Istoria Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor Rusiei – CAPITOLUL 12: ROCOR-ul în perioada celui de-al II-lea război mondial

<<<Capitolul Anterior

O dată cu începerea celui de-al doilea război mondial[1], Sfântul Sinod al Episcopilor au dezbătut întrebările îngrijorătoare ale Bisericii din Polonia, cu privire la năvălirea germanilor. Sinodul l-a instruit pe Mitropolitul Serafim Lyade pentru a îndeplini organizarea Eparhiei poloneze, care nu putea deţine un Episcop propriu din cauza condiţiilor de război. Mai mult de atât, Mitropolitul Dionisie din Varşovia fusese arestat pe motivul că era un apărător al guvernului polonez. Un urma acestei nedreptăţi, au fost afectate 7 parohii ucrainene care aparţineau de ROCOR. Mitropolitul Dionisie a cerut ajutorul Mitropolitului Serafim, iar Sfântul Sinod a acceptat ca graniţele eparhiei poloneze să fie sub ascultarea acestuia.

Ajutorul venit din partea Mitropolitului Serafim a consolidat mai mult relaţiile dintre ucraineni şi Sinodul ROCOR, fapt pentru care Mitropolitul Dionisie a fost eliberat şi Vlădika Serafim a putut să plece în condiţii de siguranţă înapoi în Eparhia lui.

ROCOR-1940

Mitropolitul Anastasie împreună cu preoţi şi călugări, în cadrul unei întruniri din anul 1940

Situaţia politică din Iugoslavia (Serbia) era stabilă, întrucât un an de zile guvernul a fost neutru în război şi Biserica a putut să păstreze corespondenţa cu toţi Episcopii din Diaspora. Cu toate acestea, situaţia se înrăutăţea în toate statele europene. Mitropolitul Anastasie trimite o scrisoare secretă către Protopopul Serghei Orlov din Germania încercând să stabilească cu el un plan în cazul în care situaţia căpăta contur dramatic. Scrisoarea a căzut în mâinile germanilor nazişti, fapt pentru care ambele părţi au avut de suferit, planul lor fiind dat peste cap. În scrisoare era menţionat faptul că ROCOR-ul intenţiona să mute sediul Sinodului şi toate arhivele, documentele, bunurile şi chiar o parte din membrii Sinodului în Elveţia; însă, nu au mai avut timp.

În anul 1941 Iugoslavia a primit lovitura de stat. În urma ocupării teritoriilor sârbeşti, germanii au bombardat Belgradul. Una din bombe a căzut chiar lângă sediul central al Sinodului fiind afectate toate uşile şi ferestrele, dar nu şi structura de rezistenţă a clădirii. În acest moment Mitropolitul Anastasie era în Biserică, făcând slujbe şi rugăciuni împreună cu alţi Episcopi şi clerici, pentru stabilirea păcii în întreaga lume. În urma asedierii Belgradului, Sinodul a rămas complet izolat, fără a avea posibilitate să păstreze măcar corespondenţa cu celelalte Eparhii.

În perioada de criză şi asediere, Sinodul ROCOR şi-a canalizat toate resursele şi fondurile primite în scopul de a ajuta guvernul sârbesc, care la rândul său acordase mult sprijin Bisericii noastre şi o susţinere deosebită Episcopilor. De o parte din fondurile acordate Sinodului ROCOR era responsabil ambasadorul Vasile Shtrandtman. De asemenea, coloniile ruseşti erau foarte bine administrate şi conduse de Yevgraf Evgrafovich Kovalevsky, care stabilea fondurile acordate instituţiilor ruseşti de învăţământ. Din nefericire, lupta lor pentru a întreţine buna organizare a cominităţilor de refugiaţi ruşi, avea să ia sfârşit când Kovalevsky a murit într-un atentat cu bombă aruncată de germani. În scurt timp avea să fie arestat şi Vasile Shtrandtman. Mitropolitul Anastasie a avut prima întrevedere cu comandamentul german. În urma dialogului, Mitropolitul i-a convins că Shtrandtman trebuie eliberat, fiind nevinovat în problemele politice dintre sârbi şi germani. În două zile de arest el fusese traumatizat şi speriat încât i-au cerut să le descrie ce se petrece în arestul german, dar el se temea şi să vorbească, atâta cruzime ce văzuse în doar 48 de ore.

După eliberarea lui Shtrandman, coloniile ruseşti au început să se reorganizeze. Între timp naziştii îl numesc general pe Skorodumov. Acesta trimite un ordin către Sinodul ROCOR pentru a face slujbe şi liturghii să se roage pentru nazişti; însă, Mitropolitul Anastasie şi Episcopii s-au opus pentru că Biserica nu putea susţine ideile germane de a asimila întreaga lume şi a robi toate ţările. Văzând că nu are rezultat cu ordinul dat, tineri  plătiţi de nazişti încep să afirme în public că Sinodul refuză pentru că este format din „masoni”, deşi masoneria conducea lupta, nu Sinodul. Mitropolitul Anastasie a fost revoltat la culme de mârşăvia nemţilor nazişti, fapt pentru care a trimis o comisie formată din reprezentanţii săi, la Gestapo, unde au declarat că: „Orice comenzi care sunt emise de către oameni care nu au nici o relaţie cu Biserica, nu le acceptăm”. În urma discuţiilor, generalul Skorodumov a fost demis şi înlocuit cu generalul Crater care cunoştea foarte bine poziţia pe care o poate avea Biserică şi să nu mai intre în conflict cu Sinodul.

Când a izbucnit războiul dintre germani şi URSS germanii au început să aibă conflicte cu Biserica pentru limba rusă. Ei nu puteau folosi altă limbă în uzul liturgic, pentru că erau ruşi, gândeau şi vorbeau ruseşte. Erau refugiaţi şi nu cetăţeni europeni care se născuse vorbind altă limbă.

În ziua de pomenire a tuturor Sfinţilor care au strălucit în Rusia, germanii au invadat Biserica şi au arestat foarte mulţi credincioşi. S-au făcut percheziţii la sediul Sinodului ROCOR, răvăşind arhivele, chiar şi în biroul unde era Mitropolitul Anastasie. Mitropolitul nu a opus rezistenţă, i-a lăsat să-şi facă de cap; dar, imediat după plecarea lor a făcut o plângere la generalul Schroeder. Acţiunile nu erau făcute printr-un ordin dat de comandanţi, ci o furie a soldaţilor care făceau permanent abuzuri şi nu respectau planurile de luptă date de superiori. Generalul şi-a cerut iertare faţă de Mitropolit şi Sinodul Bisericii, interzicând ca astfel de ilegalităţi să se mai petreacă sub conducerea lui. În ciuda scuzelor, Sinodul ROCOR nu putea să ţină corespondenţa cu Mitropolitul Serafim din Germania, care la rândul său cerea acest lucru, fiind cetăţean german, dar nu i se permitea.

În perioada războiului naziştii au adus în Germania o mulţime de ruşi din URSS iar mitropolitul Serafim era strâmtorat financiar pentru că nu avea posibilitatea de a-i hrăni pe toţi. Cu toate acestea, Sinodul ROCOR se străduia să obţină bani din imprimate, cărţi şi obiecte de cult, pentru a susţine financiar eparhia din Germania prin diferite mijloace şi persoane. Era o tensiune generală în toate ţările europene.

Pentru a jigni poporul rus deportat din URSS şi deportaţii ruşi, naziştii încearcă să-i impună Mitropolitului Serafim să-i primească la slujbă; însă, acesta refuză. Chiar şi atunci când naziştii au pus poliţia să păzească intrarea în Biserică, Mitropolitul Serafim a protestat invocând că orice om are dreptul să se roage lui Dumnezeu şi în Biserica lui nu se face politică rusă sau nazistă, ci slujbe bisericeşti. Mitropolitul Serafim avea o susţinere deosebită din partea unor generali nazişti fapt pentru care avea mereu un cuvânt de spus, deşi marea majoritate era contra lui. În cele din urmă, naziştii atacă Eparhia din Belgia, care era sub ascultarea Mitropolitului Serafim. Arhiepiscopul Alexandru Nemolovsky a fost arestat pentru că lupta împotriva atrocităţilor pe care le făceau naziştii. Aceştea credeau că Mitropolitul Serafim nu află de arestarea lui. Când au hotărât să-l împuşte pe arhiepiscop, Vlădika Serafim a plătit o cauţiune şi a reuşit să-l elibereze.

Când Stalin a hotărât alegerea Patriarhului în Rusia, brusc, naziştii au redat libertatea de a se reuni Episcopii ROCOR, ştiind că ei erau contra alegerii Patriarhului. Opt Episcopi au decis să se reunească în Germania. La întrunire au fost prezenţi şi doi nazişti; însă, Episcopii au refuzat să vorbească ceva. Văzând că naziştii nu vor să plece, au declarat şedinţa închisă şi au invocat motivul că nu li s-a permis să discute de la Episcop la Episcop. Văzând indignarea lor, naziştii au plecat şi Sinodul s-a putut întruni în pace.

Anastasie - Serafim

Mitropoliţii Serafim (Lyade) şi Anastasie (Gribanovsky)

La 18 Aprilie 1944, în Berlin a fost creat „Consiliul de eliberare a poporului rus”. Preotul Alexandru Kisseleff a ţinut un discurs de întâmpinare a Sinodului ROCOR, din care participau Mitropolitul Anastasie şi mulţi clerici. După crearea acestui consiliu a început să se formeze „Armata de eliberare a poporului rus”.

Sinodul ROCOR a avut o dezvoltare şi chiar administrare foarte dificilă în perioada celui de-al II-lea război mondial; cu toate acestea, în ciuda faptului că au fost asasinaţi episcopi şi preoţi, călugări şi credincioşi, Sinodul a putut să meargă mai departe, datorită acţiunilor Mitropolitului Anastasie.

Capitolul următor >>>

[1] 1 septembrie 1939 – 2 septembrie 1945


%d blogeri au apreciat asta: