Istoria ROCOR – CAPITOLUL 7: schisma provocată de Mitropolitul Evloghie, Arhiepiscopul Veniamin şi Episcopul Teofan de Poltava

<<< Capitolul anterior

După asasinarea Mitropolitului Vladimir al Kievului, de către bolşevici, Mitropolitul Evloghie este trimis de către Patriarhul Tihon, ca delegat al Sinodului, pentru a participa la înmormântarea acestuia. Mitr. Evloghie rămâne în Ucraina până când Sinodul local îl instalează pe Mitropolitul Antonie Khrapovitsky în Kiev, la 30 Mai 1918. În acelaşi an sunt arestaţi atât Mitropolitul Antonie, cât şi Evloghie şi duşi forţat într-o mănăstire greco-catolică din Buchach. Împreună cu ei au fost şi Arhimandritul Vitalie (Maximenko) şi Părintele Tihon (Sharapov).

După eliberarea din închisoare, în anul 1919, Mitropoliţii Antonie şi Evloghie rămân în regiunea dominată de trupele poloneze Troiţk. Au fost arestaţi din nou şi eliberaţi cu ajutorul Episcopului Adam Ştefan Sapieh, mai târziu devenea Episcop al Sinodului ROCOR, şi ulterior au plecat prin Cernăuţi, Iaşi, Galaţi, către Constantinopol, unde au fost aşteptaţi de Locţiitorul de Patriarh Dorotei (Mammellis). În August 1919 Mitropolitul Evloghie revine în Ekaterinadar (actualul Krasnodar).

La 16 Ianuarie 1920, un număr mare de Episcopi, preoţi şi credincioşi ruşi părăsesc Rusia, îndreptându-se către exil. Printre aceştia se număra Arhiepiscopul Teofan de Poltava şi Mitropolitul Evloghie, care revin în Constantinopol. În acelaşi an Mitropolitul Evloghie merge în Germania, unde era o comunitate mare de creştini plecaţi în exil, ulterior stabilindu-se în Belgrad, Serbia.

La data de 2/15 Octombrie 1920 Mitropolitul Evloghie a aderat la Sinodul ROCOR, iar Mitropolitul Antonie Khrapovitsky împreună cu ceilalţi Episcopi hotărăsc să-l trimită în cadrul Eparhiei Europei de Vest, dar nu ca Mitropolit Autonom (independent). La 24 ianuarie 1921 Mitropolitul Antonie a eliberat un document prin care atestă încredinţarea acestei Eparhii, Mitropolitului Evloghie, iar mai târziu, la 26 Martie / 8 Aprilie 1921 Patriarhul Tihon a emis un document prin care era de acord cu hotărârea Mitropolitului Antonie Khrapovitsky şi a Sinodului ROCOR. După instalarea ca Mitropolit al Europei de Vest, Mitropolitul Evloghie se stabileşte la Berlin.

La data de 3/16 Martie 1922, Patriarhul Tihon a trimis un mesaj de mulţumire Patriarhului Dimitrie al Serbiei, de condiţiile pe care le-a oferit Sinodului ROCOR în această ţară, pentru a se putea organiza în favoarea unei administrări prospere a Bisericii din Diaspora.

La data de 3/16 mai 1922 Patriarhul Tihon a fost arestat de bolşevici. Totuşi, în ziua de 5/18 Mai 1922, la două zile după arestarea Patriarhului, a fost întocmit un document de numire a Mitropolitului Evloghie… Nu se ştie exact autenticitatea documentului, întrucât Patriarhul fusese arestat, în locul lui auto-intitulându-se „Mitropolitul” Serghie, fondatorul ereziei serghianismului. Totuşi, mergând pe premiza că Patriarhul Tihon a hotărât să-l aleagă pe Evloghie ca Mitropolit, urmând cursul istoriei vedem că atenţia Patriarhului după eliberare a fost îndreptată asupra Mitropolitului Antonie şi a Sinodului ROCOR şi nu a schismei provocate de Mitropolitul Evloghie. Cel mai probabil acest Mitropolit rus plecat în Exil, în Europa, ar fi putut fi infiltrat chiar de serghianişti pentru a destrăma Sinodul Bisericii Ruse din Diaspora. În acest document era combătut şi criticat Mitropolitul Antonie, fapt pentru care avem şi suspiciuni. Mai mult de atât, în anul 1924, după ce Patriarhul Tihon a intrat iarăşi în conducerea Sinodului Rus, a hotărât ca Eparhia Harbinului să fie trecută sub ascultarea canonică faţă de Mitropolitul Antonie şi Sinodul ROCOR, nu a lui Evloghie; dar, nu numai aceasta este dovada că Patriarhul Tihon a fost de acord cu înfiinţarea Sinodului ROCOR, chiar el însuşi încurajând Sinodul după cum am amintit în primele 5 capitole, de asemenea şi celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale.

Mitropolitul Evloghie a participat la o conferinţă de tip ecumenistă în Anglia, alături de episcopi luterani, fapt pentru care a fost condamnat atât de Patriarhul Tihon cât şi de Episcopii Sinodului din Diaspora. În anul 1926 a trecut sub ascultarea Patriarhului Meletios Metaxakys care trecuse la calendarul de Stil Nou; dar, un număr mare de clerici au trecut la Sinodul ROCOR, fără să accepte slujirea în comun cu Episcopii ce adoptase noul calendar. În anul 1927 el îşi însuşeşte drepturi de Mitropolit independent pentru Europa de Vest, iar cei 34 de Episcopi ai Sinodului se revoltă şi solicită caterisirea acestuia, mai ales pentru activităţile interconfesionale şi lipsa totală de stabilitate. După caterisire, singurul care-l urmează este Episcopul Veniamin (Fedcencov).

Reuşind să facă schismă şi dezbinare în Biserica Rusă din Diaspora, Mitropolitul Evloghie împreună cu Episcopul Veniamin semnează un decret de „loialitate” faţă de guvernul stalinist şi trece sub ascultarea „mitropolitului” eretic Serghie (Stragorodsky), la data de 1/14 Iulie 1927, declaraţia purtând numărul 93. Astfel, Mitropolitul Evloghie şi Episcopul Veniamin trădează mărturisirea de Credinţă împotriva lui Serghie şi aderă la acest sinod eretic.

După aderarea la sinodul serghianist, Mitropolitul Evloghie şi Episcopul Veniamin şi-au pierdut încrederea credincioşilor aflaţi în exil, care i-au condamnat pentru înaltă trădare şi au refuzat să mai primească Tainele acestora. Un număr mare de preoţi şi Parohii trec sub ascultarea Sinodului ROCOR şi refuză să-l accepte pe Mitropolitul Evloghie ca şi ierarh ortodox. De-a lungul vieţii sale, Mitropolitul Evloghie a dat multe dovezi de trădare şi faptul că era un agent KGB încă de când a plecat din Rusia. Trebuie menţionat faptul că la 21 Noiembrie 1944 acesta a semnat un document la Moscova alături de „Patriarhul” Alexei (Simansk) prin care şi-a exprimat dorinţa ca ROCOR-ul să se reunească cu Patriarhia serghianistă, fără să mai ţină cont de erezia de care nu se lepădase şi din care nu se îndreptase acest sinod cu mâini criminale, pătate de sânge nevinovat. Mai mult de atât, el asigura poporul din exil că trebuie să revină în Rusia, cum că nu s-ar întâmpla atrocităţile despre care vorbeşte Sinodul ROCOR. La acea vreme unii dintre oameni credeau; dar, acum aveam prea multe dovezi care să ne arate cât sânge s-a vărsat în Rusia, iar acest eretic Evloghie îndemna poporul Ortodox să fugă din Europa, în mâinile fiarei roşii, de unde evident nu mai aveau scăpare.

Printre clericii care făceau parte din Eparhia lui Evloghie şi au trecut la ROCOR, amintim pe Protopopul Serghei (Orlov) de la Geneva, Protopopul Vasile (Timofeev) de la Londra şi Protopopul Grigorie (Ostroumov) de la Cannes. Controversele Mitropolitului Evloghie nu se opreau, indiferent dacă vedea cum un număr mare de parohii în frunte cu Protopopii, plecau din cadrul Eparhiei sale. El făcea întocmai ce i se dicta de la Moscova. Astfel, în data de 15 februarie 1930, Evloghie a adus în faţa credincioşilor şi a publicat în presa oficială de atunci, un articol prin care Mitropolitul eretic Serghie şi episcopii săi alcătuise un raport informativ către diaspora în care era specificat că guvernul sovietic nu face nimic rău Bisericii, ci Sinodul ROCOR este cel care minte populaţia, totul fiind paşnic în Rusia[1].

La 16 Martie 1930, Mitropolitul Evloghie, reprezentantul „mitropolitului” Serghie, a luat parte la conferinţa precedată de rugăciuni ecumeniste, prezidată de „episcopul” luteran Cosmo Gordon Lang. Nu se pot găsi rezultatele dialogului ecumenist dintre aceste confesiuni; însă, „mitropolitul” eretic Serghie hotărăşte la 10 Iulie 1931 să-l concedieze. Acesta intră sub jurisdicţia patriarhiei ecumeniste (eretice) de Constantinopol. În acest an aderă la gruparea Mitropolitului Evloghie, cunoscutul Arhiepiscop Teofan de Poltava, care făcea parte din Patriarhia de stil nou a Constantinopolului.

Mitropolitul Evloghie la conferinţa „ecumenistă” din Edinburgh, 1937.

Mitropolitul Evloghie la conferinţa „ecumenistă” din Edinburgh, 1937.

În anul 1934, Patriarhul Serbiei Varnava încearcă să discute personal cu Mitropolitul Evloghie pentru a-l convinge să renunţe la aceste acte de trădare, care nu-l ajutau cu nimic. Dimpotrivă, după ce se foloseau de el, atât Serghie de la Moscova, cât şi Patriarhia de Constantinopol, se deziceau de el. Mitropolitul Evloghie acceptă să participe la Sinodul întrunit în anul 1934, unde, în faţa Episcopilor, îşi cere iertare faţă de Mitropolitul Antonie (Khrapovitsky). După acest teatru în faţa Sinodului, Mitropolitul Antonie este precaut şi cere o perioadă de pocăinţă pentru Mitropolitul Evloghie, fără să expună prea multe informaţii de faţă cu acesta, din discuţiile Sinodalilor, cunoscându-l pentru trădarea de dinainte. Ulterior, se arată ca fiind o iscoadă dictată tot de la Moscova. Văzând că nu poate obţine nimic de la Sinodul ROCOR, Evloghie continuă lupta sa împotriva Bisericii din diaspora şi a poporului din exil.

Istoricul Peter Kovalevsky aminteşte în scrierile sale despre Evloghie, dorinţa acestuia de a convinge poporul rus din exil să revină în Rusia, unde, chipurile, nu ar fi nici o prigoană şi totul ar decurge normal, ceea ce era total invers.

În Noiembrie 1944, Mitropolitul Evloghie şi Arhimandritul Sava (Simchevici) au vizitat ambasada sovietică de la Paris, unde au fost întâmpinaţi de ambasadorul sovietic Alexander (bogomolov). Despre această întâlnire, Peter Kovalevsky scria: „Această întâlnire era extrem de importantă, întrucât Mitropolitul în loc să trimită o scrisoare, se deplasează pentru a avea înţelegeri secrete. A mers întâi la un reprezentant al celor care de 20 de ani persecută Biserica, care deţin acum şi în Diaspora penitenciare unde ţin închişi un număr mare de preoţi şi credincioşi. Înainte de asta, a complotat cu Constantinopolul, s-a orientat mai apoi către Moscova. Aceasta este o încălcare a relaţiilor canonice şi poate avea consecinţe grave”[1].

La data de 21 Noiembrie 1944, Mitropolitul Evloghie trimite o scrisoare cu numărul de înregistrare 19, către „patriarhul” Alexei (Simansky) care a fost „patriarh” al Moscovei între 4 februarie 1945 – 17 aprilie 1970, prin care cerea să fie primit iarăşi în Patriarhia Moscovei. Alexei îi răspunde tot printr-o scrisoare[2], la 20 Decembrie 1944, invitându-l să meargă la Moscova. Mitropolitul Evloghie nu poate participa şi-l înştiinţează[3] pe Patriarhul Alexei despre starea lui de sănătate, urmând să se deplaseze îndată ce se însănătoşeşte.

La data de 29 August 1945, Mitropolitul Nicolae (Yaruşevici)[4], s-a deplasat în mod special la Paris, fiind delegat de Patriarhia serghianistă a Moscovei, pentru a întocmi un document de „reunificare” pe care l-au semnat: Mitropoliţii Nicolae, delegat al Moscovei, Evloghie din Franţa şi vicarii lui, Vladimir (Tihonitsky) şi Ioan (Leonşucov). După semnarea documentului, Mitropolitul Evloghie şi Mitropolitul Nicolae au liturghisit la Biserica lui din Paris, au stat la masă împreună, apoi s-au despărţit. Aceasta a fost ultima liturghie pe care a săvârşit-o Evloghie, după care a început să se simtă din ce în ce mai rău şi a murit[5].

După semnarea documentului şi cedarea câtorva Biserici pe care le deţinea, în proprietatea Patriarhiei Moscovei, Sinodul moscovit a hotărât[6] la 7 Septembrie 1945 ca gruparea lui Evloghie să nu fie Eparhie, ci doar un simplu exarhat.

Evloghie, trădător al Bisericii Ortodoxe şi al propriului neam, a murit la 8 August 1946 şi depus în Biserica „Alexander Nevsky” din Paris. Cronicile vremii au amintit că Evloghie a murit înainte de răsăritul soarelui, iar în câteva ore trupul său începuse să emane un miros greu de suportat, fapt pentru care autorităţile franceze au impus să fie sigilat într-un sicriu metalic, închis ermetic, şi nu expus în Biserică pentru a nu provoca vre-o boală participanţilor la funeralii[7]. După funeralii, la 10 August a fost înmormântat în cimitirul Sainte-Geneviève-des-Bois din Paris.

Trădarea Mitropolitului Evloghie şi-a expus-o singur în cartea „Dimintiri din calea vieţii mele” pe care au publicat-o sovieticii la Paris, în anul 1947, prima ediţie în limba rusă fiind publicată în 1994. Deşi a fost un trădător al poporului şi foarte mulţi preoţi şi credincioşi ruşi, au fost convinşi să revină în Rusia, unde erau arestaţi şi omorâţi, Patriarhia Moscovei l-a tratat ca pe un „sfânt” pentru a dezinforma poporul şi a-şi şterge istoria criminală, dându-l exemplu pentru că „a revenit la Patriarhia Moscovei”. De asemenea, un alt caz a fost cel al  Arhiepiscopului Teofan de Poltava, pe care-l citau sovieticii împotriva Sinodului ROCOR.

Arhiepiscopul Teofan de Poltava în miloc și în stânga lui, Grigorie Rasputin.

Arhiepiscopul Teofan de Poltava în miloc și în stânga lui, Grigorie Rasputin.

 Fiind sub ascultarea Patriarhiei de Constantinopol, Evloghie a luat legătura cu Arhiepiscopul Teofan de Poltava, care era plecat şi el în exil, stabilit la Constantinopol. Evloghie reuşeşte să-l convingă pe Episcopul Teofan să se opună înfiinţării Sinodului ROCOR, aducându-i ca argument „catehismul Mitropolitului Antonie Khrapovitsky” un document care nu se ştie exact dacă a aparţinut Mitropolitului Antonie, pe vremea când era Mitropolit de Kiev, sau pur şi simplu era scris de un teolog rău intenţionat, ori plătit de bolşevici să facă acest lucru, care l-a menţionat pe Mitropolitul Antonie (Khrapovitsky) pe coperta cărţii, cum se practică şi astăzi, tipărindu-se cărţi pe găsim „binecuvântarea Episcopului cutare” şi de multe ori acesta nici nu cunoaşte exact ce conţine cartea, dar este menţionat în ea.

Capitolul următor >>>

[1] P. E. Kovalevsky „jurnal de  Septembrie” 1944 – august 1946. / „Biserica și timpul” 2007, № 1 (38), pag. 152.

[2] Patriarhul Alexei către Mitropolitul Evloghie. 20 decembrie 1944.  / „Arhivele istorice” 2000, № 6, pag. 108.

[3] Mitropolitul Evloghie către Patriarhul Alexei. 08 februarie 1945. / „Arhivele istorice” 2000, № 6, pag. 110.

[4] Acesta a fost „mitropolit” de Krutinsk între 28 ianuarie 1944 – 19 septembrie 1960, după ce l-au împuşcat pe Sfântul Mucenic şi Mitropolit al Moscovei, Petru (Polyansky). Acesta a devenit mai apoi primul preşedinte al Departamentului pentru relaţii externe al Patriarhiei Moscovei între 4 aprilie 1946 – 21 iunie 1960.

[5] ​​Moartea și îngroparea Mitropolitului Evloghie. / JMP 1946, № 7, pagina 10.

[6] Extras din numărul Jurnalului 23 al şedinţei Sinodului din 07 septembrie 1945. / / JMP . 1945, № 9, pagina 13.

[7] Moartea şi îngroparea Mitropolitului Evloghie. /  JMP 1946, № 7, pagina 10.

[1] Revista de „Amintiri YMCA-PRESS, Paris, 1947, capitolul „Biserica răpciugoasă”

www.veniaminilie.wordpress.com

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: