Istoria ROCOR – CAPITOLUL 6: Poziţia Sinodului ROCOR faţă de Schimbarea Calendarului

<<< Capitolul anterior

Când, celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale dezbăteau problema calendarului, o problemă discutată intens încă din secolul 19, Sinodul ROCOR nu a făcut prea multă dezbatere asupra acestui detaliu, considerând următoarele: „A fost chiar o nevoie puternică pentru înfiinţarea ROCOR, atunci când au fost 21 de milioane de refugiaţi ortodocşi ruşi. După ce au pierdut totul, cu excepţia credinţei ortodoxe, care nu le-au putut-o lua bolşevicii, aceşti exilaţi ruşi, săraci din cauza confiscării Bisericilor, adică a „ancorei de salvare”. Ei au apelat la arhipăstorii lor ruşi, însoţiţi de multă rugăciune, pentru a se uni într-un singur nucleu duhovnicesc, care pentru ei în totdeauna a fost Biserica. Dorina lor a fost de a păstra în casele lor din exil limba maternă în uzul liturgic, vechiul Calendar Bisericesc şi toate tradiţiile bisericeşti, precum le-au învăţat acasă, din copilărie. Acest lucru nu l-au putut obţine de la alte Biserici Ortodoxe, precum un frate care nu îngrijeşte de cel mai mic, ci doar de la Păstorii lor cărora le-au cerut să se ocupe de viaţa Bisericii, având o formă de administrare proprie”.[1]

Nici una dintre Bisericile Autocefale nu era interesată de schimbarea Calendarului, nici Patriarhia de Ierusalim, nici Patriarhia Serbiei, a Antiohiei sau a Rusiei, ci doar Biserica Greacă şi Română au fost cele mai interesate de această dispută ecumenistă, în favoarea adoptării unui calendar catolic[2], neargumentat din punct de vedere canonic, ci doar matematic. Deşi unele Biserici Autocefale nu au dat importanţă chiar deloc acestei reforme, totuşi, Sinodul ROCOR în frunte cu Mitropolitul Antonie Khrapovitsky, format din 34 de Episcopi, din care doar 17 au putut participa la întrunirea ce a avut loc în Europa, ceilalţi fiind răspândiţi atât în Japonia, cât şi în America şi în alte state îndepărtate, au hotărât: „În urma dezbaterilor Sfântului Sinod, s-a hotărât să nu fie acceptat noul calendar, care este greşit, lăsând problema calendaristică şi celelalte probleme, după cum au considerat Sfintele Sinoade Ecumenice”.[3] O poziţie fermă şi teologică. Nu este un subiect destul de dogmatic să se facă o întreagă eclesiologie pe marginea problemei calendaristice. Este suficient să ne orientăm atenţia mai mult pe hotărârea Sf. Sinod din Constantinopol din anul 1583: „Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii luate în cele şapte Soboare Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua inovaţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papistaşi, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, Anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea Credinţei”[4]. Era evident că Sinodul ROCOR îşi îndrepta atenţia mai mult spre crimele pe care le făceau bolşevicii în Rusia împotriva Episcopilor şi a Preoţilor. Erau prea mulţi Sfinţi care mureau pentru Hristos, încât să fie îndreptată atenţia asupra calendarului. Alţii au atacat ROCOR-ul pentru că a luat aceste scurte hotărâri împotriva Calendarului, pe când Episcopii greci, Hrisostom de Florina, Hrisostom de Zakyntos şi Gherman de Demetria au făcut o lungă Mărturisire de Credinţă în anul 1935 împotriva Calendarului. Dar, totuşi, să observăm esenţa lucrurilor: Episcopii greci au stat 11 ani după schimbarea calendarului, slujind după stilul nou, chiar Episcopul Hristosom de Florina fusese locţiitorul Patriarhului Meletios Metaxakys, în Grecia, şi nu au opus rezistenţă în anul 1924. Cum putem ataca o Biserică, precum ROCOR, că nu a făcut mărturisire de Credinţă împotriva noului calendar, dacă acest Sinod nu a acceptat încă de la început această inovaţie? Trebuia să se lepede de ceea ce au făcut grecii, slujind 11 ani pe stilul nou? Dar, trecând de partea „habotniciei”, ROCOR a considerat că nici vechiul şi nici noul calendar nu sunt dogme, fapt pentru care au explicat foarte scurt că nu primesc noul calendar, care înseamnă nimic altceva decât cuprinsul celor 12 Mineie ale fiecărei luni. Era suficient faptul că s-au opus inovaţiei, nu era necesar să facă un „cred într-unul Calendar…” sau mărturisiri legate de acest subiect ieşit din contextul dogmatic, deşi răstălmăcitorii vor să-l arate a fi dogmă, ceea ce este contrar hotărârilor Sfintelor Sinoade. Până nici Pascalia nu poate fi numită Dogmă, căci nu ne închinăm la Pascalie. Dar, dacă nu sunt dogme, nu înseamnă că trebuie să le batjocorim, cum nici veşmântul preoţesc nu este Dogmă şi nici Catapeteasma Altarului; dar, trebuie să le păstrăm aşa cum le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi.

Capitolul următor >>>

[1] Din cuprinsul hotărârii Sinodului ROCOR întrunit în anul 1921.

[2] Papistăşesc.

[3] Hotărârea Sf. Sinod ROCOR din anul 1923, din Telegrama Mitropolitului Antonie către Patriarhia Antiohiei.

[4] Hotărârea a 7-a a „Sigilionului” din anul 1583.

www.veniaminilie.wordpress.com

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: