Istoria Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor Rusiei – CAPITOLUL 1: Alegerea Patriarhului Tihon și Revoluția Bolșevică

<<<Capitolul Anterior

Încă din perioada primului război mondial[1], un număr mare de creştini Ortodocşi şi preoţi din Rusia au emigrat în diaspora. Acelaşi episod s-a repetat şi după terminarea războiului, când Rusia trecea printr-o perioadă economică foarte grea. Mulţi dintre refugiaţii ruşi nu puteau să revină în Rusia din cauza revoluţiei din 2/15 Martie 1917 când Ţarul Nicolae al II-lea a fost obligat de bolşevici să abdice. Din cauza acestor presiuni venite din Diaspora, Biserica Ortodoxă Rusă era nevoită să ia o hotărâre faţă de aceste suflete rămase în pribegie, care nu mai puteau reveni acasă.

În data de 4/17 August 1917 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, întrunit în Catedrala „Hristos Mântuitorul” din Moscova, dezbate problema alegerii Patriarhului. Sunt propuşi pentru a ocupa această funcţie Mitropolitul Kievului, Antonie Krapovitsky şi Mitropolitul Moscovei, Tihon (Bellavin). Alegerea noului Patriarh este supusă votului membrilor Sfântului Sinod, astfel încât Mitropolitul Tihon primeşte 407 voturi, iar Mitropolitul Antonie doar 33. În urma acestei întruniri este ales ca preşedinte al Sfântului Sinod şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse, Mitropolitul Tihon.

În Rusia erau presiuni din partea puterii politice, adesea se întâmplau conflicte armate între guvernul bolşevic şi populaţie. Rusia încerca să aleagă un guvern bun, în urma forţării Ţarului Nicolae Romanov să abdice; însă Patriarhul Tihon apăra pe fostul suveran rus. O parte dintre Episcopi nu erau de aceeaşi părere cu Patriarhul, sperând că alegerea unui nou guvern are să ridice Rusia din criza economică provocată de primul război mondial.

Starea din Rusia se înrăutăţea. Bolşevicii făceau tot ce le stătea în cale pentru a pune mâna pe guvernul de la Moscova, fapt pentru care se făceau multe abuzuri la adresa populaţiei şi numeroase crime. Din cauza terorii, în Octombrie 1917 a început revoluţia bolşevică, între simpatizanţii bolşevicilor şi cei din tabăra adversă care susţineau monarhia. În Moscova tensiunea era cea mai mare. În ciuda acestor acţiuni criminale provocate de bolşevici, Patriarhul Tihon cheamă pe toţi membrii Sfântului Sinod pentru a se reuni de urgenţă şi a dezbate această gravă problemă care se petrecea în Rusia. În urma întrunirii, Sinodul a hotărât intronizarea Patriarhului Tihon şi alegerea definitivă a acestuia ca lider al Bisericii şi al poporului Rus. Pe umerii noului Patriarh aveau să se aşeze cele mai grele responsabilităţi pe care le-a avut Biserica Rusă în ultimele secole. Persecuţiile bolşevice, masacrele din Mănăstiri, arestarea şi executarea Episcopilor, erau lucruri pe care Patriarhul Tihon trebuia să le rezolve. Dar cum? Devreme ce în Rusia se instalase un guvern luciferic. Era evident pentru cei din Diaspora, o revenire în Patria mamă ar fi făcut mii de morţi.

Slujba de numire a Patriarhului Tihon a avut loc în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin, care era aproape dărâmată din cauza bombardamentelor. La acest eveniment au participat şi bolşevicii; însă, Patriarhul Tihon nu a ezitat să-i mustre pentru distrugerea Bisericilor, conflictele armate din public şi crimele pe care aceştia le făceau. Condamnarea fărădelegilor bolşevicilor a marcat instalarea Patriarhului Tihon, poporul devenind mult mai unit în faţa prigonitorilor.

În preajma Sfântului Praznic al Naşterii Domnului Patriarhul Tihon şi Mitropolitul Kiril au publicat fiecare câte un mesaj către popor, condamnând mai intens crimele bolşevicilor, care fără sfială luptau împotriva propriului popor împreună cu forţele armate care se arătau mai mult ascultătoare de criminalii poporului şi nu opuneau rezistenţă pentru a stopa fărădelegea. Persecuţiile se înmulţeau de la o zi la alta şi numeroase Biserici erau distruse. În Ianuarie 1918 a fost făcută o întrunire naţională la care au participat mai mulţi Episcopi şi numeroşi credincioşi, la Mănăstirea Sfântul Alexandr Nevsky. Mitropolitul Petrogradului era ÎPS. Veniamin (Kazan), care de asemenea a susţinut în public acuzaţiile aduse de Patriarh la adresa bolşevismului. În Predica sa, Patriarhului Tihon a explicat: „Explicaţi tuturor ortodocşilor, atât în Biserici cât şi în pieţe şi în public, ori de câte ori este posibil, că Biserica noastră este prigonită în chip vădit” dând blagoslovenie pentru a se tipări pliante şi broşuri care să fie împărţite la toţi credincioşii ruşi pentru a-i informa cu privire la toate crimele bolşevicilor împotriva Bisericii şi a poporului.

Patriarhul Tihon şi Mitropolitul Veniamin

Patriarhul Tihon şi Mitropolitul Veniamin

Protestele făcute de Patriarhul Tihon, în calitate de conducător al Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, nu-i înduplecase pe bolşevici să renunţe la distrugeri, crime şi jafuri. Cu toate acestea Patriarhul Tihon întărea Biserica în opoziţie, pentru a nu ceda şi a pierde între ruine, ultima nădejde a poporului: Credinţa! Anul 1918 avea să fie marcat nu numai de sângele poporului masacrat de bolşevici, ci şi de asasinarea familiei Ţarului Nicolae Romanov.

La 2 Martie 1917 Ţarul Nicolae a fost obligat să abdice. Guvernul condus pe atunci de Alexandru Kerensky a hotărât să mute familia regală din Moscova în Siberia. După revoluţia din octombrie, familia ţarului Nicolae a fost mutată de guvernul bolşevic în oraşul Ecaterinburg, care se afla sub conducerea armatei roşii. În noaptea dintre 16 şi 17 Iulie 1918, familia regală a fost luată de bolşevicii conduşi de Iacov Iurovsky şi dusă cu forţa în subsolul „casei Ipatiev” de către un pluton de execuţie. În acea noapte au fost împuşcaţi în grabă. „Legiunea Cehă” avansa către Ecaterinburg, cucerind multe teritorii. Iurovsky se temea ca nu cumva şi Ecaterinburg să fie cucerit de cehi şi familia regală să fie eliberată. După asasinarea familiei imperiale, trupurile au fost ascunse într-un puţ adânc din locul numit „Patru fraţi”. În câteva zile vestea asasinării familiei regale a făcut înconjurul Rusiei. Mulţi din oraşul Ecaterinburg aflase locul unde erau trupurile familiei Romanovilor. Bolşevicii se temeau de o revoluţie venită din partea poporului şi de faptul că i-ar fi omorât şi pe ei. Astfel, Iurovsky a poruncit soldaţilor să ridice trupurile din acel loc şi să fie ascunse în altă parte. În noapte, au fost puse într-un camion. La momentul ridicării trupurilor, unii dintre martiri erau bandajaţi şi rănile legate. Singura care dăduse semne că ar fi decedat recent, era Sfânta Muceniţă Ecaterina Feodorovna. Acest lucru a arătat că ducesa ar fi supravieţuit după ce a fost împuşcată, încercând să-i salveze şi pe ceilalţi; dar, în cele din urmă şi-a dat duhul şi ea. În timp ce transportau trupurile, camionul bolşevicilor s-a defectat. Pentru a nu fi descoperiţi, soldaţi i-au îngropat pe un drum de ţară, au turnat acid sulfuric pe chipurile lor pentru a nu fi recunoscuţi, i-au acoperit cu pământ şi au mascat locul cu şine de cale ferată deasupra mormântului comun.

Patriarhul Tihon a fost marcat de asasinarea familiei regale. Ţarul Nicolae a fost unul dintre cei mai puternici susţinători ai Bisericii Ortodoxe Ruse şi a Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora. În Europa şi America existau de mai multă vreme comunităţi de ortodocşi ruşi care se refugiase încă din preajma anilor 1889, când avusese loc o tentativă eşuată de asasinare a ţarului Alexandru al III-lea, când Rusia trecea printr-o altă perioadă de criză. Aceste Biserici din diaspora fusese susţinute economic de Ţarul Nicolae şi canonic de către Patriarhul Tihon mai apoi.

Capitolul următor >>>

[1] A început la 28 Iulie 1914 şi s-a încheiat la 11 noiembrie 1918.

www.veniaminilie.wordpress.com

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: