi a integrităţii credincioşilor, pe timp de război sau pace, Sfântul Sinod l-a ales Mitropolit pe Vlădica Vitalie Ustinov la data de 22 Ianuarie 1986. Acesta a avut comuniune cu Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România, încă din vremea Mitropolitului Filaret, respectiv toată perioada de păstorire a Mitropolitului Vitalie, cu excepţia anilor 2003-2006 când Mitropolitul s-a opus ereziei Kiprianiste care afirma că „biserica de stil nou este canonică şi „biserică mamă” iar Biserica de Stil Vechi este fiică a acesteia, sau o ramură, o diviziune”. Cu toate acestea, ierarhii au slujit împreună, întrucât există foarte multe dovezi care arată că nu era vorba de o dezbinare, ci de un protest împotriva unor afirmaţii nefondate, sau demontabile ale unui episcop grec.

6838

(more…)