CORNELIU BÂRLĂDEANU – DEZVĂLUIRI UNICE (I)

by

DEZVĂLUIRI ȘOCANTE ÎN CAZUL EPISCOPULUI CORNELIU, ACUZAT DE HOMOSEXUALITATE, CÂT ȘI A ARHIEPISCOPULUI CASIAN ȘI A UNOR PREOȚI DIN ARHIEPISCOPIA DUNĂRII DE JOS, CARE FIGUREAZĂ PE LISTA DE IERARHI ȘI CLERICI HOMOSEXUALI SAU PRESUPUȘI HOMOSEXUALI.

ev_semnul-exclamarii

Cazul Episcopului Corneliu Bârlădeanu este cel mai aprins subiect al presei, încă din momentul aflării despre filmulețele confiscate de D.N.A.-Iași și până astăzi. Aș zice că mai interesată de caz este lumea total absentă de la Biserică, decât cea fidelă slujbelor religioase. Fie și așa; însă, dacă ar fi fost vorba doar de jurnaliști care au capacitatea de a diferenția un episcop sau mai mulți, de însușii trunchiul Bisericii, parte care are cu totul altă socoteală. Oamenii se nasc, fac prostii, mor, apoi se uită; dar, Biserica are istoria ei, trecutul, prezentul și viitorul propriu. NU poate șterge nici un caz halucinant de homosexualitate, realitatea concretă că milioane de membri ai Bisericii au suferit persecuții încă din primele secole, tocmai pentru faptul că nu aveau abateri de nici un fel și pentru că se dăruiau total Lui Dumnezeu, mod de viață neagreat de conducerile statelor ateiste din acele vremuri.

Pentru a nu sta foarte mult la introducerea și intrarea în subiect, unde nu-i timp de filozofat și de interminabile poliloghii, trec direct la întrebarea adresată episcopului Corneliu: „Ia să recunoşti tu, dragă, n-ai umblat la ‚liliac’?”

După ce află că a fost filmat – că aşa-i viaţa, nu doar filmezi, ci mai şi eşti ‚bliţat’ din când în când – Episcopul Corneliu Bârlădeanul merge să-i ceară părerea Arhiepiscopului Casian Gălăţeanul, conform raportului prezentat la DNA şi publicat de „Vremea Nouă”. Acesta-l sfătuieşte să cedeze în faţa şantajului şi să-l facă vicar pe posesorul filmărilor, pentru a-i închide gura, explică articolul respectiv, după cum urmează: „„Cu douã sãptãmâni înainte de a depune plângerea împotriva celor trei preoți, sfãtuit de arhiepiscopul Ciprian de la Buzãu, Corneliu a mers la Galați, unde s-a întâlnit cu arhiepiscopul Casian. I s-a plâns acestuia cã Patriarhul, cãruia Sebastian i-a prezentat înregistrarea, a fost de-acord sã-l facã pe Sebastian vicar, pentru a nu crea tulburare.”[1]. Pentru mai multe detalii interesante, puteţi citi integral articolul citat.Nu mă abat deloc de la subiect şi rog ca persoanele interesate, să urmărească pas cu pas fiecare frază. Deci, Episcopul Corneliu merge la Galaţi să-i ceară părerea Arhiepiscopului Casian. De unde până unde atâta intimitate de dialog? Cum s-ar fi auzit dialogul: „Mă’ ştii ce fac eu, din când în când, da’ uite că acum mi-a pus capac unul şi mă are pe casete”. Dacă n-ar fi avut cunoştinţă acest vecin al lui Corneliu, n-ar fi avut curajul să se plângă, sau s-ar fi dus tocmai în America la episcopul Irineu… Dacă tot am ajuns şi la acest personaj nu de mult aflat pe prima pagină a ziarelor cu un scandal homosexual de proporţii, vreau să scot ceva în evidenţă prin asta: După ce află că urmează să fie descoperită orientarea sa sexuală, după careva filaje care au avut loc în SUA, Irineu vine la Galaţi, unde se consultă cu numitul Arhiepiscop. Pleacă înapoi în SUA şi intră definitiv în bucluc, apoi numele său este atârnat în grinda scandalului mediatic ce avea să înceapă şi bineînţeles pe masa Sfântului Sinod, de unde n-a mai reuşit să scape fără caterisire. În cazul de faţă, Corneliu merge la Galaţi, se consultă cu vecinul Casian, care până la urmă şi el ajunge cap de afiş într-un monstruos scandal homosexual care a luat o întorsătură tare galopantă, cât nu s-ar fi aşteptat nici măcar cel mai optimist episcop din BOR. Întrebarea este: de unde atâta afinitate între Arhiepiscopul Casian şi fiecare caz de homosexualitate din cadrul Sinodului BOR? Să admitem şi faptul că acelaşi Irineu, devine cleric în cercurile de apropiaţi ai fostului ierarh Antonie Plămădeală, unde de altfel se naşte şi personalitatea ce avea să ocupe un scaun în Sinodul BOR, numit Casian Gălăţeanul.

NU vreau să par foarte răutăcios în privinţa Arhiepiscopului Galaţiului, cu care NU am avut nici măcar un mic conflict, deşi mai apoi îmi voi argumenta intervenţia mea, aparent dezinteresat de acest caz.

Iată un detaliu care ar trebui să tresară ceva în mintea celor interesaţi de caz: „„Măi Ursac (n.r. preotul Ursac de la Deleni-Vaslui), eu te iubesc pe tine. Eu nu sunt desfrânat cum e Casian (episcopul Galațiului), care s-a dus și a cumpărat cameră de spionaj și a filmat”[2]. La acest capitol, Episcopul Corneliu poate fi asigurat că printre cei mai lipsiţi de securizare, din Sinodul BOR, este chiar Arhiepiscopul Casian – sau cel puţin era… Despre ce vorbesc? În Palatul Episcopal intrai când vroiai şi ieşeai când îţi era pofta. Ca o chestiune de principiu, îmi amintesc de camera sa, unde pe marginea recamierului şedeau câteva racle cu Sfinte Moaşte. În camera vicarului… nu era chiar la fel. Sus în podul palatului era paraclisul unde-şi făceau rugăciunile de zi cu zi. Nu vreau să fiu mediocru şi să nu spun că pe un scaun cu 4 picioare stătea răcliţa cu moaştele Sfântului Nectarie, iar în Altar, pe Sfânta Masă, erau dezordonat lăsate veşmintele. Ce-i al lui, e al lui! Nu pot să contest şi faptul că omul are o relaţie de prietenie cu rugăciunea şi este de apreciat, spre deosebire de „făcătorii de liste cu episcopi homosexuali” care le atârnă şi apelativul de „atei”. Casian nu-i ateu, omul practica rugăciunea la acea vreme când mai aveam şi eu acces prin locurile unde-şi desfăşura activitatea cotidiană actualul Arhiepiscop.

Dincolo de vulnerabilitatea sa la amplasarea de camere video, pe care o putea face oricine cu timp destul la dispoziţie şi fără teama de a fi prins în flagrant, apare un alt loc MAI VULNERABIL, de data aceasta şi unde-şi târâiau reverendele unii dintre ierarhi, azi capete principale în cazuri de homosexualitate, adică în staţiunea Lacul Sărat, unde se află o Mănăstire de maici. Tot la fel, locul era extrem de prost securizat. Ţin minte de Petru de Bălţi, de Serafim Joantă, de alţii şi alţii, azi liniştiţi că-s fără vreo muscă pe căciulă. Petrecerile frăţeşti dintre ierarhi se transferau de la Mănăstire la o vilă din cadrul aceleiaşi staţiuni, unde vulnerabilitatea iarăşi nu era prea departe. Nu vreau să intru prea mult în amănunte; însă, într-un cuvânt, Episcopul Corneliu poate să stea liniştit că nu-i nici primul şi nici ultimul, iar ceea ce a apucat şi el să stocheze, au mai avut vreme şi alţii să bage-n desaga de zile grele, care se desface taman când nu te aştepţi.

Arhiepiscopia Galaţiului a fost un centru duhovnicesc deosebit, unde am crescut şi eu, unde l-am cunoscut în persoană pe Patriarhul Daniel, atunci era Mitropolit; pe Petru de Bălţi, când era „exilat” din Basarabia pentru că apăra identitatea noastră românească, îngenunchiată de cazaci, găgăuzi şi statalişti sovietici. În prezent predomină izul de totalitarism, de infailibilitate acordată strict de motorul principal al Arhiepiscopiei, anume Arhiepiscopul Casian. Un caz care şoca „Dunărea de Jos” era al unui preot prins la un bordel de către jandarmi. Aceştia se duceau să aresteze peştele, când au dat peste preot. Preotul a fost caterisit cât ai zice „peşte”. Au mai fost cazuri de acest gen cu preoţi de mir caterisiţi pentru imoralitate, divorţ, sau chiar pentru că le plecau nevestele de acasă, gen fostul preot din Parohia Spiru Haret. Dacă la capitolul preoţi de mir, caterisirea sau depunerea din treaptă este foarte rapid rezolvată la centrul eparhial – ca de pildă cazul fostului Protopop Marinescu, şi el tot o victimă a „infailibilităţii” episcopale – să vedem şi cazurile preoţilor călugări, unde apare şi discriminarea!

Fac o scurtă abatere de la subiect şi vreau să zic că autorul LISTEI CU EPISCOPI HOMOSEXUALI[3], sau cel puţin bănuiţi, n-are NICI PE DEPARTE vreo realitate în informaţiile pe care le enumeră! Lista nu doar că este bazată pe câteva dezinformări FATALE care constituie o discriminare nefondată a unor persoane; dar, la capitolul „Casian Gălăţeanul” cine îi furnizează informaţiile este total pe lângă subiect.

SUBIECT SECUNDAR pentru cei ce nu cunosc situaţia (aşa că-l puteţi sări, trecând la următorul text de mai jos) : Nu s-au întâmplat şi nu se întâmplă cazuri de homosexualitate în seminarul de la Galaţi, cum se vehiculează total aberant în acea listă. Arhiepiscopul Casian NU călca cu lunile pe la această instituţie, iar regimul „milităresc” era o bună formare morală a elevilor – care, din când în când mai săreau gardul spre „LIA” unde-şi aveau iubite/prietene (femei obişnuite, nu cu ‚cuc’). Inclusiv seriozitatea fostului director pr. Bulgaru era o formare orientativă „în spaţiul moralist”. Este o dezinformare faptul că Episcopul (pe atunci nu era arhiepiscop) Casian îşi alegea vreo „clopotniţă” în care să urce, din rândul seminariştilor. Ba mai mult, eram unul dintre elevii care des şedeam prin curtea Arhiepiscopiei, la vreun kilometru de Seminar, timp în care l-am  cunoscut foarte de aproape pe IPS. Casian, care NICI PE DEPARTE nu se dădea la vreun elev! Dimpotrivă, ceea ce vedeam pe atunci erau nişte maici – prietene ale sale – şi singurele dubii le dădea Arhimandritul, care avea câteva gesturi de „domniţă”.

Una peste alta, autorul scrie ceva, dar scrie pe lângă subiect!!! Apar numele unor preoţi, ca părintele Ninel Ţugui, figurând ca presupus homosexual! O TÂMPENIE! Acel om tocmai, este un preot de mir, cu familie, un exemplu de moralitate! Cine este acest Ţugui? Este un cadru didactic extrem de apreciat, care ştie să predea, ştie să explice, ştie să fie sever – deşi eu n-am avut şansa să-i simt vreo palmă peste urechi ca alţii – ci mergeam la zeci de sfeştanii sau parastase cu sfinţia sa. Un om JOS PĂLĂRIA şi totodată un preot în faţa căruia te înclini, nicidecum ceea ce scrie autorul „listei” prost alcătuite. Se mai zice de Toma… Costică Toma că ar fi homosexual, unde iarăşi autorul clachează serios de tot, acesta fiind de asemenea DEPARTE de această apucătură. Se mai spune de actualul protopop de Brăila, pr. Băncilă de la Spitalul Judeţean, că ar fi homosexual, unde, iarăşi informaţia-i joacă feste autorului, preotul NEAVÂND NICI MĂCAR CEA MAI MICĂ ÎNCLINAŢIE spre „cuc” ci 100% spre „mierlă”. Despre Barbu, Molocea şi Jalbă, iarăşi subiectul este pe departe să fie 3% realist, ci o dezinformare care i-a fost plasată autorului în mod intenţionat pentru a-i distrage atenţia de la persoanele cu adevărate înclinaţii „de profil”.

De aici revin la subiectul din urmă, care ne şi interesează mai mult sau mai puţin. Dacă am văzut că persoanele din listă au atracţii spre „rândunele” şi nu spre „cuci”, să trecem la subiectul următor. Părintele de la Măxineni nu-i pe listă? Nu-i! Personajul, cunoscut destul de bine pentru pantofii şi hainele de firmă care-i împodobesc umoristul chip, cade-n ispită (nu cu cucul, ci cu mierla) şi fuge din Mănăstire cu o persoană cu portofelul generos – de sex feminin. După ceva timp revine înapoi şi, cum s-ar fi întâmplat în cazul unui preot de mir să fie pus la vaci, cântăreţ la strană sau slugă la ascultare pe timp îndelungat pentru a se pocăi, băiatul de la Măxineni nu doar că pocăinţa-i atrage multe facilităţi, dar mai şi este transferat la o altă Mănăstire, tot ca „fruntea cercului”, nicidecum cu vreo ascultare sau pocăinţă. Este normal? NU! Un preot de mir era trimis la „munci în ocnă” să se pocăiască, iar acesta din urmă, este înălţat tot în vârful… lăncii.

N-am avut nici un conflict cu Arhiepiscopul Casian, care spre deosebire de Corneliu Bârlădeanu, nu s-a împiedicat de mine sau de existenţa mea, de nici un fel. Cornel, însă, cu fix 7 ani în urmă, aţâţa toată presa vasluiană cu câteva poze cu mine, la 17-18-19 ani, cu un trabuc în mână, poze pe care le postasem în adolescenţă pe o reţea de socializare. Vezi dragă doamnă-domn, ce mare sminteală era pe capul lui Corny, că nu aveam un trabuc de piele în gură, ca-n cazul său, ci unul de foi, cum de altfel toată Grecia-i plină de cafenele clericale, unde preoţii au tot dreptul să fumeze chiar în reverendă şi lumea nu se mai sminteşte aşa de mult. Dar, cum Dumnezeu nu doarme, după 7 ani de când el, prin oamenii lui, bătea câmpii cu trabucul meu, fix în 2017 îl prezintă pe el, mai fain şi mai expus, cu un trabuc de… piele condimentat cu mărar (cel din poza mea era un Toscana cu aromă de ciocolată… adică jucării pentru copii). „Ia să recunoşti Cornele, numai tu ai umblat la liliac (sau mărar)”?

Episcopul Corneliu este doar coada de topor al cărui final S-A DORIT SĂ FIE AŞA! Nu-l poţi judeca pentru nici o faptă, deşi are anii hăt, aproape de pensionare, cercurile vicioase în care a crescut, l-au coordonat spre cuci şi nu spre ciocârlii. Sistemul este bolnav, contaminat, nu omul! Sau, poate că mă înşel; cum spuneam, l-am cunoscut personal – deşi pentru puţin timp – pe Patriarh, tot la Lac’, dar nu s-a dat la mine, nici la alte persoane. Aici probabil ţine şi de principiu… dacă tu eşti fătălău – domniţă cu umerii laţi, poate-i rupi vreun zâmbet; dar, în cazul meu am vorbit destule cu el şi omul, de asemenea, are darul rugăciunii, cât îl bate cu ocaua cei de la „SACCSIV” că, vezi dragă omule, este ateu. Nici pe departe! Poate într-un următor articol, voi scrie în detaliu „prietenia” mea cu fostul Mitropolit al Moldovei, din acea vară de 2005 sau 2006. Nici Casian nu-i ateu, deloc; ci, chiar are darul rugăciunii, n-ai cum să nu zici asta! Te bate Dumnezeu; doar că, mândria lui, aceea de a se înălţa tuma’n vârful pantofilor când rosteşte câte un cuvânt, dorinţa de totalitarism şi vedetism, când apare lista de audienţe, sau umila conduită de a răspunde unei scrisori sau adrese, îl face să fie un exemplu nedorit chiar şi de Patriarhul Daniel – aici este altă poveste mult mai lungă şi tot taboo pentru presă. Sincer, am cunoscut deputaţi din mai multe ţări ale lumii, cu care am colaborat extrem de frumos, în modestia mea de simplu om care mai hâţân câte-un leagăn cultural; am lucrat cu mari oameni politici, miniştri, senatori, oameni de cultură din lumea asta mică, persoane care, în ciuda funcţiei pe care o au, sau a înaltului statut în societate pe care-l deţin, n-au ajuns la apogeul mândriei de a şedea taman în vârful cizmei, ca vecinul de alături, care-i e tare greu să răspundă unora… vă daţi seama… un fel de cea mai fină piele din… comerţ!

Alt caz deranjant este – şi sper să nu se simtă jignit că-l includ – este al Arhiepiscopului Ciprian. Da! Ciprian de la Buzău, căruia îi acord „un pic de ajutor” într-o chestiune, în care oamenii lui erau total incapabili să se implice generos de bine, un mulţumesc n-a zis; ba a mai şi citat numele meu într-o conferinţă! Crezi că n-am mai văzut personalităţi care să-mi mulţumească, sau n-am susţinerea niciunui înalt demnitar, încât să fiu onorat că te ajut cu ceva, ca apoi să zici mulţumesc cu gura-nchisă? Am ajuns la concluzia că trebuie să revoc cât de curând începutul colaborării noastre, care începuse „bine” ca urma unor neînţelegeri ale mele cu acea persoană; dar, am ajuns la concluzia că acela ştie să sune şi să spună mulţumesc. Drept urmare, să nu fie vreo mirare că-i voi acorda toată susţinerea mea să meargă mai departe şi să izbutească cu ceea ce a început! Se pare că voi n-aveţi noţiunea de demnitate, ceea’ care include „mulţumesc, pardon, scuzaţi”, decât nasu-n sus, CÂT MAI SUS posibil, că doar de, n-a mai văzut lumea personalităţi de la vârf şi nici nu a mai cunoscut pe cineva mai influent sau mai respectat în societate.

În privinţa cazului Corneliu de la Huşi, voi reveni cu detalii cutremurătoare, de care presa n-are habar la ora actuală şi vom vedea dacă acesta este oaia neagră, sau este taman oaia albă a Sinodului – sau cel puţin a unui număr trecut de jumătate de ierarhi din BOR.

AMIN!

[1] http://www.vremeanoua.ro/procurorii-dna-tin-la-sertar-opt-filme-cu-orgiile-episcopului-corneliu

[2] http://www.b1.ro/stiri/eveniment/sexgate-in-sutana-episcopul-dunarii-de-jos-casian-galateanul-intra-in-topul-desfranatilor-bor-si-a-cumparat-camera-de-spionaj-si-a-filmat-192625.html

[3] https://www.flux24.ro/lista-ierarhilor-bor-banuiti-ca-ar-fi-homosexuali-si-informatori-ai-fostei-securitati/

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: