Istoria ROCOR – CAPITOLUL 9: Sinodul ROCOR şi celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale

<<< Capitolul anterior

Patriarhia de Constantinopol, după schimbarea Calendarului, adică începând cu perioada de conducere a Patriarhului Meletios Metaxakis, a fost unul dintre duşmanii Sinodului ROCOR, pentru că nu acceptase şi combătuse schimbarea Calendarului Bisericesc. Teoretic şi practic, după schisma din anul 1924 Sinodul ROCOR nu a avut comuniune cu patriarhia de Constantinopol, ci doar cu Patriarhia Moscovei, condusă de Patriarhul Tihon şi Patriarhia Serbiei condusă de Patriarhul Dimitrie[1], ulterior de Patriarhul Varnava[2].

Atingând în mod abuziv organizarea Sinodului ROCOR şi susţinând schisma făcută de Mitropolitul Evloghie, Patriarhia Serbiei nu a avut comuniune cu Patriarhia de Constantinopol. Este bine de menționat că nici Patriarhia Ierusalimului nu a păstrat o comuniune cu Patriarhia de Constantinopol, deși nu a făcut o mărturisire de Credință împotriva neo-calendariștilor. Singurele mărturii de la Ierusalim sunt scrierile Sfântului Cuvios Ioan Iacob, care a părăsit Patriarhia Română din cauza faptului că nu a revenit la vechiul calendar bisericesc, așezat și bine rânduit de Sfinții Părinți de la Sinodul Ecumenic din Niceea și păstrat întocmai de toate Sfintele Sinoade.

Firește, până în anul 1924 toate Patriarhiile și Bisericile Ortodoxe au fost în deplină comuniune, iar după schimbarea calendarului, lucrurile nu au rămas așa. Nu avem mărturii de anateme împotriva celor care au acceptat noul calendar, pentru că Bisericile Ortodoxe de la vremea aceea nu aveau o atenție deosebită acordată problemei calendaristice, fiind război, fiind tulburare și ulterior sângele nevinovat vărsat de călăii bolșevici, sovietici, comuniști și naziști. Așadar, atenția Bisericilor era îndreptată mai mult spre întărirea propriului popor în lupta cu regimul totalitar, care domina lumea, nu problema calendaristică! Este cert că nu au acceptat Calendarul nici Patriarhiile Moscovei, Ierusalimului, Serbiei, Antiohiei, cât și Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora (ROCOR), dar, era suficient, întrucât atenţia trebuia să fie îndreptată către susţinerea poporului batjocorit şi umilit de puterile criminale ale vremii.

După anul 1935, mai exact la 11 ani de la schimbarea calendarului, după ce trei episcopi greci părăsesc stilul nou şi revin la stilul vechi, depunând o mărturisire de Credinţă şi o lepădare de acest nou calendar, atacurile la adresa ROCOR au fost făcute fără încetare pentru faptul că nu s-a lepădat de schimbarea calendaristică din anul 1924. Dar, fireşte vorbind, de ce să se lepede, dacă în hotărârile Sinodului ROCOR din anii 1921 şi 1923, au combătut schimbarea calendarului şi mai mult de atât, nu au acceptat noul calendar? Pentru Episcopii greci era necesară această mărturisire, mai ales că ei slujise 11 ani pe stil nou şi unul dintre ei, Episcopul Hrisostom de Florina fusese chiar locţiitorul Patriarhului eretic Meletios Metaxakis. Conform sigilionului de la anul 1583, hotărârea a 7-a, cei ce aderă la noul calendar îşi pierd total dreptul de a mai sluji. Acest Sigilion nu prevede şi modul în care episcopii sau preoţii revin la Ortodoxie, dacă mai au voie să săvârşească cele Sfinte şi dacă mai pot activa în sânul Bisericii. Evident, atât „mateiţii” cât şi „floriniţii” greci afirmau că trebuie repetate toate tainele celor de pe stil nou. Nu era evident că aceşti episcopi greci, care reveneau, săvârşise 11 ani taine sub anatema, deci, slujise fără a avea acest drept canonic şi dogmatic? Evident că da!

În afară de Sinodul ROCOR, care în anul 1923 s-a dezis de noul calendar şi a hotărât să nu schimbe nici pentru o zi calendarul Ortodox, cum făcuse ereticul mitropolit Serghie în 1922 la Moscova, sau Meletios Metaxakis în 1924 la Constantinopol, sau patriarh Miron Cristea la Bucureşti în acelaşi an, nici o altă Biserică sau Patriarhie nu a hotărât, măcar un rând, legat de schimbarea şi gravitatea schimbării calendarului. Totuşi, episcopii neo-calendarişti greci, reveniţi la stilul vechi, au găsit modul prin care să atace Sinodul ROCOR, invocând faptul că nu s-au lepădat de noul calendar. Cum să se lepede de ceva ce hotărâse să nu primească? Nu este mai mare fapta de a nu cădea, decât să ai de unde să te ridici? Pe lângă aceste acuzaţii nefondate la dresa unei Biserici care nu acceptase noul calendar, din rândul grecilor au fost mai mulţi scriitori de ocazie care au atacat Sinodul ROCOR pentru ecumenism, deşi am arătat şi în fotografii că acel Evloghie care participa la întruniri ecumeniste, era un spion al KGB-ului sovietic şi nu făcea parte din ROCOR, ci din Patriarhia Moscovei, fiind încurajat de Patriarhia de Constantinopol, care mereu a reprezentat o principală sursă de întărire a tulburărilor Bisericii Ortodoxe din Europa.

Totuşi, dincolo de aparenţe şi de căderile unor episcopi compromişi precum Evloghie (Georghievsky), Teofan de Poltava sau Serafim Ivanov, Sinodul ROCOR a luat doar hotărâri de a combate atât noul calendar, cât şi ritul vestic, pascalia grigoriană şi alte abateri. Răspunde întreg Sinodul pentru un singur sau doi episcopi care cad? Atunci înseamnă că excludem Sinodul al 7-lea Ecumenic, care a avut şi Episcopi ce apărau iconoclasmul, excludem şi Sinodul 1 Ecumenic, care a avut episcopi ce au apărat arianismul. Fireşte, nu putem face acest lucru, văzând clar îndreptarea lor din acele erezii. Căderea lor, sau afirmarea unor poziţii mai mult sau mai puţin eretice, trebuie privite nu doar în literă, ci şi în duhul literelor, în duhul faptelor celor care au urmat. Pe parcursul acestei cărţi vom vedea de ce ROCOR a fost şi este singura Biserică Ortodoxă Autocefală care a rămas în drepta Credinţă, indiferent dacă unii episcopi cădeau, plecau din Biserica adevărată şi aderau la eresuri. Era evident, din toate timpurile sunt episcopi care se însoţesc cu ereticii. De ce nu s-ar fi putut întâmpla şi în secolul 20? Totuşi, voi aduce toate argumentele solide şi probele împotriva schismelor şi sectelor eretice care au combătut Sinodul ROCOR pentru faptele altora. Aceste secte caută să asocieze Sinodul ROCOR cu Mitropolitul Evloghie, fără să mai amintească faptul că el nu a fost permanent în ROCOR, ci ulterior a trecut la biserica eretică a serghianiştilor.

Sinodul ROCOR este singura Biserică Ortodoxă Autocefală canonică la vremea actuală, care a străbătut cu greu şi fără compromisuri secolul trecut, lăsând în urmă sute de sfinţi mucenici care strălucesc în calendarul Bisericii Lui Hristos şi ne dau pildă de viaţă, nouă, celor amăgiţi cu multe feluri de ispite şi patimi. La acea vreme erau şi foarte mulţi agenţi ai KGB-ului, cum a fost Evloghie, care făceau tot ce le stătea în cale să asocieze sectele şi schismele lor cu ROCOR, doar pentru a discredita istoria şi hotărârile Sinodului. Omul simplu vedea faptele acestor oameni rău intenţionaţi şi chiar credeau. Era firesc să creadă, posibilitatea de informare fiind mult mai scăzută la acea vreme. Acum, Slavă Domnului, avem posibilitatea de a ne informa spre folosul sufletesc.

Capitolul următor >>>

[1] Primul Patriarh al Serbiei, între anii 1920 – 1930.

[2] Al doilea Patriarh al Serbiei între anii 1930 – 1937.

www.veniaminilie.wordpress.com

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: