Cât de repede s-au dus, cât de repede ne ducem, aşc cum ei au apus, şi noi mergem sub o Cruce.

by

Vineri s-au împlinit 40 de zile de când s-a stins din viață bunica mea Ilie V. Lina, la vârsta de 81 de ani, fiica Ilincăi și a lui Vasile M. Rusu, nepoata lui Marin V. Rusu, strănepoata lui Vasile M. Rusu, stră-strănepoata lui Mihai S. Rusu fiul lui Stănel Rusu. A trecut la cele veșnice la vârsta de 81 de ani. Ca o alinare a dorului de bunica mea scumpă, în acest an s-a adeverit pentru prima dată, auzind și eu, vorbele ei: „De Bunavestire pe Stil Vechi se dezleagă limba cucului”. Niciodată de când sunt n-am auzit cucul cântând în ziua de Bunavestire, doar la câteva zile după. Anul acesta, când ne pregăteam să mergem la slujbă, la ora 6, am auzit cucul cântând. Multe lucruri frumoase am învăţat de la bunica mea Lina.

Ieri s-au împlinit 6 luni de când am sărutat ultima dată mâinile calde care m-au crescut, mâinile care m-au îmbrăţişat şi mi-au dat toată dragostea lui, de bunic, Ilie D. Tudor. Pe data de 29 (sn) octombrie 2014 ne-am adunat la bătrân, după doar 3 zile de suferinţă, pentru a ne lua rămas bun, deşi ne-am dorit cu lacrimi în ochi poate nu va fi aceea ziua în care v-a pleca dintre noi. Pe data de 30 octombrie (sn) 2014 bunicul s-a mutat la cele veşnice, lăsând în sufletul meu cel mai mare gol, care acum începe să se simtă mai dureros, îmbrăcat în nenumărate lacrimi şi dor arzător. Mi-aş dori să mai sărut o dată mâinile care m-au crescut, să-l mai văd în poartă stând şi aşteptându-ne cu drag să mergem la casa părintească unde am crescut.

De mic copil mi-am dat seama că suntem vremelnici şi nu luăm cu noi nimic de pe acest pământ; dar, pierderea bunicii m-a marcat şi pentru prima dată mi-am dat seama ce înseamnă vremelnicia umană, plimbându-mă printre liliecii neînfrunziţi (la acea vreme), în bătrânul cimitir al satului. M-am oprit lângă o Cruce de piatră şi m-am întrebat: oare, n-au plâns cu amar fiii şi nepoţii acelui om? Oare, nu din dragoste au ridicat acea Cruce de piatră şi nu cu jale puneau flori în jurul ei? Ba da; însă, nici aceia nu mai sunt printre noi, pentru că mormântul a rămas părăsit. Dar, mă întrebam în gândul meu: cum o fi arătat acel om? Cum s-a îmbrăcat şi ce-i plăcea în viaţa aceasta? Şi mi-am dat seama că aşa vom fi şi noi,vom lăsa totul şi nu vom lua cu noi nici ce ne place, nici ce purtăm, nici ce avem, toate rămân, se trec; dar, sufletele noastre cui le lăsăm? Cui lăsăm ceea ce nu moare? Cui lăsăm ceea ce nu se trece niciodată?

Adesea punem accent pe haine, lux, trai bun, chiar şi modest de ar fi, bun să fie. Niciodată nu ne dăm seama că NU luăm şi nu ne foloseşte nimic. În zadar s-a dus Sfântul Cuvios Antonie cel Mare în pustie, lăsând toată bogăţia care o avusese? Nu în zadar, ci pentru că şi-a dat seama că suntem vremelnici cu toţii, ca şi trupuri, pentru că şi-a dat seama că ne aşteaptă o lungă şi veşnică trăire după ce plecăm din trup şi ne lăsăm în urmă tot ce avem şi tot pentru care ne-am chinuit să le obţinem, fie bunuri, fie bucurii, fie plăceri, până nici amărăciunea supărărilor nu o luăm cu noi, decât milostenia, căci milostiv va fi cu noi Judecătorul, dragostea, căci cu aceeaşi dragoste va cere pentru noi mântuire Preacurata Născătoare de Dumnezeu, bunătatea, căci pe aceea ne-o va dărui Împăratul şi cu bunătatea Lui nespusă ne va aşeza în corturile drepţilor; dar, dacă nu le avem, nădejdea la ce ne va folosi? Poate că toţi avem nădejde că Dumnezeu ne va ierta; dar, pentru ce, dacă n-avem nimic agonisit în vistieria sufletului?

Haideţi să căutăm şi să vedem viaţa omului aşa cum este, scurtă, prea scurtă, să ne rugăm şi să împletim rugăciunea cu Virtuţile, fără să mai purtăm ură, fără să mai vedem nimic din ceea ce nu ne va însoţi dincolo de mormânt. Ce folos avem dacă ne urâm, căci cu ură ne va întâmpina Hristos la Judecată… Ce folos avem dacă nu iertăm? Căci nu vom avea iertare, ce folos avem dacă ne rugăm fără să ne ostenim şi să facem cele ale virtuţilor, căci în zadar vom cere mântuire şi îndurare de la Milostivul Creator, dacă noi nu ştim ce este dragostea de orice om, mai fierbinte de vrăjmaşi şi de cei care ne fac nouă rău? Pe Hristos l-au răstignit şi nu a spulberat tot  pământul, să ne dea nouă pildă să iertăm, să ne fie sufletele pline de dragoste şi bunătate, căci suntem atât de vremelnici, încât nici nu ne dăm seama, sau ne dăm şi ne întărim în ideea că suntem stăpânii pământului, fără să ne privim în adevărata noastră faţă: oase sub pământ, fără de chip, fără de frumuseţe, fără de lux, fără de bogăţie.

HRISTOS A ÎNVIAT pentru ca noi să ne ridicăm din această moarte duhovnicească din care ni se naşte gândul că moştenim pământul. Tot sub o Cruce ne ducem şi nici aceea nu va rămâne veşnic, se va învechi şi nimeni nu va mai şti unde ne sunt trupurile. Chiar dacă lumea ne va uita, noi să ştim că acolo unde ne este virtutea, acolo ne este şi sufletul. Amin!

Haideţi să fim mai buni, căci repede ne ducem şi nu băgăm de seamă acest lucru.


%d blogeri au apreciat asta: