Istoria ROCOR. CAPITOLUL 10: Sinodul după anul 1930 şi Arhiepiscopul Serafim (Lyade)

<<< Capitolul anterior

Sinodul ROCOR fiind stabilit în Serbia, a putut avea pacea necesară şi libertatea canonică de a administra Bisericile Ortodoxe Ruse din Europa şi din întreaga lume. În această ţară, Mitropolitul Antonie (Khrapovitsky) a avut o colaborare deosebită cu Patriarhul Serbiei, Dimitrie, care a oferit Sinodului toate condiţiile optime pentru a-şi putea exercita atribuţiile administrative.

După trecerea la cele veşnice a Patriarhului sârb, Dimitrie, Biserica Ortodoxă Sârbă îl alege ca întâistătător pe Patriarhul Varnava. Acesta, de asemenea, acordă Sinodului ROCOR toată atenţia şi susţinerea sa. Mitropolitul eretic Serghie a încercat să-l convingă pe Patriarhul Varnava la 22 Iulie 1934 să se alăture în lupta contra Sinodului ROCOR; însă, rezultatul corespondenţei s-a arătat abia la 10 Septembrie 1934, când, Sinodul ROCOR s-a întrunit în număr de 17 Episcopi. A participat şi Patriarhul Varnava, ca membru de onoare al Sinodului. În cadrul acestei întruniri, au fost condamnate afirmaţiile lui Serghie cu privire la „caterisirea” unor Episcopi din ROCOR pentru că nu doreau să-l pomenească la slujbă ca „întâistătător”, deşi el era supus ereziei şi politicii sovietice, nu Lui Hristos şi hotărârilor Sfintelor Sinoade.

Cu ceva timp înainte de întrunirea Sinodului din 1934, mai exact, în anul 1930, trece la ROCOR Episcopul rus, de origine germană, Serafim Lyade.

Carl Georg Albert Lyade, pe numele său de mirean, s-a născut într-o familie protestantă la 4 iunie 1883. În anul 1905 părinţii săi s-au mutat în Rusia, unde au adoptat Ortodoxia. La 6 Iulie 1907 a fost hirotonit Diacon, iar la două zile după aceasta a fost hirotonit preot în localitatea Novgorod din Rusia, unde a stat până în anul 1912. În anul 1916 a absolvit Academia de Teologie din Moscova, iar până în anul 1918 a fost profesor la seminarul teologic din Harkov.

Între anii 1918 şi 1920 a predat limba germană într-o şcoală privată (cu plată). În anul 1920 i-a decedat soţia. În anul 1922 a fost ridicat la rangul de Blagocin, ocupând funcţia până în anul 1924, cu sediul la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Harkov.

La 20 August 1924 a fost tuns călugăr cu numele de Serafim, ulterior fiind hirotesit Arhimandrit şi în cele din urmă hirotonit Episcop Vicar al Eparhiei de Harkov. În anul 1925 Patriarhul Tihon trece la cele veşnice, fiind urmat de Mitropolitul Petru. Acesta este exilat de sovietici şi înlocuit cu ereticul Serafie în anul 1927. Acesta slujeşte în „patriarhia” Moscovei până în anul 1929.

În 1930 Serafim (Lyade) cere guvernului sovietic permisiunea să plece în Germania. Acesta revine în Germania şi recunoaşte în mod public că a fost un agent KGB, dar pe motiv de teamă faţă de atrocităţile sovieticilor. În cele din urmă, Episcopul Serafim Lyade era liber de colaborările cu statul sovietic, aflându-se pe teritoriul natal, Germania. În acelaşi an a stat o perioadă de timp spre încercare, sub ascultarea Arhiepiscopului rus Tihon (Lyaşenko), membru al Sinodului ROCOR.

După ce arată stabilitate eclesiologică, Serafim Lyade este numit Episcop Vicar de Viena, în cadrul ROCOR condus de Mitropolitul Antonie (Khrapovitsky). După moartea acestuia la 10 August 1936, Sinodul ROCOR îl alege întâistătător pe Mitropolitul Anastasie (Gribanovsky).

În februarie 1938, guvernul nazist îl numeşte pe Episcopul Serafim (Lyade) Mitropolit al Bisericilor ruseşti din Germania. Această numire nu a fost făcută prin hotărârea Sinodului ROCOR de care asculta. Pentru a nu provoca o schismă, sau să stârnească atrocităţi şi crimele naziştilor împotriva poporului rus din Germania, Mitropolitul Anastasie şi Sinodul hotărăsc să recunoască numirea Mitropolitului Serafim.

În cele din urmă guvernul nazist hotărăşte să preia toate bunurile ROCOR din Germania şi să le treacă în proprietatea guvernului nazist, lucru cu care Serafim este de acord din punctul său de vedere naţionalist (fiind de origine germană). Cu toate acestea, naziştii nu i-au fost chiar prieteni. După cedarea Bisericilor ruseşti în proprietatea ministerului cultelor din Germania, Mitropolitul Serafim începe să se simtă foarte rău, fusese otrăvit. Sinodul ROCOR hotărăşte de urgenţă să-l transfere în Voivodin din Serbia, unde a fost tratat timp de un an de zile. Sinodul preferă să nu-l caterisească pentru faptele sale ce dovedeau încă o dată trădarea, după cum se întâmplase în KGB. În anul 1942 este readus în Germania, dar Mitropolitul Serafim nu mai putea să-şi poarte singur de grijă. A mai trăit până la vârsta de 67 de ani.

Starea de sănătate a Mitropolitului Serafim Lyade s-a agravat în vara anului 1950, călugării ce-l îngrijeau dându-şi seama că nu mai are mult timp de trăit, trimit o telegramă Sinodului. Aflând vestea, Mitropolitul ROCOR-ului, Anastasie (Gribanovsky), a venit în Germania însoţit de Blagocinul Gheorghe Grabbe (viitorul Episcop Grigorie) şi Protodiaconul Pavel (Nikolschy), care au fost alături de Mitropolitul Serafim în cele mai grele momente. Mai mult de atât, Mitropolitul Anastasie împreună cu ceilalţi Episcopi prezenţi, Ştefan, Filip şi Alexandru, i-au citit rugăciunile de ieşire a sufletului. În jurul orei 06:00 Mitropolitul Serafim a trecut la cele veşnice.

Episcopii au făcut o şedinţă de urgenţă, în frunte cu Mitropolitul Anastasie. Aceştia au discutat ca în locul Mitropolitul Serafim, să fie numit Episcopul Vicar Alexandru (Stalker). Acesta din urmă a fost numit în mod oficial ca Arhiepiscop de Munhen abia în anul 1952. În acelaşi timp s-a hotărât ca înmormântarea Arhiepiscopului Serafim să fie oficiată de un sobor Arhieresc, în ziua de 3/16 Septembrie 1950, în Biserica Sf. Ier. Nicolae. Mitropolitul Serafim se odihneşte în cimitirul Zollnskom.

De remarcat este faptul că Mitropolitul Serafim (Lyade) a trădat Biserica de două ori: o dată în perioada când locuia în Rusia, altă dată în faţa naziştilor. Totuşi, pentru a nu provoca schismă în Biserică, Sinodul ROCOR nu ia nici o hotărâre de caterisire a acestuia. Paguba provocată era foarte mare. Bisericile din Germania scăpase de măcelul „mitropolitului” Evloghie, care complota cu ereticul mitropolit Serghie. Oricum, erau mulţi agenţi ai sovieticilor care încercau să se folosească de numele Sinodului ROCOR pentru a face dezbinare şi schismă în Biserică, exact ce-şi doreau sovieticii, să dezbine Biserica pentru a putea ademeni poporul în mâinile morţii. Cu toate acestea, toleranţa de care a dat dovadă Sinodul ROCOR a avut roade, întrucât Eparhia din Germania nu suferit vre-o schismă în anul 1942. Dimpotrivă, Mitropolitul Serafim a văzut cum propriul său neam l-au otrăvit, iar ierarhii ROCOR în loc să-l caterisească, l-au îngrijit ca pe un prieten, fără să ţină cont de faptele lui de trădare. Astfel, Biserica a fost izbăvită de schismă şi istoria a continuat.

Capitolul următor >>>

Anunțuri

www.veniaminilie.wordpress.com

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: