Istoria Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor Rusiei – CAPITOLUL 13: Mutarea Sinodului ROCOR în America

<<<Capitolul Anterior

După decesul Patriarhului Serbiei Varnava, Sinodul ROCOR a pierdut susţinerea Patriarhiei Serbiei la venirea patriarhului Gavriil Dozici. Fiind destul de lipsit de posibilitatea unei administrări a eparhiilor ROCOR, Sfântul Sinod hotărăşte să se mute în America. În această perioadă Sinodul s-a întrunit Munchen – Germania.

9930_900

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora întrunit în anul 1947 în Germania.

În anul 1949 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora s-a mutat în Statele Unite, la aproximativ 40 de mile de New York. În acelaşi an starea de sănătate a Mitropolitul Serafim se înrăutăţeşte şi Mitropolitul Anastasie este nevoit să se întoarcă de urgenţă în Germania, în anul 1950. După trecerea la cele veşnice a Mitropolitului german Serafim, Sinodul ROCOR hotărăşte ca Eparhia germană să fie încredinţată Arhiepiscopului Alexandru (Stalker).

Situaţia din Europa a fost destul de tensionată; însă, trebuie amintit şi de Eparhia din China. În cadrul acestei Eparhii era şi Arhiepiscopul Ioan (Maximovici) de Shanghai. În Harbin, China, existau 26 de Biserici, 4 Mănăstiri, 6 şcoli teologice şi o comunitate de 100.000 de credincioşi. După ce chinezii au început atrocităţile împotriva poporului refugiat rus, o parte din această eparhie a plecat în Australia şi o parte în statele unite, împreună cu Arhiepiscopul Ioan Maximovici.

După decesul Mitropolitului Serafim Lyade, Mitropolitul Anastasie (Gribanovsky) împreună cu majoritatea credincioşilor, episcopilor şi proeţilor din Europa se mută definitiv în America. Aici fusese începută o Mănăstire în cinstea „Sfintei Treimi” care avea să fie sfinţită în acelaşi an, 1950. Mănăstirea se afla în Jordanville.

Începând cu anul 1950 Sfântul Sinod a început să se întrunească în condiţii de pace şi optime pentru administrarea tuturor eparhiilor ROCOR, atât din America şi Europa, cât şi din întreaga lume.

La primul Sinod al ROCOR în America, ce s-a întrunit în data de 13/26 noiembrie 1950, au participat: Mitropolitul Anastasie, preşedintele Sfântului Sinod, Arhiepiscopul Vitalie (Ustinov) cel ce avea să devină Mitropolitul Sinodului în anul 1986, Arhiepiscopii Tihon, Ioasaf, Ieronim şi Ioan (Maximovici), Episcopii Grigorie, Evloghie, Serafim, Natanael,Tihon şi Nicodim. Şedinţa a început la ora 18:00. După cum ne relatează Protocolul Sinodului din 1950, Arhiepiscopul Vitalie a făcut un Tedeum şi după sfârşitul slujbei, Mitropolitul Anastasie a declarat începerea şedinţei Sfântului Sinod.

În primul text relatat de tehnoredactorul Sinodal, este menţionată următoarea declaraţie a Mitropolitului Anastasie: „Festivităţile Sinodului au început într-o atmosferă deosebită! „Niciodată de când suntem în exil, Sinodul nu s-a întrunit într-o aşa frumuseţe, precum vedem în această Catedrală, aşa cum era înainte de plecarea noastră din Rusia. Cu privirea la înfiinţarea acestui Locaş magnific, întregul Sinod împreună cu mine, ne exprimăm recunoştinţa profundă faţă de Arhiepiscopul Vitalie” (A declarat Mitropolitul Anastasie). Tehnoredactorul continuă: „Toţi membrii Sfântului Sinod s-au ridicat şi s-au plecat cu recunoscătoare mulţumiri în faţa Arhiepiscopului Vitalie. Niciodată, spune Mitropolitul, nu am gândit că Sinodul nostru v-a cunoaşte o „lume nouă”. Acest lucru subliniază şi mai mult situaţia excepţională în care ne-am adunat. Acum este un nou început de veac pentru viaţa Bisericii noastre[1].

Sinodul s-a desfăşurat din 13/26 noiembrie 1950, în ziua de pomenire a Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur şi s-a încheiat pe 2/15 decembrie 1950 în care se face pomenire Sfântului Proroc Avacum. Sinodul a întocmit un număr de 15 Protocoale, care au vizat organizarea Sinodului, a Eparhiilor, atât din Statele Unite cât şi din străinătate.

Legat de situaţia din Europa, în Protocolul nr. 8 din joi, 24 noiembrie/ 7 decembrie 1950, este menţionat faptul că Europa de vest era formată din cinci protopopiate formate din 35 de parohii, grupate în 12 comunităţi. Acestea toate se datorau abilităţilor organizatorii ale Episcopului Natanael. Acesta găsise doar 12 parohii în anul 1946 şi deja numărul lor era cu mult mai mare. Activitatea acestuia era în mare parte asupra teritoriului francez. Acesta a cerut ajutorul Sfântului Sinod să-i dea pe Arhiepiscopul Ioan pentru a-l ajuta să administreze în bună ordine eparhia din Europa.

În Protocolul nr. 3 din cadrul Sinodului, întocmit în data de 16/29 noiembrie 1950 este menţionat de Arhiepiscopul Ioan (Maximovici) faptul că Arhiepiscopul Ştefan (Sevbo) a hirotonit noi preoţi în Austria. Aşadar, lucrurile începeau să decurgă normal, Eparhiile din Europa fiind active în viaţa bisericească.

Fotografie din anul 1950 cu Episcopi prezenţi la primul Sinod ROCOR întrunit în America

Sfântul Sinod al ROCOR întrunit în anul 1953 în America

[1] Protocolul nr. 1 din 13/26 noiembrie 1950 / Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora.

Capitolul următor >>>


%d blogeri au apreciat asta: